joi, 30 septembrie 2010

Fauna falezei IV: Stancutele si Cotofenele

Familia Corvides are la noi in tara 8 reprezentanti: corbul, gaita, cotofana, stancuta, cioara de semanatura, cioara griva, cioara neagra si alunarul. Detalii despre acesta lume fascinanta a corvidelor gasiti aici.
Rar vezi stancute pe faleza inferioara a Dunarii si cand le vezi sunt in trecere si sunt imediat alungate de ciorile grive, desi pasarile fac parte din aceiasi familie si sunt adesea confundate datorita culorii de profani. Spre deosebire de cioara griva care are colorate in gri corpul (torace, abdomen, prima parte a aripilor), restul corpului fiind negru, stancuta are colorat in gri doar un guler, testul penajului fiind negru. Stancutele sunt mai mici decat ciorile obisnuite. Colonii importante de stancute sunt in Gradina Publica, unde scorburile din plopii centenari genereaza o concurenta imobiliara acerba intre lilieci si stancute. Prudente si sperioase, stancutele invadeaza toamna orasul in cautare de nuci pe care similar ciorilor le dau drumul de sus pe trotuar pentru a fi calcate de oameni in picioare. Sursele de nuci sunt pomii fructiferi din curtile caselor apartinand fondului vechi de locuinte. Poti vedea zilnic in acesta perioada stancute in intersectia strazii Columb cu strada Brailei, unde pe o portiune de 200m sunt plantati nuci tineri care acum fructifica.

Cotofenele (Pica pica) sunt prezente de multi ani pe faleza inferioara unde de altfel si cuibaresc. In prezent exista 4 perechi de cotofane care-si impart teritoriul falezei: 4 pasari survoleaza zona trecere bac-scarile de la "Furculita", 4 pasari de la furculita spre restaurantul "Pescarul", (fara ca sa existe limite precise intre teritorii), iar atunci cand una din ele gaseste hrana le anunta si pe celelalte. Cotofenele cuibaresc in paduricea din spatele parcului de roleri, in aceiasi zona unde pe sol traieste caprioara, pe care pasarile o anunta din timp prin strigate de aparitia oricarui intrus. De departe sunt cele mai prudente pasari de pe malul Dunarii, chiar sa le fotografiezi este o problema ca se ascund si evita oamenii. Despre cotofene circula tot felul de povesti, cea mai interesanta este cea despre felul cum isi jelesc si isi ingroapa semenii (cotofenele-isi-jelesc-mortii).
Desi la toate cotofenele penajul este alb cu negru, exista subspecii la care penajun negrul este aproape albastru inchis, ca la acesta cotofana pe care am fotografiat-o in Spania la Barcelona (P. mauritanica). La fel ca si ciorile, daca sunt crescute de mici in captivitate cotofenele pot fi prieteni de nadejde (vezi aici).

miercuri, 29 septembrie 2010

Fauna falezei III: Ciorile de semanatura

Pe faleza Dunarii de la Galati nu cuibaresc ciori de semanatura (ciora comuna, cioara neagra, Corvus frugilegus). Exemplarele intalnite in cursul anului sunt in trecere, fie ciori din oras, fie ciori din marea colonie de ciori de pe malul dobrogean, care survoleaza de doua ori pe zi orasul, la apusul si la rasaritul soarelui. 
Colonia numara cateva mii de exemplare, poate chiar zece mii de indivizi, care pornesc la ivirea zorilor croncanind peste oras, aproape intunecand cerul, catre nordul orasului, dincolo de combinat, spre Smardan si Schela pentru a se hrani cu insecte si seminte de pe camp. In drumul lor zilnic, mai ales la dus, dimineata, oportunismul lor binecunoscut nu le lasa sa le scape resturi de mancare pe care le observa cu vederea foarte agera. Daca nu m-am dat jos din pat dimineata, incepand de la sfarsitul lunii august si pana in octombrie, au grija ciorile sa ma trezeasca, instalandu-se pe antena colectiva de la scara vecina a blocului, de unde semnalizeaza prin croncanit prezenta vreunei pisici, a unui caine sau apropierea vreunui om, suratelor lor, care sunt la curatat parcul din fata blocului de pufuleti, sticsuri si alte bunatati scapate pe jos de copii. In mod constant le gasim adunate pe faleza iarna, cand stau ciorchine in copacii plini de chiciura, sau udate de ceata si deci grele pentru zbor. Ai zice ca plopii de pe faleza s-au umplut de fructe negre, asa de multe sunt. Desi par la prima vedere niste pasari banale, ciorile sunt dotate cu o inteligenta iesita din comun. Studii recente situeaza ciorile ca inteligenta imediat dupa om, inaintea cimpanzeilor si a cainilor. Cred ca ati vazut cu totii mergand cu masina in viteza pe marginea soselei ciori ciugulind cereale cazute din masini si din remorci. Unele din ele se sperie si zboara cand vii in viteza, altele mai batrane si mai cu experienta nici macar nu se sinchisesc. Nu cred insa sa fi vazut cum o cioara indoaie o sarma pentru a-si confectiona o unealta cu care sa apuce un vas cu mancare situat untr-un tub (vezi aici)

