RAŢE PE DUNĂRE

Ratuste pe Dunare.

Le-am văzut de vreo 10 zile dând târcoale portului de ambarcaţiuni, la început a fost o pereche, apoi au venit şi altele şi acum sunt aproape o duzină. Mă obişnuisem ca ele să apăra în iernile geroase când îngheţau bălţile şi să dispară odată cu topirea sloiurilor. Iată însă că de mai mulţi ani câteva răţuşte vin mai devreme să ierneze pe Dunăre. Îşi fac veacul printre bărcile acostate la pontoanele portului de ambarcaţiuni, loc favorabil pentru ele de a se hrăni şi bun de adăpost, căci pun imediat între ţine şi ele geamandurile pontoanelor. Băieţii se cunosc mai uşor, merg mai în faţă ca oltenii, înaintea perechii, sunt mai coloraţi şi sunt lucioşi parcă ar fi daţi cu briantină, (sau ulei de nucă pentru cei care nu ştiu ce-i briantină, că n-au apucat-o!), mai guralivi, mai agresivi. Răţuştele mai delicate, mai şterse, se scufundă mai frecvent şi sunt mai sperioase. E o plăcere să le vezi cum cabotează în formaţie strânsă. Nici măcar vaporul din imagine nu le-a speriat, erau mai atente la cockerul meu de pe mal decât la cargou.

Cargou şi raţe pe Dunăre la Galaţi.

Noutati despre caprioara

Urma de caprioara pe faleza Dunarii la Galati.

 Nu mai văzusem de mult căprioara de pe faleză şi cum în luna septembrie îi lăsasem sub un copăcel o pungă cu sare gemă, în acest week end am vrut să văd dacă se atinsese de ea. M-am căţărat cu greutate pe pantele ude ale falezei, luând şi o trântă serioasă, până la locul unde-i lăsasem sarea şi spre bucuria mea am găsit consumat din ea. Mai mult de atât i-am şi zărit funduleţul şi urechile care se mişcau ca nişte radare sub copaci şi printre tufe. Atât de repede a trecut că n-am avut timp să-mi scot aparatul de fotografiat din buzunar.  
 De data asta i-am adus un cadou: o brichetă de sare specială pentru lins pe care AGVASP-ul (Asociaţia generală a vânătorilor şi pescarilor sportivi din România), le foloseşte drept supliment nutritiv pentru căprioare şi pe care am căpătat-o cu ajutorul unui paznic inimos de pe un fond de vânătoare gălăţean. Este acelaşi om care în urmă cu ceva timp (în primăvară) a capturat împreună cu colegii săi un căprior în Grădina Botanică şi pe care l-au donat Grădinii Zoologice din Pădurea Garboavele, unde la puţină vreme a şi murit, probabil de foame. Întâmplarea asta l-a marcat pe paznic foarte tare şi regretă că n-a eliberat căpriorul într-o pădure. Nu ştia atunci de căprioară de pe faleză că altfel l-ar fi eliberat lângă ea să-i fie pereche.

Bricheta de sare de 5 kg pentru caprioara de pe faleza Dunarii de la Galati.

Sub banda galbena puteti vedea femela de fazan.

Până la urmă m-am bucurat că am fotografiat sub o tufă o femelă de fazan. Va fi greu să o vedeţi atât este de bine protejată de penajul de camuflare, aşa că am plasat deasupra ei o bandă galbenă că să puteţi s-o vedeţi. Din păcate toate aceste animale sunt nevoite să trăiască printre gunoaiele de pe faleză şi printre câinii comunitari, de care numai simţurile lor ascuţite le-au scăpat în tot aceşti ani.

Cainii comunitari de pe faleza Dunarii de la Galati.

Ciocanitoare neagra pe faleza

Rada portului Galati 1980

Nave in rada portului Galati 1980.

Un diapozitiv vechi din 1980 pe care cu tehnologia modernă am reuşit să-l digitalizez înfăţişează rada portului Galaţi în vara acelui an. Dacă număraţi navele ancorate în radă aşteptând să le vină rândul la dane, veţi vedea numai în acesta imagine peste 10 cargouri! Şirul navelor aflate la ancoră pe Dunăre începea aproape de „Pisica” şi puteai păşi de pe o navă pe altă, aşa erau de multe. Unele româneşti, că mai aveam încă flotă, altele turceşti, siriene, greceşti, dar şi sub pavilioane mai exotice cum ar fi Honduras, Lideria sau Cipru. Valuri de marinari invadau malul cheltuindu-şi banii prin baruri, prin magazine, sau pe terase. Comerţul înfloritor din acea perioadă aproape că ajunsese la nivelul atins de oraş în perioadă de porto-franco. Se descărcau mărfuri coloniale, fosfaţi, fructe exotice, minereu, peste congelat, furaje pentru noi şi pentru toată Europa de est şi nu numai. Se încărca cherestea, cereale, laminate, electrice şi electronice, tractoare, strunguri şi după cum zic unii armament şi muniţie.

