Cum se uda faleza Dunarii la Galati

Am o veste buna si una proasta! Cu care sa incep? Vestea buna este ca se uda faleza din nou. Cam primitiv, cu furtunul, folosind apa din Dunare pompata de la statia ADP. Se insista in special in zona unde seara de seara se aduna oamenii care au caini, la marea zbenguiala a patrupedelor, de unde gazonul ramane cam sifonat, asa ca trebuie udat. Vestea proasta este ca mai departe de scarile de la "Furculita" n-am vazut picior de udator, probabil primarul daca se plimba pe faleza o face doar pana acolo, altfel ar fi vazut cortul din ziua trecuta. In plus baietii obisnuiesc sa lase furtunul proptit si sa plece uneori si cate o jumatate de ora, la plimbare sau cu treburi. Si apa curge nu-i asa, pe banii contribuabililor. Asa se explica raurile ce traverseaza asfaltul si mlastinile dintre copaci. Domnul din poza de mai jos are si el ca tot omul o lanseta cu greutatea trimisa printre somni, asa ca intre doua udaturi mai pune o rama, mai cauta un viermisor, ca de "famelie mare, remuneratie dupe buget adepe mica", poate pica vreun ciortan sau vreo moaca. ("Ciortan"= crap tanar pana-n 2kg., "moaca"= somn de dimensiune mica, somotei, cel de dimensiune foarte mica= iaprac, cel mijlociu se numeste iarma (somn despicat), somnul mare=pana).

In timpul asta apa curge (pe bani publici) pietrele raman (udate).

Faleza Dunarii: "all inclusive"

Pana acum boschetarii de pe faleza dormeau sub cerul liber, dar de cateva zile, venind valul de racoare actual, si-au facut "casa".  A aparut o improvizatie de adapost, un fel de cort, pe faleza inferioara a Dunarii la Galati, in care se adapostesc doi oameni tineri fara adapost. Incropit intre tufisuri din cartoane, folie de plastic si boarfe aruncate la gunoi, noua resedinta a celor doi ocupanti pare sa nu deranjeze nici o autoritate locala, caci baietii s-au campat de mai multe zile acolo nestingheriti. Toata zona e deja plina de resturi de mancare, de sticle de plastic goale, de gunoaie si de excremente. Terenul de vanatoare a noilor chiriasi sunt tomberoanele din Tiglina, precum si  cosurile de gunoi de pe faleza. Seara apar din intuneric la bancile de indragostiti de pe faleza, iesind din tufe ca niste zombie si cer tigari. Daca nu se intervine curand in dizolvarea acestei resedinte, se prea poate sa apara acolo un adevarat cartier de boschetari la concurenta cu maretele realizari locative ale primariei din Cartierul Siret.

O harta veche a orasului Galati

Multi dintre oamenii tineri, nascuti dupa 1965, sau veniti in oras din alta parte, nu au idee cum arata faleza Dunarii inainte de a fi amenajata. Intr-o harta din 1908, elaborata de Anastasiu George, "conductor de lucrari publice" se poate vedea malul Dunarii asa cum era el acum o suta de ani. La intersectia dintre strada Portului cu strada Dogariei si respectiv strada Cuza Voda, exista  Piata Cuza Voda, cam pe locul unde este acum AFDJ. In aval de aceasta piata pe malul Dunarii se gasea Bursa si Casele de Comert precum si mai multe debarcadere civile si militare. 

De mentionat ca Palatul Navigatiei, sau Gara Fluviala a fost construita in 1912 si ea nu apare pe aceasta harta. Agentiile de navigatie importante aveau cladiri de-a lungul cheiului si debarcadere proprii unde se incarcau si se descarcau navele navlosite de agentii. Pe toata lungimea cheiului, de la Vadul Sacalelor, aproximativ unde incepe acum strada Domneasca, la statuia lui Ion C. Bratianu si pana in Bazinul Docuri, exista o cale ferata prin care marfurile se transportau in port sau din port in alte directii. Calea ferata este vizibila si in fotografiile de epoca.

Mergand din Piata Cuza Voda in amonte pe malul fluviului se gasea Inspectia Portuara in zona unde este acum construit blocul de birouri Navlomar, (mai cunoscut si prin faptul ca adaposteste Oficiul Registrului Comertului), in timp ce pe faleza superioara se intindeau casele H. Stefan, pe care le-am apucat si eu pana-n anii 1974-1975 cand au fost demolate. Mai sus era Vadul Sacalelor, un vad principal de unde sacagiii umpleau sacalele (butoaiele) cu apa pana la infiintarea in secolul XIX a Uzinei de apa de la Galati. Dupa vadul aflat cam pe locul unde este acum "Valurile Dunarii", sau "zidul" pentru generatia mai tanara, se insirau pe mal mai multe epave sau nave aflate in reparatie pana unde incepea "Rapa", locul unde faleza prezenta doua crevase adanci in loes, una in zona restaurantului "Pescarul" si alta mai adanca "la pastila", unde incepe acum strada Cazarmii. Stradute mici si intortocheate duceau la Dunare, aici existand inca de la intemeierea orasului o zona rezidentiala. Malul Dunarii era gaurit de hrube si cotloane facute de contrabandisti si de hoti, pe care in copilarie le-am vazut si eu din barca, caci rapa era aproape inaccesibila de pe uscat.