marți, 28 septembrie 2010

Fauna falezei II: ciorile grive

Ciori grive pe faleza Dunarii
Exista cateva grupuri de ciori grive (Corvus Corone) pe faleza Dunarii, dar nu toate cuibaresc in arborii de pe malul fluviului, unele din ele vin din cartierele invecinate numai pentru a se hrani. Iarna cand toate frunzele sunt cazute poti cu usurinta sa numeri cuiburile de cioara griva, concentrate in plopii de langa casuta ADP si nu sunt mai mult de 3-4 in fiecare an. Un cuib important este la acoperisul unui bloc turn din Mazepa si altul in copacii din fata Scolii 28. Pasari elegante imbracate intotdeauna in frac, ciorile de pe faleza apartin subspeciei "cenusie romaneasca", numita si cioara griva sura, (Corvus Corone sardonius), fiind diferite de subspecia de la munte (Corvus Corone cornix). Spre deosebire de cioara comuna, de semanatura, care se organizeaza in colonii pentru clocit si in stoluri pentru deplasari in vederea cautarii hranei, cioara griva traieste in perechi toata viata si nu migreaza nici macar in iernile foarte aspre.
Adaptata la vecinatatea omului aceasta pasare profita de pe urma noastra: zilnic putem vedea exemplare din aceste animale explorand pungile aruncate de mancare, infulecand cartofi prajiti de la Mc Donald's, floricele de pop corn, resturi de biscuiti si seminte scapate sau aruncate pe jos de trecatori. In fiecare dimineata dupa ce falezistii hranesc comunitarii, ciorile grive vin si curata dupa catei, ciugulind toate firmiturile si curatind oasele. Adesea vedem ciori grive care aduna din nucii din oras fructele pe care le sparg apoi pe faleza, lasandu-le sa cada de sus, sau dandu-le drumul pe carosabil pentru a fi sparte de masini. In fotografia de sus am vazut o cioara griva care tinea in cioc o nuca, parca fixand-o si o lata pasare incercand sa o sparga, sau poate sa o fura. Mie mi-a creeat impresia ca de fapt cooperau in desfacerea nucii. Desi consuma din oportunism ce le oferim voluntar sau involuntar, ciorile grive nu depind de hrana provenita de la om. De cand se scoala si pana seara tarziu, vezi exemplare din aceste pasari inspectand malul apei si colectand melci, mormoloci, cereale aduse de ape, pesti morti si alte resturi. Spun inspectand pentru ca inainte de a apuca in cioc hrana o privesc pe toate partile, probabil din prudenta. Apropos de prudenta, toti autorii trec prudenta pasarii drept una din calitatile ei, dar eu am trecut singur sau cel mai frecvent cu cainele la mai putin de un metru de aceste pasari care s-au invatat cu noi in toti acesti ani, fara sa se sperie. Cainele meu Heidi, care la inceput alerga dupa fiecare cioara, (normal fiind cocker), acum rar daca mai incearca sa schiteze un gest spre o cioara cand o vede pe iarba. La fel si ciorile au invatat ca nu suntem periculosi si ne tolereaza apropierea, spre deosebire de cotofene care sunt excesiv de prudente si zboara la cea mai mica tentativa de a le vedea mai de aproape. Cea mai noua descoperire a ciorilor grive de pe faleza este fantana arteziana (tasnitoarea) pe care o folosesc mai nou pentru a bea apa. probabil le place mai mult gustul apei curate decat al celei din fluviu.

joi, 23 septembrie 2010

Misterele anghilelor IV

Migratia anghilelor este interesanta si sub alte aspecte. Pestele care traieste in apele dulci europene este diferit de cel care strabate Marea Sargaselor. Chiar daca o sa auziti multi pescari ca au prins anghile, (desi eu ma indoiesc de o incidenta ridicata a acestor capturi in Romania), puteti sa-i bateti linistit obrazul daca sustine ca pestele prins de el avea si icre! Plecarea spre locul de depunere a montei este determinata genetic si ea impune si modificari din partea organismului pestelui. Anghila isi schimba coluarea, metabolismul se modifica, apar modificari ale aripioarelor care o vor ajuta la inot si la imperechere, iar in cei doi parteneri incep sa se dezvolte celulele sexuale, gameti, cunoscute sub denumirea populara de icre si lapti. Apoi dupa drumul urias terminat cu zbaterea depunerii si a fecundarii icrelor, adultii mor, cadavrele lor fiind devorate de alte specii, sau descompuse in apa calduta pentru a se transforma in plancton, care va hrani la randul lui larvele transparente de anghila. Unde am mai auzit noi de astfel de migratii terminate cu decesul partenerilor dupa depunerea pontei? La somoni, alt peste care migreaza de asemeni in ambele sensuri: adultii vin din ocean in apele de munte sa-si depuna ponta, iar puietul migreaza in mare, pana va implini varsta maturitatii si se va intoarce la locurile natale pentru a se inmulti si apoi a muri.
 Acest tip de migratie este numit de specialisti migratie reproductiva si este frecventa la unii pesti, inclusiv de pe la noi (scrumbia, sturionii), dar si la unele specii de balene, care nasc in zonele calde ale Pacificului de langa Insulele Hawai, pentru a pleca ulterior cu puii in zone reci ale oceanului planetar unde gasesc hrana din belsug, de exemplu pe coastele Groenlandei sau ale Alaskai, sau la testoasele marine care depun oua pe plaje din zone calde si apoi dupa iesirea din ou migreaza mii de kilometri in largul oceanului unde traiesc ca adulti. O migratie impresionanta este cea a fluturelui monarh care zboara in aglomeratii de milioane de exemplare din nordul Statelor Unite in sudul Mexicului in fiecare an. Alte migratii arhicunoscute sunt cele ale lemingilor, ale caribu, ale lobsterilor, pinguinului imperial si ultimele, dar nu cele din urma, migratiile pasarilor, dintre care unele sunt spectaculoase. Anumite pasari de mare din familia albatrosilor parcurg in fiecare an apropape 50000 km in zbor, asa cum se vede din acesta fotografie.
Trasee de migratie ale albatrosilor albastri, foto National Geographic.

miercuri, 22 septembrie 2010

Misterul anghilelor III

Pangea si deriva continentelor, dupa geology.com

Acum 225 milioane de ani tot uscatul actual era o masa compacta, un continent urias numit Pangea. Conform Teoriei lui Wegener privind deriva continentelor, datorita miscarii placilor tectonice, continentele s-au departat unele fata de altele, de exemplu America sa deplasat fata de Africa si Europa, iar Australia si Antarctica de asemeni au efectuat o deplasare fata de celelalte continente. Intre placile continentale noi formate a patruns Oceanul Planetar Primordial, formand oceanele actuale: Atlantic, Pacific, Indian, Arctic (Inghetat de nord). 
N.B. Oceanul Antarctic (Inghetat de Sud), asa cum este el definit de IHO (International Hydrographic Organization) nu este inca acceptat de toata lumea ca entitate separata.
Daca privim cu atentie schemele din fotografia de mai sus putem observa ca pe baze stiintifice solide, in special de geologie, s-a stabilit ca separarea s-a facut intai printr-o diviziune transversala in doua mase continentale: cea nordica Laurasia si cea sudica Gondwana. Intre cele doua supercontinente a patruns apa oceanului, formand oceanul numit Thetys, sau Marea Thetys. Asa ca fapt divers vreau sa va spun ca Marea Thetys era pozitionata cam prin zona tarii noastre, iar Marea Neagra, Marea Caspica si Mediterana sunt ramasite ale acestei mari promordiale.
Ulterior Laurasia s-a divizat in Eurasia si America de Nord, iar Gondwana s-a divizat in America de sud, Africa, Australia, Antarctica, Noua Guinee, Madagascar, Peninsula Arabia si subcontinentul India.
In Marea Sargaselor se aduna atat anghilele din America de Nord, cat si cele din Europa si Asia, (desi cele doua tipuri de anghile nu se imperecheaza intre ele), si ciclul ambelor anghile este similar: depunere de catre fiecare anghila a milioane de icre, din care vor iesi larve (leptocefali) care datorita numarului urias determina aparitia fenomenului de "mare ninsa" (snow sea) si care vor migra duse de curenti sute de zile spre coastele Europei si Asiei si respentiv Americii, fara ca vreo larva sa "incurce" drumul si sa ajunga pe alt continent (nu se prind anghile "americane in Europa si nici europene in America). In aceste conditii teoria mea este ca anghilele, existente deja ca specie separata si bine individualizata in timpul separarii Pangeei in supercontinente au avut un punct initial de depunere a icrelor, probabil intr-o varianta vestica a Marii Thetys, unde gaseau cele mai bune conditii pentru cresterea progeniturii: actuala Mare a Sargaselor. Pe masura ce continentele s-au deplasat unele fata de altele, a crescut distanta fata de locul de depunere a icrelor, asa ca pestii care faceau intai catva kilometri, au ajuns sa faca sute si apoi mii. In medie o anghila calatoreste 7-8000 de kilometri din fluviile europene in zona Bermudelor, iar larvele lor, peste 3000 de kilometri pana in Europa. Restul distantei il fac anghilele tinere, in special femelele, mascullii fiind capturati in numar mai mare la gurile fluviilor, in timp ce femelele sunt prinse la foarte mare distanta de mare, aproape de izvoarele raurilor.
Formarea megacontinentelor si a Marii Thetys (desen original)
Deplasarea continentelor si a locului de ponta la anghile (desen original)

