Orion în Poeticon Astronomicon

ORION ilustratie din Poeticon Astronomicon

Aceasta este reprezentarea lui Orion din lucrarea "De Astronomia" sau "POETICON ASTROMICON" a lui Hyginus publicată la Veneția în 1482. 
Gaius Iulius Hyginus a fost un sclav educat care a fost eliberat pentru cunoștinţele sale de Cezar Augustus care l-a numit custodele bibliotecii palatine. A scris mai multe cărţi care au fost publicate în Evul mediu, după ce au trecut prin filiera arabă. Una din cele mai importante este acest atlas de constelaţii însoţit de mituri care circulau în antichitate despre stele, inclusiv cel al lui Orion.
 Carte foarte rară, Poeticon poate fi văzută pe site-ul bibliotecii USNO (U.S. Naval Oceanography), care conţine o minunăţie de atlase stelare medievale.

Orion în mitologia românească

Lupta lui Orion cu taurul. Se observa constelatiile vecine: Lepus (Iepurele), Canis major (Câinele mare),  Canis minor (Câinele mic), Femini (Gemenii Castor si Polux), Taurus (Taur), Columba (Porumbelul), Unicorn (Unicornul) şi râul Eridan.

Interesant este faptul că în mitologia populară românească stelelor centurii li se spune TRESFETITELE, TOIAGELE sau CINGATOAREA, iar combinaţiile de stele din Orion au diferite denumiri populare. Astfel steaua Rigel Impreuna cu "cingatoarea" firmează RARIŢA, denumire dată unui tip de plug cu care se ară pământul, iar Betelgeuse împreună cu "cingatoarea" formează SFREDELUL sau SPITELNICUL.
Constelaţie agrară, Orion avea o deosebită importanţă în cultura populară, dispariţia ei primavara coincide cu începerea lucrarilor agricole, iar apariţia ei toamna îndrmna terminarea anului agricol şi implicit adunarea recoltei. Din aceste considerente Orion este constelaţia principală a mai multor culturi bazate pe agricultură. La egipteni (Orion=Osiris, Sirius=Isis), alinierea piramidelor de la Gizeh este similara cu cea din cingătoare. Asemănari cu dispunerea stelelor în constelaţie găsim si la alte piramide: chinezeşti (Xian), precolumbiene (Teotihuacan), iar unii socotesc si că monumentele megalitice europene de la Stonehedge au legatură cu Orion. 

Aria de răspândire a civilizaţiei Hopi respectă aria poligonului descris de stelele din Orion.

Cele mai fascinante legende despre Orion le gasim însă la unele popoare de pe continentul american. Astfel populaţia Hopi, indieni din Arizona susţin în legendele lor că sunt descendenţi dintr-o civilizaţie venita din Orion. Legaturi similare invocau şi indienii Moche din Peru creatorii templelor de la Huaca de la Luna, în care pe unul din pereţii de chirpici placat cu teracotă pictată constelaţia Orion este reprezentată de un soare, pe care astroistoricii îl considera ca fiind cea mai veche reprezentare a supernovei din 1054. Imagini similare sunt însă abundente pe pietroglifele din toata lumea spre bucuria ufologilor.

Orion şi supernova pe un perete de ceramică din Hoaca de la Luna, Peru, civilizaţia  Moche

TRESFETITELE sunt sărbatorite la români pe 24 septembrie de ZIUA TECLELOR (Strefetitele, Tresfetitele, Teicaraşi, sau Berbecari), zile in care nu se munceşte ca să fii ferit de lupi, nu se coase, nu se umbla cu lucruri ascuţite sau tăiase, nu se arunca cenuşa din sobe să nu atraga lupii etc. Probabil sărbătoare precreştină, Teclele a fost asimilata de biserica crestină, care a transformat zeităţile păgâne în Sfânta Tecla, dar obiceiurile precreştine s-au păstrat mai ales în zonele rurale de deal si de munte. 