Canteretul din flaut din Hamelin

Intr-o poveste ascultata cu mare placere de copiii mei cand erau mici, un cantaret din flaut, care vrajea animalele prin sunetele scoase de instrumentul sau fermecat, bate palma cu primarul dintr-un orasel german de langa Hanovra, numit Hamelin, sa-i scape orasul de sobolanii care mancau toate proviziile, contra unei sume de bani. Cantaretul aduna cu sunetele flautului sau fermecat toate rozatoarele din oras si intrand in raul Weser din vecinatatea urbei, le ineaca pe toate. Din nefericire primarul din oras refuza sa-l plateasca si atunci manios, cantaretul iese din oras cantand din flaut, iar copiii din cetate se tin fermecati dupa el, pana ce dispar intr-o pestera dintr-un munte, spre disperarea parintilor care nu-i puteau opri si nici intoarce din vraja. Intamplarea datata in stilul exact al nemtilor in 26 iunie 1284 si consemnata in cronici (Manuscrisul Lueneburg din 1440), intr-un vitraliu din catedrala din oras, din nefericire disparut in cesolul XVII si chiar intr-o inscriptie de pe zidurile unei case din oras, pe unde au trecut copiii la iesirea din cetate, a devenit cunoscuta datorita fratilor Grimm, care au publicat povestea in secolul XIX si datorita poetului Robert Browning care a scris o poezie cu acelasi subiect. Intre timp povestea a devenit brand turistic al orasului, sunt organizate procesiuni, festivaluri, concerte si pelerinaje, cantaretul pe nume Bunting are statuie in centrul orasului, iar vitrinele magazinelor sunt pline de suveniruri in forma de sobolani confectionati din martipan, ciocolata, sau din plus si alte catifele colorate. Mai multe fundatii si asociatii cerceteaza de mai multi ani arhivele medievale germane pentru a afla unde au disparut copiii in numar de 140, existand teorii ca ar fi ajuns in Transilvania sau in alte zone ale Europei, sub forma primilor colonisti sasi. Sunt propuse chiar cercetari care sa caute asemanari cu ADN din Hamelin in grupe polulationale din alte zone ale continentului. O poveste frumoasa, care ramane si pana acum o legenda cu un impact economic si turistic deosebit si care a scos din anonimat un burg din sutele de burguri imprastiate in Germania.
Imi amintesc de acesta poveste de fiecare data, cand vad dimineata pe faleza Dunarii, o haita de caini comunitari care merg ca vrajiti dupa cativa oameni, care se ingrijesc zi de zi sa le aduca de mancare si sa le umple vasele cu apa de Dunare. Atunci cand autoritatile ignora cu buna stiinta o situatie cum este cea a cainilor comunitari, iata ca se gasesc oameni de suflet, iubitori de animale care stiu sa le poarte de grija sufletelor necajite si abandonate de noi, caci aproape saptamanal apar caini pieduti, uitati, alungati, abuzati sau neglijati care in lipsa unui alt refugiu aleg faleza.

Alte masini pe faleza

Unii cu taiatu', altii cu adunatu', altii cu maturatu'

De cateva zile, mai precis de la inceputul saptamanii trecute, angajatii noii societati comerciale de administrare a domeniului public, S.A.D.P. Galati, (fost A.D.P.), au trecut la lucrari de intretinere a falezei Dunarii. Nu de altceva, dar iarba ajunsese cat arbustii, iar arbustii cat copacii, asa ca echipe complexe de muncitori, care cu coasa, care cu foarfeca au trecut la ferchezuirea falezei zburlite. Din pacate salariatii ADP sunt doar cu "taiatu" nu si cu "adunatu", la adunarea ierbii si a crengilor din parc fiind folositi cei care primesc de la primaria ajutor social in baza Legii 416/2001. Acestia strang resturile pe care le cara la tractorul ADP, (cel care polueaza asfaltul cu pete de ulei), dar numai pana la trotuar, de aici incolo este treaba RWE, care se ocupa de maturatu' falezei. Cam asa sta treaba la firmele de stat: sarcinile sunt foarte bine impartite prin operatiunea numita diviziunea muncii, iar de taierea buricului se ocupa mai multe moase, ca asa este in socialism, iar burgul nostru a ramas de 20 de ani tot in socialism, ca nu degeaba i se spune "orasul rosu". Dupa cum se vede din imaginea de mai sus, salariatii ADP primesc din cauza caniculei in care muncesc apa minerala, asa cum cer normele de sanatate si securitate in munca. Din pacate pentru blazonul societatii mai sus amintite, dupa ce au golit sticlele le-au abandonat in iarba, ca doar ei sunt cu taiatu'.....

Digul de piatra s-a daramat, n-a venit apa dar l-au furat...