marți, 21 septembrie 2010

Misterele anghilelor II

Toate siturile despre pescuit abunda in metode pe prins anghile, care mai de care mai ciudate. De exemplu unii "experti" recomanda utilizarea la momit a unui cap de cal sau de vita tinut in apa mai multe zile, pana putrezeste, sau altii momirea repetata cu jumatati de obleti. Dar majoritatea pescarilor care scriu pe forumuri au prins acest peste in conditii neasteptate, in timp ce dadeau la crap sau la somn cu o simpla rama rosie sau neagra. Toti au fost surprinsi de o astfel de captura, unii chiar speriati, confundand-o cu un sarpe, mai ales la pescuitul de noapte. Aproape toti forumistii in ale pescuitului scriu despre drilul fenomenal al acestui peste, care se lupta pentru a se salva din carlig, pe care de obicei il inghite foarte lacom, facand uneori imposibila extragerea lui. In plus pestele are vitalitate mare, prins se zbate si incerca sa scape exact ca un sarpe, favorizat fiind si de pielea alunecoasa si plina de mucus. Cat despre gust parerile sunt impartite, unii considera anghila o delicatesa, altii dimpotriva cred ca pestele este prea gras si nu se omoara dupa el. Nici bucataria romanesca nu abunda in retete cu anghila, in carti deja celebre de bucate romanesti: Calimachi, Olexiuc, Sanda Marin acest peste nici macar nu este amintit, semn ca a intrat mai tarziu si doar partial in bucataria autohtona. N-am prins niciodata anghila si nici n-am vazut niciodata in pescariile din tara noastra anghila la vanzare. Singura forma in care am consumat acest peste a fost afumat, un fel de batog, taiat rondele, servit la o receptie la care am participat cu ani de zile in urma la Hamburg.
Atat din cele relatate de pescari cat si din cele expuse cu privire la bucataria romanesca, sau la prezenta pestelui in galantare, putem trage doar o concluzie: pestele este mult mai rar in tara noastra decat in alte parti, deci atat Comisia Europeana cat si Fish Base se inseala trecandu-ne printre marii producatori. Chiar si unele denumiri locale ale acestui peste au rezonanta saxona:"hil" i se spune in unele sate ale Munteniei, probabil de la "eel", numele britanic al pestelui.
Dar unde s-a capturat anghila in Romania? Cel mai frecvent anghila se prinde in lacul Babadag, localitatea Enisala fiind in topul capturilor. Apoi in ordine s-a mai prins in Dunare, Cris, Mures, Prut, lagunele de la Marea Neagra. Am gasit pe net chiar o "metoda" ingenioasa de a prinde anghile folosind un autoturism: la Mamaia si Navodari, in zona Hanul Piratilor, se trecea cu masina pe fasia care separa marea de lac pentru a face fagase, santuri, in nisip, iar dupa prima ploaie se cautau noaptea la lumina lanternei in baltoacele astfel formate anghile care plecau la plimbare din lac in mare, sau invers. De fapt despre tendinta anghilelor de a se deplasa pe uscat exista numeroase dovezi, acest lucru este cert dovedit, inclusiv este mentional in cartea lui Simionescu despre animalele Romaniei. Poate astfel se explica marea diversitate a locurilor unde poate fi capturat acest peste. Marturia cea mai extraordinara vine de la un pescar care a capturat un astfel de peste intr-un lac glaciar din Retezat, Taul Negru, aflat la peste 2000 metri!(vezi intreaga poveste aici). Nu incerc sa gasesc o explicatie la aceasta intamplare, din cate stiu eu colonizari artificiale cu anghile au avut loc in Romania numai in lacurile de pe litoral. Incredibila pare si intamplarea unui adolescent norvegian care a prins o anghila de 2,5 metri lungime si 35 kg, preluata de toate televiziunile din Europa.(vezi stirea pe Pro TV)
Dincolo de toate aceste intamplari unele din ele mai ciudate decat altele angilele se gasesc in situatia de a diparea din cauza pescuitului intensiv si a recoltarii a peste 60% din larve si puiet in vederea cresterii in captivitate, iar faptul ca semnalizarea acestui peste in tara noastra este din ce in ce mai rara se datoreaza faptului ca bilantul lui in Romania este proportional cu bilantul lui european, pestele nemigrand din Romania.
De ce nu pleaca anghilele din Romania in Marea Sargaselor? Din cauza faptului ca acesti pesti care traiesc in special pe fundul apelor, unde stau ascunsi pana seara cand devin activi, nu pot trece prin stratul de apa cu un continut foarte ridicat de H2S2 (hidrogen sulfurat) care este specific Marii Negre la adancimi mari. Ori se stie ca anghilele pornesc in migratia lor de mii de kilometri pe fundul marii, sau in orice caz la adancimi mari. Exemplare adulte au fost capturate la 600 m adancime, dar au fost facute fotografii cu pesti din acesta specie de catre echipaje ale batiscafelor la adancimi de 3000 de metri!
Cred insa ca nu continutul de hidrogen sulfurat este cauza absentei migratiei anghilelor prin Marea Neagra, in fond ar putea sa o faca prin apele costiere fara mari probleme. 
Dar sa nu uitam ca Marea Neagra este o mare deschisa de putina vreme, poate cateva mii de ani daca ar fi sa ne luam dupa Teoria Ryan-Pitman tratata pe larg in mai multe episoade pe acest blog (vezi martie 2010) si deci in practica anghilele au putut intra in acesta mare numai dupa ce acesta a putut comunica cu Mediterana si respectiv prin intermediul acesteia cu Atlanticul. Totusi multe mii de ani si Mediterana a fost separata de Atlantic prin istmul Gibraltar, pana cand topirea ghetarilor si cresterea nivelului oceanului planetar a dus la umplerea bazinului ei actual, asa ca pentru a mai face putina lumina in misterul anghilelor ar trebui sa incepem cu inceputul, adica cu aparitia acestor pesti pe continentul primordial Pangea.