 Portul trăia, respiră şi odată cu el trăia şi oraşul. Trăia bine. Comerţul, alimentaţia publică erau înfloritoare şi din bisnitareala făcută de marinari şi de docheri profita toată lumea, inclusiv cumpărătorii care se îmbrăcau după ultimele mode occidentale, fumau câte o ţigară bună, sorbeau câte un păhărel de băutură fină. Purtau ceasuri elveţiene şi fâşuri italiene si mestecau gumă.

 După care a venit dezastrul. După ce Nicolae Ceauşescu a decretat celebrele sale decrete privind „alimentatia rationala” şi după ce s-a hotărât să platesca datoriile externe, viaţă portului şi a oraşului s-a schimbat fundamental. Nu mai importam mai nimic, dădeam totul la export, numărul vaselor a început să scadă an de an. Totuşi pe fluviu un oarecare nivel de trafic a rămas constant până în anii 90.

 Lovitură de graţie însă a venit de la Traian Băsescu, actualul preşedinte al României, care după revoluţie ajuns ministru al transporturilor a decis transferul flotei maritime din Galaţi la Constanţa. Apoi printr-o serie de acţiuni care fac încă parte din „Dosarul Flota”, (dosar încă „rece”, dar care va fi „reincalzit” după expirarea mandatului actualului preşedinte), România a rămas fără flotă maritimă, fără flotă de pescuit oceanic şi parţial şi fără flotă fluviala.

 Astăzi portul este aproape în agonie, numărul de nave maritime care-l viziteaza fiind de zece ori mai mic ca acum 30 de ani. Din presă locală aflăm că prin Galaţi au trecut în acest an 2.436 de nave, din care 2.049 au fost nave fluviale şi 387 maritime! Majoritatea celor care acostează acum în Galaţi aduc marfă pentru Sidex, sau duc produsele metalurgice la export. Sunt zile în şir când pe Dunăre nu trece niciun vapor, ci doar remorchere şi barje. 387 însemna ceva mai mult de un vapor pe zi.... O tempora!

Ramanem fara faleza

Inundatiile din vara acestui an au sapat adanc in malul falezei. Daca nu se fac lucrari de reparatii si de consolidare a digului, fluviul o sa mai rupa bucati din faleza. Din pacate administratia locala sustine ca digul de pe faleza apartine APDM (Administratiei Porturilor Dunarii Maritime), iar APDM ca este treaba Primariei. Si uite asa, cu doua moase, crapaturile din primavara din dig au devenit caverne si daca fluviul creste si eroziunea continua, drumul de acces de pe faleza inferioara se va prabusi. Probabil asta se si asteapta de la administratia noastra locala, decat sa reparam cu cateva milioane, mai degraba sa asteptam sa se darame tot digul sa cresca valoarea lucrarilor de reparatie necesare, ca doar anul electoral bate la usa si avem nevoie de bani de banere si de afise cu care sa prostim poporul.

Rupturi in digul de aparare a falezei Dunarii la Galati.

Zboara cocorii

Zboara cocorii

Cred ca zilele frumoase ca de primavara sunt pe sfarsite. De dimineata siruri de cocori treceau Dunarea spre sud in vaiete lungi de despartire. O sa vedem daca pana la sfarsitul saptamanii vine sau nu frigul peste noi, dar probabil ca asta ne asteapta, caci si noaptea se aud gastele salbatice zburand spre sud.

Alte pasari mici de pe faleza.

Sticleti.

Aproape nevazuti mai tot timpul anului cand se observa cu greutate printre frunze, dar ascultati cu placere, fie cand anunta vreme buna, fie cand "isi ascut ferastraiele" la venirea frigului, sticletii si scatiii sunt alaturi de ciori si ciocanitori stapanii falezei. Vesnic agitati, mobili si jucausi, intra adesea in conflict cu vrabiile pe teme de scorburi, suratele lor fiind niste oportuniste inascute in a ocupa casa altora. Fructele arbustilor de pe faleza constituie delicatesa lor preferata, dar iarna mananca si seminte de pin pe care le dejghioaca cu maiestrie. Adevarati tenori al luncii, sticletii scot octave complicate si sinuase sau stridente sacadate pe care cu greu le poti confunda. Sticletii sunt ca tiganii, canta si cand sunt flamanzi si cand sunt satui, de indata ce aud un tril de la un adversar, lasa totul balta si incep sa-i raspunda cu aceiasi moneda.