In urma cu o luna, sute de oameni se straduiau sa inalte pe strada Portului din Galati un dig din saci umpluti cu pamant pentru a proteja cartierul din port de inundatie. S-a muncit non stop de catre angajatii I.S.U., pompieri, muncitorii de la firmele primariei si voluntari si digul a folosit, orasul a fost protejat. 
Dupa scaderea nivelului apei ne-am fi asteptat ca digul sa fie desfacut la fel cum a fost construit, sacii recuperati si pamantul carat acolo de unde a provenit, posibil de la unul din furnizorii traditionali de pamant ai primariei Galati, cum ar fi fratele doamnei directoare Palade de la Directia de Asistenta Sociala, celebrul deja Toderita Palade. O vizita recenta pe faleza Dunarii in zona Palatului Navigatiei ne arata jalea de dupa potop: sacii au disparut si mormane de pamant zac imprastiate prin toate parcarile, pe promenada de pe dig si in spatiul verde, asteptand prima ploaie pentru a transforma zona intr-o mlastina plina de noroi. Probabil ca la Orsova, Murighiol sau Chiraftei.

Apel pentru interzicerea consumului de seminte in locuri publice

Nu stiu de unde au luat romanii obiceiul de a manca seminte de floarea soarelui, sau de dovleac. Probabil de la popoarele orientale, in special turci, unde se consuma: fâstâc, fândac, kabak, ayçiçeği çekirdeği (fistic, alune, seminte de dovleac si de floarea soarelui). Cum la noi este mai putin fâstâc si fândac, poporul mioritic a trecut pe seminte de dovleac si de rasarita, pentru da sunt mai ieftine si se gasesc la toate colturile de strada, gata prajite. Ca nimeni nu le spune despre riscurile la care se supun consumand in exces seminte foarte bogate in uleiuri, asta este alta treaba. Din reviste consacrate sau de pe pagini de net de medicina naturista aflam ca ambele seminte sunt sursa de seleniu (?!) si de vitamina E, iar cele de dovleac pot fi folosite pentru cresterea potentei, vindecarea infectiilor vezicale si a celor de prostata si ca sunt eficiente impotriva limbricilor. Nu contest, asa o fi, n-am avut niciodata infectii vezicale si nici limbrici, iar tata Dumnezeu sa-l ierte era un tip destept. 
Atrag insa atentia, ca desi peste tot se afirma ca sunt surse importante de acizi grasi nesaturati Omega 3, in realitate dupa prajirea semintelor se distrug toate enzimele si vitaminele, iar grasimile vegetale continute au colesterol din belsug si fara exceptie toate ingrasa.
Dar nu aspectul medical sau cel nuritional ma face sa propun interzicerea consumului de seminte in locurile publice, ci mizeria care ramane in urma consumatorilor de astfel de delicatese numite "bomboane rurale". Daca indivizii vor consuma seminte acasa, vom avea parcuri, strazi, stadioane si sali de spectacole mai curate. Si poate cetatenii obisnuiti sa scuipe cojile pe jos se vor satura sa-si mature dusumelele de fiecare data cand vor manca seminte acasa in apartamentele din dotare uitandu-se la meciuri sau la telenovele. Ideea recenta a unei firme care vinde seminte prajite de a face un buzunar prin care sa scoti semintele si cojile sa le pui inapoi prin gura pungii este interesanta, dar lipsita de riscuri doar daca mananci singur semintele, nu in "gasca" cum se intampla de obicei, atfel se va face un melanj de salive si seminte.

Obraznicia la volan

Ieri la o ora destul de aglomerata, dimineata devreme, ma deplasam pe o strada destul de aglomerata, strada Domneasca, cu masina spre Gradina publica, cand toata coloana din care faceam parte s-a oprin in loc pret de cateva minute: in fata politiei municipale de pe  Domneasca, blocand toata circulatia, un BMW cu nr. Gl-55-ARU s-a oprit sa lase cateva persoane sa coboare. Si nu era vorba de persoane cu disabilitati, ci de doua domnisoare care pareau destul de intregi la trup. Culmea a fost cand individul de la volan, un tip sub 30 de ani, a intors in fata politiei, pe contrasens, in scrasnet de frane si fum de alvelope, pentru a se duce spre Basarabiei de unde venise. Toate acestea se intamplau in fata politiei rutiere, iar un politist care a vazut scena, a intors capul. Nu si eu care l-am imortalizat pe obraznic prin doua fotografii. Nu va mai spun ca in fata aceleiasi institutii unn taximetrist bloca aproape o banda, in asteptarea clientilor.

Dimineata de august

Statul si privatul, doua drumuri paralele

Statul in stanga privatul in dreapta, cum e in viata asa si-n politica.

Am surprins in imaginea de mai sus o alee care duce la noua pista de role amenajata de primaria Galati pe faleza. In dreapta imaginii, in spatele gardului din trunchiuri de mesteacan gazonul tuns englezeste, udat si periat bucura ochiul si inima. In stanga buruiana scapata de sub control , netunsa de peste o luna, arata nepasarea autoritatilor fata de domeniul public. Uitasem sa va spun in stanga este un teren privat (inchiriat sau poate concesionat de un intreprinzator), iar in dreapta este spatiul verde al domeniului public al municipiului Galati.

Alti smecheri pentru care interdictia de a circula pe faleza nu conteaza III