luni, 20 septembrie 2010

Misterul anghileleor

Anghila adulta, imagine de pe site-ul FAO Fisheries & Aquaculture Departament
 Ultimul numar din National Geografic trateaza cateva aspecte din viata fascinanta a anghilelor, acesti pesti stravechi ale caror urme au fost gasite inca din depozite datand din cretacic. Aceasta fosila vie are un mecanism de reproducere foarte complicat si inca partial necunoscut. Toata lumea stie ca anghila (si aici ma refer la anghila europeana: Anghilla anghilla) este un peste rapitor care traieste in raurile din Europa si care atinge maturitatea sexuala la 6-12 ani pentru masculi si ceva mai tarziu pentru femele (15-20 ani). Ajunse la maturitate anghilele pornesc intr-o calatorie epuizanta din locurile in care au trait toata viata, catre Oceanul Atlantic, pe care-l traverseaza indreptandu-se catre Marea Sargaselor, zona a oceanului cuprinsa intre 20 si 35 grade latitudine nordica si intre 40 ai 70 grade longitudine vestica, denumita asa din cauza algelor de mare (sargasso) care formeaza adevarate paduri in acesta regiune a oceanului de aproape 7 milioane de km patrati.
Fara a intra in amanunte va reamintesc ca Marea Sargaselor este zona oceanica cu cea mai mare salinitate de pe glob, dar si cu cea mai mare transparenta a apei (50-60 metri vizibilitate), un adevarat paradis pentru pesti, broaste testoase, pasari si mamifere acvatice, dar si un loc bantuit de legende si superstitii, tringhiul format de insulele Bermuda, Florida si Porto Rico fiind socotit de marinari a fi periculos pentru navigatie din cauza multor disparitii de nave si avioane in zona (Triunghiul Bermudelor).
In apele sarate dar pline de oxigen si de plancton anghilele depun icrele din care in vor iesi larvele numite leptocefali, care vor fi purtate timp de 300 zile de Curentul Golfului spre tarmurile Europei, unde va avea loc metamorfoza larvelor in pestisori asemanatori cu adultii numiti "anghile de sticla" sau elver, datorita transparentei pielii si a corpului. 
 Dupa ce patrund in apele raurilor si fluviilor europene anghilele tinere devin asemanatoare ca aspect cele adulte, dar cu o culoare galbene a pielii, (anghile galbene) pentru a deveni argintii cand ating maturitatea sexuala. Multa vreme anghilele nu au putut fi inmultite in captivitate, dar presa de specialitate a scris despre japonezi ca ar fi pus la punct o metoda de obtinere a puietului in bazine care imita conditiile din Marea Sargaselor. Totusi axista multe crescatorii de anghile in Europa, in special in Franta, Irlanda, Spania, Portugalia, Germania, Italia etc. bazate pe cresterea acestor pesti in bazine si helestee in care se introduc elveri capturati cu plasa in gura estuarelor fluviilor europene si care se furajeaza pana la maturitate.  Uniunea Europeana produce 97% din totalul productiei mondiale de anghile, peste 8000 de tone, aproximativ 75 milioane de euro, in special in Danemarca, Tarile de jos, Italia si Franta. In afara Uniunii mari producatori sunt China, Japonia si SUA.

Daca pana aici multe lucruri poate au fost cunoscute, desi unele din ele au un aer de mister, de acum incolo va voi ridica cateva probleme la care s-a raspuns cu mare greutate si de catre specialisti si care par uneori de domeniul fantasticului. Fantastice par si unele documente pe care le gasesti pe net despre anghile, unele din ele pe situri serioase. Astfel de pe un site de pescuit (da click aici) aflam ca anghilele nasc pui vii, pe un altul enciclopedic (da clic aici) se face confuzia intre anghila si ţipar, iar pe site-ul FAO (da click aici) Romania figureaza printre principalele tari europene producatoare de anghile!!??
Alte aiureli gasim si pe alte situri, de exemplu in Fish Base(da click aici ), Marea Neagra figureaza ca fiind teritoriu endemic de anghile, cu toate ca Romania a solicitat eliminarea Marii Negre din scopul regulamentului de protejare a anghilei europene din 2007, intrucat pestele este sporadic capturat in Marea Neagra si Dunare (da click aici).
Mai nou cercetatori din lumea intreaga afirma ca prezenta anghilei in Romania se datoreaza migrarii ei din fluviile si marile occidentale prin sistemul european de canale si ajungerea ei in Dunare este un "accident biologic". Mai mult se sustine ca datorita continutului ridicat in hidrogen sulfurat, care distruge orice forma de viata, aflat din belsug in Marea Neagra la adancimi peste 170 m, anghilele nu pot migra in Mediterana si de aici in Atlantic, pestii fi ind intr-un "impas biologic" si nefiind capabili sa se inmulteasca, mor.

vineri, 17 septembrie 2010

Asa va place faleza? Faleza tomberonul trecatorilor.


Seara de seara pe faleza superioara a Dunarii de la Galati, zeci de masini pline cu tineri isi revarsa pasagerii de pe banchetele autoturismelor pe bancile nou amplasate de primarie. Vremea este splendida, aerul destul de curat, asa ca cei care petrec cateva ore pe promenada falezei au de ce sa fie incantati. Din pacate la indiferenta autoritatilor care au amplasat doar cateva cosuri pentru colectarea gunoiului, din care nici macar unul in apropierea bancutelor supraaglomerate de tineret, se adauga si lipsa celor 7 ani de acasa a celor care vin pe faleza, uneori chiar ca "sa ia masa in oras". La prima ora a diminetii mormane de gunoi arata cat de departe suntem de a fi un oras european dintr-o tara europeana. RUSINIKA!
Bomboane agricole.
Au luat cina in oras!

Faleza tomberonul cetaneanului.

Unora le place pizza.
Altora Bacardi.

Si totusi semintele sunt pe primul loc!

Vine din urma si Mc Donald's!
Cu conditia sa fie light!
...sau fara zahar!

miercuri, 15 septembrie 2010

Vom avea o toamna frumoasa si lunga.