La cules de fructe.

Week end cu ciocanitori si pescarusi

Sfarsitul de saptamana a fost superb, poate ultimile zile frumoase de toamna dupa cum ne ameninta meteorologii, asa ca ne-am petrecut mai multe ore pe faleza Dunarii in acest week end. Am vazut o multime de ciocanitori (trei sambata si patru duminica), care toate lucrau in disperare sa mai manance ceva inainte de venirea frigului. Atat de cuprins am fost la un moment dat de activitatea zburatoarelor ca n-am fost atent si catelul nostru s-a varat in Dunare sa se scalde ca se incalzise de la atata joaca si alergat! Am admirat si eleganta zborului pescarusilor care fara sa vasleasca macar o data patrulau la inaltimi cu aripile intinse plutind pe curentii de aer. Mi-am adus aminte de o poezie de-a lui Charles Baudelaire, care chiar daca se refera la albatrosi, specie eminamente oceanica, poate fi extrapolata si la pescarusii nostri de toate zilele. Au aceiasi eleganta.

L'ALBATROS Charles Baudelaire

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux. 

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agaçe son bec avec un brűle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait! 

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empèchent de marcher.

Traducere de George Pruteanu

Ca să le treacă vremea, matrozii, cîteodată,
Prind albatroşi, mari păsări pe-albastra mării cale,
Care-însoţesc statornic, cu zborul lor agale,
Corabia de-abisurile amare clătinată.

Pe scîndurile punţii abia zvîrliţi şi, parcă,
Din regi ai înălţimii, ajung sfioşi, stîngaci:
Aripile lor albe le tîrîie, malaci,
Ca două vîsle blege legate de o barcă.

Împleticit şi jalnic, el, ce prin nori ţîşnea
Semeţ cîndva, e-acuma batjocorit şi hîd!
C-un băţ lovindu-i ciocul, matrozii, unii, rîd,
Alţii cu cîrja-îl strîmbă pe-ologul ce zbura!

Poetul e asemeni cu prinţul înălţimii
Ce-înfruntă şi furtuna şi-arcaşul cel pervers;
Surghiunit pe pămînt, în huietul mulţimii,
Aripile-i gigante-îl împiedică la mers.

Traducere Panait Cerna:

Adesea marinarii, voind să se desfete,
Atrag pe punţi în cursă gigantici albatrozi
Ce însoţesc corăbii, în legănate cete,
Pe-abisuri îmblănzite prin jertfe de matrozi.

Dar cum se văd pe scînduri, stăpînitorii slăvii
Devin ne-ndemînatici şi înduioşător
Îşi poartă vastele-aripi tîrîş pe puntea năvii
Ca vîsle ostenite pe laturile lor.

Fochistu-i necăjeşte şi, şchiopătînd, dă zorul
Să imiteze mersul sfioşilor captivi -
Ridicol, slab şi trîndav s-arată zburătorul
Intimidat de rîsul matrozilor naivi.

Poetul e asemeni monarhului furtunii
Ce vizitează norii rîzîndu-şi de arcaşi -
Proscris pe sol, în prada prigoanei şi-a minciunii,
De aripile-i vaste se-mpiedică în paşi.

Alta traducere:

Din joaca, marinarii pe bord, din cînd în cînd
Prind albatrosi, mari pasari calatorind pe mare
Care-nsotesc, tovarasi de drum cu zborul blînd
Corabia pornita pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinte stîngace si sfiioase
Si-aripile lor albe si mari le lasa, blegi
Ca niste vîsle grele s-atîrne caraghioase

Cit de greoi se misca drumetul cu aripe!
Frumos cîndva, acuma ce slut e si plapînd
Unu-i loveste pliscul cu gîtul unei pipe
Si altul fara mila îl strîmba schiopatînd.

Poetul e asemeni cu printul vastei zari
Ce-si rîde de sageata si prin furtuni alearga
Jos pe pamînt si printre batjocuri si ocari
Aripele-i imense l-împiedica sa mearga.