Primele frunze ingalbenite de toamna.
Au aparut deja primele frunze galbene printre artarii de pe faleza, semn clar ca vine toamna. Ici si colo fructele de maciesi au inceput sa capete culoarea rosie, semn ca se coc si curand vor fi buni de pus in ceai. (Cunosc cel putin o familie de pensionari care culege din primavara si pana toamna tarziu plante medicinale de pe faleaza si sunt destule.) Printre tufele de pe taluz blana caprioarei este mai putin vizibila in explozia de culori incepand cu ocru si terminand cu sienna arsa. La "Furculita" au inceput sa se coaca "clopoteii". Dar in ciuda acestor semne prevestitoare ale venirii sezonului rece, de la inceputul lunii am avut numai zile frumoase si se pare ca toata toamna va fi asa. Drept dovada sta un salcam japonez decorativ care a inceput sa infloreasca din nou acum in septembrie: pe aceasi creanga stau pastai din vara si flori noi de toamna.
S-au copt clopoteii!

marți, 14 septembrie 2010

Sanger, novac, amur, crap argintiu, fitofag, crap asiatic etc.

In urma cu mai multi ani intr-un ajun de Bunavestire, un prieten care a lucrat multi ani ca medic intr-un sat pe malul Dunarii, m-a rugat sa-l duc pana-n satul respectiv sa faca rostul de peste. Dupa cum prea bine stiti de Bunavestire, sarbatoare religioasa otodoxa, care cade in Postul Pastelui, este "dezlegare la peste", deci crestinii pot manca peste, asa ca acest aliment este foarte cautat in acele zile.
Cunostea mai multi pescari carora de-a lungul anilor le tratase toate bataturile facute de vasle in palme, toate junghiurile si opintelile date de curentul de aer rece de pe fluviu, toate mahmurelile dupa spirtul medicinal baut si binenteles le tratase nevestele si copiii. Si acum ajuns mare doctor specialist intr-un oras, pescarii il cauta de fiecare data cand au probleme de sanatate, ca asa au fost invatati, iar prietenul meu stie meserie, iar cand nu-i de el, stie unde sa-i trimita pe bolnavi.
Am ajuns in satul respectiv, dar cum pestele nu se prindea acolo, am plecat pe malul Dunarii, unde echipele de pescari aveau ridicata o maghernita, dint-o baraca veche adusa de apele Dunarii, carpita cu bucati de folie de plastic si cu carton asfaltat, unde tineau cateva lavite pe care sa se tranteasca intre doua toane si o masa lunga din scanduri negeluite cu picioarele ingropate in pamant, cu doua banci din lemn grosolane pe care sa stea si sa-si bea "zeama de peste", cu alte cuvinte o ciorba, sau sa-si suga rachiul daca aveau.
In cateva cosuri de nuiele afara statea captura unei zile intregi de munca: pesti mari, argintii, cu solzi mici si o capatana mare, plini de sange de parca i-ar fi chinuit cineva. Erau novac, numit si sanger dupa culoarea pe care o capata dupa ce se zbate in plasele pescarilor. Spun plase ca mincinos este pescarul care sustine ca a prins novac la undita. Pestele este planctonofag, adica manca plancton, pe care il filtreaza prin branhii si cu care se hraneste aproape exclusiv. Drept urmare nu pune gura pe rama, boabe de porumb, pufuleti, mamaliga sau alte nade specifice crapului, iar capturarea lui in carlig, atunci cand este reala, este probabil datorata agatarii din pura intamplare a pestelui, data fiind densitatea mare a acestui peste in prezent aproape in toate apele fie ele curgatoare sau balti.
Am stat langa cabana pescarilor timp de cateva toane, dar fiecare navod golit nu aducea decat novac. Din spusele pescarilor este in prezent pestele cel mai frecvent capturat in Dunare.
TOANA-TOANE: 
  1. loc bogat in peste dintr-o apa curgatoare unde se poate arunca un navod; 
  2. dispozitiv de pescuit intr-o toana, format de un navod intins intre doua barci, sau intr-o barca si o geamandura, cu care pescarii (ul) se deplaseaza in aval (in josul apei, spre varsarea ei), pentru a prinde pestii care se deplaseaza in amonte (in susul apei spre izvorul ei). Este metoda utilizata la pescuitul ciprinidelor (din familia crapului), a scrumbiei precum si a altor pesti.
Ne-am ales in cele din urma cu novac, daca altceva nu era in navoade si ne-am chinuit acasa cand l-am gatit, dar mai ales cand l-am mancat, ca era plin de oase si gras si nu grozav de gustos macar ca bagasem in el destule condimente si credeti-ma stiu sa gatesc orice fel de peste, de la somon la cega, sau de la plachioara din lin la hering olandez crud cu ceapa si castraveti murati, a la Amsterdam.

luni, 13 septembrie 2010

Alien Invasive Species

Wanted Dead or Alive!
Fitofag, Novac, Sanger: inamicul public numarul 1 al pestelui autohton!

1.500 de experţi din 15 instituţii de cercetare din diferite ţări europene, lucreaza începind cu 2005 în cadrul unui proiect DAISIE (Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe), pentru crearea unei baze de date asupra speciilor străine introduse de om, intenţionat sau nu, după anul 1492, anul care a marcat debutul marilor explorări geografice intercontinentale şi al introducerilor masive de specii straine celor europene in Lumea Veche.
Din 2005 dateaza si NISIC: National Invasive Species Informations Council (click aici) organismul guvernamental american care monitorizeaza speciile aliene de pe teritoriul U.S.A.
Speciile “străine” (alien species, foreign species dupa O.N.U.) se mai numesc specii non-indigene, non-native, alogene, adventive, supra-adaugate, exotice, imigrante si sunt numite dupa caz: fiinte noi (neobiota), animale noi (neozoa), plante noi (neophyta). 
Conform Convenţiei asupra Diversităţii Biologice, o specie este considerata straină daca in stare adulta, sau in diverse stadii ale ei de dezvoltare (seminte, oua, embrioni)  introdusă intr-un teritoriul din afara arealului său natural poate să supravieţuiască, să se reproducă.
Cele introduse inainte de marile explorari geografice sunt numite arhispecii (arhimicete, arhizoa, arhiphyte), iar cele introduse dupa descoperirea Lumii Noi (1492) neomicetes, neozoa, neophyte.
In Romania prin Ordonanta de urgenta nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate etc. s-au definit speciile invazive, care urmau a fi monitorizate de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si inscrise intr-un Registru National al Speciilor invazive sau cu potential invaziv. Ordinul privind monitorizarea n-a mai aparut dupa parerea mea, iar Registrul National probabil este gol, de moment ce el nu apare nicaieri in site-ul Ministerului Mediului, iar la pagina de "biosecuritate" sunt nuumai link-uri. In absenta unor notificari oficiale voi incepe eu acest registru cu Inamicul Public nr.1 al pestelui autohton: crapul chinezesc, zis si asiatic, sanger sau novac, si fitofagul.

vineri, 10 septembrie 2010

Pledoarie pentru refacerea luncii Prutului si a lacului Brates

Aflam de la martori ca desecarea Bratesului a inceput inca din 1948 cand s-a infiintat la Galati "Santierul Ana Pauker", in vara lui 1951 lacul fiind pe jumatate desecat, in albia lui, in dreptul localitatii Tamaoani fiind deportati de Rusalii gospodari din satele Banatului care erau considerati chiaburi. (Vezi REVISTA-AGERO). Din spusele martorilor din acele vremuri, desecarea s-a efectuat prin construirea de diguri "cu carca", sau mai bine zis cu cosul, caci pamantul pentru diguri era transportat cu cosul din nuiele, numit in partea locului "paner". S-a dorit dupa modelul asiatic infiintarea unor orezarii in locul baltii Bratesului, dar datorita buruienilor care cresteau exploziv si mai ales lipsind munca calificata (romanul s-a nascut poet, nu chinez), toata afacerea s-a "colmatat ca sa nu zic "fasait". 
Cand se ingradea o incinta, apa era evacuata cu ajutorul pompelor aduse din marea Uniune Sovietica. Mai tarziu au aparut pompele "Bratesul", care s-au folosit cu succes pana in zilele noastra. Digurile construite din nuiele si pamant au fost insa date peste cap de topirea zapezii si de ploile din primavara anului 1954. Cei mai in varsta isi mai aduc aminte poate ca in 1954 in februarie a fost un viscol care a paralizat toata tara, care a venit in serii succesive: 3-4 februarie, 7-9 februarie, 17-19 februarie si 22-24 februarie. Nivelul zapezii viscolite a atins in unele locuri 5 metri, dar in majoritatea oraselor si satelor din sud si sud est stratul de zapada a avut in jur de 2-2,5 metri. Eram foarte mic atunci, dar am vagi amintiri din acea perioada, ca trebuia sa merg prin adevarate canioane de zapada si ca oamenii de pe strada unde stateam mergeau la nivelul gardului sau deasupra lui.
Cand toate aceste zapezi s-au topit si a inceput sezonul ploilor de primavara, de toata desecarea Anei Pauker s-a ales noroiul (era sa scriu praful!), asa cum se alesese si de prima femeie prim secretar al P.C.R. venita in Romania odata cu tancurile sovietice si imbracata in uniforma de ofiter al Armatei Rosii, care fusese mai apoi in 1952 epurata din partid de Gheorghiu Dej cu acordul lui Stalin.
Pentru consolidarea desecarilor incepute in anii '50 au fost efectuate numeroase lucrari de indiguire in perioada 1960-1966, avand drept urmare transformarea lacului intr-un polder de compensare a viiturilor venite prin Canalul Chineja, construit pentru a regulariza raul cu acelasi nume. In 1968 Constantin Dascalescu ajuns prim secretar al judetenei de partid din Galati, a luat decizia de a transforma polderul Brates in zona de agrement si in incinta pentru piscicultura. La taluzarea falezei Bratesului si la constructia plajei Brates in forma sa actuala, au participat pe langa intreprinderile de profil din oras si elevii de liceu aflati in vacanta de vara 1968, inclusiv subsemnatul, care am imprastiat nisipul carat de basculante pe plaja si am carat pietre de la terasamentul caii ferate la digul din incinta.
Studii efectuate dupa revolutie si platite cu bani grei (din buget) au impus diverse solutii pentru reabilitare Bratesului, care nicidata nu au fost aplicate din lipsa de bani. Intrucat majoritatea solutiilor vizau doar ridicarea de noi diguri, inaltarea celor existente sau mutarea poderului actual catre est, spre Prut, reprezentand numai interesele economice ale exploatatiilor agricole si piscicole din zona, nici una din ele nu s-a putut califica pentru o finantare europeana, asa ca inca se mai asteapta la mila Domnului vreo para malaiata. Si ca sa nu se mai astepte degeaba, se mai face cate un studiu de fezabilitate, cate un proiectel de digulet, cate un studiu economico-financiar, fiecare de sute de milioane de lei la diverse S.R.L.-uri de apartament apropiate sau desprinse din ISPIF, INCDIF, OUAIF, ANIF, SNIF, sau alte IF-uri care ar trebui sa se ocupe de amenajari funciare si irigatii.
Indiferent daca noi oamenii vom lua, sau nu, decizia refacerii Lacului Brates in forma sa initiala, experienta ultimilor ani plini de inundatii, ne arata ca daca n-o facem noi renaturarea, o va face natura singura. In 2006 Dunarea si-a ocupat vechile teritorii milenare desecate in epoca comunista prin inundarea lor dupa ce a spart digurile. Rast, Bistret, Spantov, Bechet, Tatina, Oltina, Ostrov, Isaccea, Ceatalchioi, Obretin, sunt numele localitatilor inundate. Au fost necesare si inundari contolate prin brese facute in diguri la Calarasi, Facaieni, Imputita si Cardon, iar pentru retragerea apelor dupa inundatie s-au spart diguri la Nedeia, Bechet si Manastirea. Oare asa trebuie sa ne jucam an de an? Incalzirea globala va aduce precipitatii mai multe si schimbarea dramatica a vremii. Daca nu spargem astazi controlat digurile de la Prut in 10-15 ani se vor sparge singure si atunci la ce bun acesta loterie?
Sa nu uitam ca nu numai noi suntem importanti; in lunca de jos a Prutului si in Brates si imprejurimile sale, traiesc 240 specii de pasari, 90 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni, 50 de specii de pesti, unele specii fiind rare si pe cale de disparitie. Un lucru e clar (vezi Raport de mediu), acolo unde cresc digurile, nu mai cresc pestii si nici animalele aflate deasupra lor in lantul trofic. Dar poate ca ne place sangerul si novacul cum ne-a placut ani la rand de domnul Iliescu si de domnul Basescu.
Evolutia capturilor de ciprinide (crapi, caras, etc.) in functie de suprafata indiguita in Romania.

miercuri, 8 septembrie 2010

Pledoarie pentru refacerea luncii Prutului

Nuferi, flori si pasari de balta.

Noua delta a Prutului ar putea fi conectata prin canale la Dunare si barcile de turisti ar putea explora acest paradis intr-un circuit pe canele si pe Prut. Renaturarea zonei ar creea locuri de munca in turism, intretinere, constructii, paza si protectia zonei si ar duce la inflorirea intregii zone. Restaurarea ar reface populatiile de peste salbatic autohton, care altfel va disparea in cateva decenii prin poluarea accidentala sau nu, a apelor cu crapi fitofagi chinezesti gen sanger si novac care au inlocuit in mare parte pestii autohtoni. O toana pe Dunare in zilele noastre duce la o captura in care peste 90% din pesti sunt crapi fitofagi, pesti  lipsiti de valoare economica si periculosi pentru puietul altor specii prin faptul ca distrug planctonul. Am putea recolta in cativa ani productii de peste crescut natural sau chiar bio similare cu cele din perioada interbelica. Iar agricultura s-ar putea muta pe platoul Covurluiului, sau in celelalte terenuri ramase parloaga si necultivate. In fond, pe fundul Bratesului n-a avut nimeni mosie niciodata. 



Utilizand actuala albie a Prutului care este si frontiera de stat cu Moldova, drept limita estica, noua delta ar putea avea la vest un canal similar ca latime cu Prutul, pentru protectia zonei si a faunei pe aliniamentul fostului mal al lacului, paralel cu linia de cale ferata si un canal intre cele doua limite, mai lat si mai adanc care sa permita navigatia cu ambarcatiuni mici gen hidrobuze. Intre cele trei canale se pot sapa canale de legatura si de primenire a apei, care sa imparta terenul in balti si zone mai inalte pentru cuibarit si adapostirea pasarilor. Pamantul scos din sapatul canalelor ar putea fi folosit pentru creearea acestor zone de uscat sau a unor insule artificiale. Unele din amenajarile agricole sau zootehnice existente ar putea fi transformate in anexe cu scop de intretinere a canalelelor sau chiar modificate pentru uz turistic.  Intregul ansamblu ar trebui sa fie restaurat ecologic, cu infrastructura adecvata, dar care sa respecte mediul si sa fie protejat de agresiunea umana sau animala.
In conditiile in care autoritatile locale si judetene ar pune la dispozitie terenurile, drept participare la finantare, pentru amenajare s-ar putea accesa fonduri europene. Proiectul ar fi poate unul dintre cele mai importante restaurari ecologice ale mediului din Europa, comparabila poate doar cu amenajarea fostelor cariere de carbune de la suprafata din Germania intr-un complex de lacuri si paduri si ar avea numeroase urmari atat pe plan local cat si national. Nu cred ca putem castiga pariuri cu industria sau cu agricultura. Tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca imi spunea ca o tara are o industrie competitiva, daca este in stare sa produca lame de ras. N-am produs niciodata asa ceva noi romanii, poate mai este timp, dar nu cred ca industria este cheia unui viitor fericit. Uitati-va la state ca Olanda care au reusit prin alte retete. Nu cred nici ca agricultura va fi marea noastra victorie pe frontul european. Suntem atat de ramasi in urma incat mai facem inca agricultura ca in Evul Mediu cu pluguri trase de animale, prasim inca su sapa si cosim cu coasa. Vacile noastre parca sunt scapate din lagare de concentrare pentru animale, iar castigurile dupa urma cresterii animaleleor nu le aduna decat smecherii. Nu ne ramane decat o obtiune, sa ne intoarcem in trecut, dar nu altfel, decat sa ne refacem minunata noastra tara asa cum arata ea inainte de a fi devastata de industrializarea fortata si colectivizarea socialista fortata . 
Sa nu uitam nici macar o clipa ca secarea Bratesului s-a facut la comanda tovarasei Hannah Robinsohn Pauker, mai cunoscuta sub numele de revolutionar de profesie Ana Pauker, cu ajutorul tovarasului ministru de finante Laszlo Luka cunoscut sub numele de revolutionar Vasile Luca si sub indrumarea tovarasilor Gheorghe Apostol (fost ministru al agriculturii) si a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care alaturi de primii doi "baga spaima in burgheji" (slogan comunist din anii '50: "Ana, Luca si cu Dej, baga spaima in burgheji!").

marți, 7 septembrie 2010

Refacerea deltei Prutului prin renaturarea Bratesului

Nava pe Dunare

Cu foarte putine exceptii Galatiul nu prea are ce arata turistilor. Un monument de arta medievala (Biserica fortificata Precista), cateva biserici din secolul XVIII, cateva cladiri de arhitectura romaneasca de secol XIX izolate, ocupate de insritutii publice si mutilate dupa 60 de ani de comunism si greu accesibile si cam atat. Nu vin turisti straini sa vada Casa Memoriala a Hortensiei Papadat Bengescu, sau Conacul de la Costache Negri, cum nu cred ca se inghesuie nici sa vada Casa Colectiilor de la fosta Farmacie Tinc, sau Muzeul de istorie, mult mai sarace in exponate decat alte asezaminte de acest fel din Europa. N-avem turnuri inclinate, statui de Michelangelo, ruine romane, nici macar biserici pictate la exterior. N-avem giulgiul lui Isus, codul lui Hamurapi, icoane facatoare de minuni, catacombe precrestine, aquaparcuri cu balene si orci, sau broaste testoase gigante. Si atunci ce sa le aratam? Cred ca punerea din seif in circuitul muzeal a colectiei de stampe de Rembrand aflate in posesia Bibliotecii V.A.Urechia ar duce la un numar crescut de vizitatori de arta. Poate amenajarea mozaicului din cartierul Dunarea ar creste numarul de turisti. Dar in nici intr-un caz sa nu ne imaginam ca putem cu istoria sau cu arta atrage turisti ca nu prea avem ce le arata! Si cand afirm cele de mai sus ma gandesc la ce poti vedea in alte locatii din Europa sau din lume in materie de muzee sau de expozitii. Si atunci CE ramane de facut? Un singur lucru: sa atragem turisti iubitori de natura, de peisaje, de pasari si alte animale, de pescuit si vanatoare. CUM? Transformand urgent natura asa cum era acum cateva sute de ani prin renaturarea zonei deltei Prutului de jos si in speta a Bratesului. Renuntarea la agricultura din lunca Prutului si amenajarea incepand de la Oancea a unei delte a Prutului cu tot ce-i trebuie (Canale, balti, lacuri, insule, rezervatii, petece de padure etc.) ar duce la o explozie a turismului in zona noastra, care ar fi mai accesibila decat Delta Dunarii si ar inviora activitatile economice de pe toata "linia Barladului" zona cea mai saraca din judet si cea mai putin dezvoltata. Actualul proiect de reconstructie ecologica a luncii inferioare a Prutului finantat in cadrul Programului LIFE cu 824.000 Euro nu este decat o frectie la un picior de lemn. Zona trebuie renaturata urgent si lasata sa se salbaticeasca: intr-un deceniu va fi mai atractiva din punct de vedere turistic decat delta Dunarii.

luni, 6 septembrie 2010

Fauna Falezei

Cioara Griva sau Corvus coron
In toti acesti ani "de semnat condica" de 2-3 ori pe zi pe faleza inferioara a Dunarii la Galati, am intalnit pe langa concetatenii mei cu 2 picioare si numeroase animale care si-au gasit refugiu aici si cu care uneori ne incrucisam pasii. Nu ma voi referi aici la cainii comunitari care formeaza o populatie distincta si nici la pisicile pofticioase care trec strada printre masini ca sa mearga sa vaneze la malul fluviului, sau sa capete vreun chitic de peste de la pescari. Voi trece in revista animalele salbatice care traiesc pe faleza, incepand cu mamiferele.
MAMIFERE. Cel mai mare animal de pe faleza este caprioara despre care am mai scris in luna ianuarie cand am si filmat-o. Are salasul in zona de deasupra fostei cofetarii unde desisul este mai mare si se poate piti usor intre tufe. Invizibila vara, poti s-o vezi doar toamna tarziu si iarna, cand printre vegetatia uscata trece agale si fara cel mai mic zgomot. Exemplarul de pe faleza este o caprioara (nu un caprior) si a ajuns aici acum doi-trei ani, probabil in iarna 2007-2008, venind dinspre Siret alungata de caini. Nu este deranjata in prezent de cainii de pe faleza, mult prea lenti pentru viteza pe care o dezvolta ea, rareori cate un terier sau alt caine de vanatoare care-i da de urma o mai deranjeaza si atunci dezvolta mijlocul ei de aparare cel mai eficient, fuga, pe potecile numai de ea stiute de pe pantele falezei. Iarna poti sa-i gasesti urmele in zapada de pe mal sau in glodul Dunarii lasate atunci cand merge sa se adape in zori.
Au existat mai multe intentii de a o captura, sau chiar de a-i aduce un partener, dar toate au ramas la stadiul de intentii.
Al doile mamifer salbatic ca marime de pe faleza este ariciul (Erinaceus concolor). Mai frecvent in urma cu cativa ani, in prezent ariciul a cam disparut din peisajul falezei atat datorita numeroaselor lucrari de pe faleza inferioara cat si datorita dorintei unora de a-l transforma in "pet". Cuiburi de arici exista in zona "Pescaru, atat pe faleza inferioara cat si pe cea superioara, de unde trec in gradinile din jurul blocurilor sau a institutiilor de pe faleza, putand fi observati noaptea traversand tacticos soseaua dupa un loc mai bun de hranire.
Sobolan cenusiu imbracat in blana bruna de culoarea frunzelor primavara devreme
 De departe mamiferul cel mai frecvent intalnit pe faleza este sobolanul cenusiu (Rattus norvegicus). Toate caminele de canalizare de pe faleza au colonii din acest animal care are galerii sapate pana la malul Dunarii de unde aduna toate resturile comestibile aduse de ape. Inundatiile din acest an le-au produs mari pagube si i-au silit sa se mute mai inspre uscat, dar populatiile s-au refacut complet si activitatea lor neintrerupta poate fi vazuta langa gurile de canalizare care deverseaza (inca) ape uzate in Dunare. 
Liliecii sunt destul de frecventi in serile de vara, nu atat de frecventi ca la Gradina publica, dar suficienti. Sunt 2 specii observabile, liliacul mic si liliacul mare.
PASARI. Multa vreme sobolanii erau hrana preferata a familiei de bufnite (Bubo bubo) de pe faleza care isi avea salasul in scorburile arborilor batrani din apropierea actualului parc de roleri. Le urmaream iarna dansul nuptial printre fasiile de ceata imprastiate de becurile de pe faleza. Faceau rotocoale mari, fara nici un zgomot si parea ca se arunca unul asupra celuilalt, dupa care se inaltau iar in ceata pentru a apare cateva zeci de metri mai departe. Faceau acest dans tacut si elegant de zeci de ori parca bucurandu-se de placerea zborului. In primavara scoteau 2 pui cenusii care nu-si aratau nasul din scorbura pana ce nu cresteau mari. In noptile de vara se auzea la scarile de la "francezi" un vaiet lugumbru si repetat al puilor care-si chemau parintii plecati la vanatoare peste Dunare in miristele de grau dobrogene. Vaetul inceta daca te apropiai de cuibul lor. Am stat intr-o seara zeci de minute ascuns printre tufe sub asaltul tantarilor ca sa pot sa le fac o fotografie. Din pacate anul urmator cei de la ADP au taiat tocmai in perioada clocirii copacii uscati si scorburosi si de doi ani nu mai avem bufnite pe faleza.
Cucuvelele sunt prezente de asemeni pe faleza Dunarii. Ani de zile o pereche de cucuvele a clocit in turla bisericii Precista, dar de cand biserica s-a modernizat si-au mutat cuibul. Probabil sunt acum gazduite de tuburile de beton crenelate care se gasesc pe mai multe zone ale falezei. In orice caz vaietul lor nocturn este inca prezent pe faleza dand fiori celor care-l aculta.
De multi ani exista printre tufele de pe pantele greu accesibile fazani (Phasianus colchicus). Le auzi tipatul ascutit cand te apropii prea mult de cuibul femelei. Daca ai ochiul ager poti vedea printre tufele de macies si salcioara spinarea pestrita si coada masculului. Femele perfect camuflate sunt greu de observat vara, dar usor de recunoscut iarna, fiind cea mai mare pasare care cloceste pe faleza. Personal cred ca sunt cel putin 2 cuiburi, unul in zona "furculitei" si altul in zona parcului de roleri, dar este posibil ca numarul cuiburilor sa fie mai mare.
Despre ciori, pasari cantatoare, pescarusii de pe Dunare si vizitatorii din timpul iernii in numerele urmatoare.

miercuri, 1 septembrie 2010

A venit toamna! (da un click!)


 
"Rapsodii de toamna" de George Toparceanu
A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.
Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele.
Toate florile soptira,
Intorcandu-si fetele.
Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.
Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:
Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile

Spun ca vine-un vant de iarna
Rascolind padurile.
Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug i de panica...
Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntalnit un pui de cioara
C-un batlan de bastina
Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!
II
Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.
Un lastun, in frac, apare
Sus pe-un varf de trestie
Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.
Dar broscoii din rastoaca
Il insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.
Un tantar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
In zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.
Cand deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere
Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...
De emotie, in surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.
III
Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Isi indreapta talia.
Trei petunii subtirele,
Farmec dand regretelor,

Stau de vorba intre ele:
„Ce ne facem, fetelor?...“
Floarea-soarelui, batrana,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada in tarana
Dintii, de mizerie.
Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
Aplecat pe-o latura...
Intre gaze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,
Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
In costum de ginere.
Imprejur ii canta-n saga
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro draga!“
Unde sa-l mai caute?
L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.

IV
Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.
Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul ii propune
S-o aleaga starita.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.
Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!...
Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.

V
Dar deodata, pe coline
Scade animatia...
De mirare parca-si tine
Vantul respiratia.
Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toti intorc privirile.
Iat-o!... Sus in deal, la strunga,
Asternand pamantului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vantului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung isi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.
...............
...............
Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.
Dar cand stiu c-o sa va-nghete
Iarna mizerabila,
Ma cuprinde o tristete
Iremediabila...