In Evul Mediu exista o mânăstire în Iasi, numită Tresfetitele, probabil actuala Trei Ierarhi, (Vasile, Grogorie şi Ioan Gura de Aur), unde mitropolitul Moldovei Varlaam a tiparit primele sale cărţi în 1642, la un an dupa ce Vasile Lupu adusese în aceaşi mânăstire moaştele Sfintei Parasceva.
La 1821 la Mânăstirea Tresfetitele din Iasi s-au adunat eteriştii din Moldova pentru a se înrola pentru patrie şi a face zaveră în târg, asuprind neguţatorii turci de pe uliţe şi speriind norodul cu pocnituri de pistoale şi flinte.

Alte stele din Orion

Orion de Johannes Hevelius din lucrarea "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia" 1687

BELLATRIX: este steaua din umărul stâng al vânătorului şi singura care nu are nume arab ci latin, provenit din cuvintele "femeie razboinică", altfel spus steaua amazoanelor. Este a 27 stea ca stălucire de pe cerul nopţii.
STELELE CENTURII LUI ORION: MINTAKA, ALNILAM, ALNITAK: sunt cele care sunt inşirate în constelaţie de la stânga la dreapta (sau de la est la vest). Au nume arabe şi am vazut pe alt blog că din lumea antică informaţiile ne-au parvenit prin filiera arabă. Deşi par a fi stele solitare, Mintaka este o stea dublă iar alnitak stea triplă, iar stelele care fac parte din aceste sisteme se eclipsează uneori între ele. Dacă tragem o linie prin ele vom găsi pe aceiaşi axă spre est (stânga) pe Sirius sin constelaţia Cainele Mare şi spre vest (dreapta) pe Aldebaran din constelaţia Taurului.
PICIOARELE VÂNĂTORULUI: RIGEL (stânga) şi SAIPH (dreapta) sunt stele luminoase vizibile, R. este prima ca strălucire din constelaţie şi a şasea stea ca strălucire de pe cerul nopţii, iar S. a 6 din constelaţie.
HATSYA:  denumire dată mânerului spadei lui Orion şi MEISSA steaua care formează capul lui Orion închid şiragul stelelor acestei constelaţii.

Orion dincolo de mituri: Betelgeuse

Constelaţia Orion şi constelaţiile vecine; foto şi legenda Observatorul Astronomic Bucureşti

Dincolo de mituri Orion rămâne cea mai cunoscută constelaţie de pe cerul nopţii şi una dintre cele mai interesante prin stelele care o formează, deşi ceea ce vedem noi sunt imaginile unor stele care n-au nici-o legatură una cu alta, ba chiar se găsesc la mulţi ani lumina una de alta.
Pentru a înţelege aşezarea stelelor în constelaţia Orion vom recurge la reprezentarea grupului de stele făcută de astrologi în secolul XIX:

Orion in Urania's Miror, Londra, 1925

Umărul drept: BETELGEUSE (alfa Orion) este o stea gigantică roşie aflată la 643 de ani lumină de Pământ. Numele îi provine din arabă ("al jawza": cel mai din centru, cel mai important). Este a 12-a stea ca strălucire de pe cer, după unele surse a 8-a. Chiar privită cu ochiul liber B. este mai roşiatică decat alte stele de pe cer. Stelele gigante roşii sunt stele bătrâne care şi-au epuizat aproape complet combustibilul nuclear şi vor muri într-o explozie uriaşă transformându-se într-o supernovă, care va fi probabil vizibilă şi ziua, la fel ca alte astfel de corpuri cereşti. Am văzut pe un alt blog  că o explozie a unei stele a luminat nopţile şi zilele Evului Mediu la 1054, iar în locul stelei găsim acum o spectaculoasă Nebuloasă a Crabului din constelaţia Taurului. Presa din ultimii ani şi net-ul sunt pline de prevestiri care mai de care mai aiuritoare despre sfârşitul lumii din 2012 prezis de calendarul maiaş pe care ziariştii îl combină cu o posibilă explozie a lui Betelgeuse anul viitor. Ori dacă socotim că luminii îi trebuie 643 de ani să ajungă de la stea la noi, înseamnă că explozia a avut loc în 1369 înainte de descoperirea Americii de către Cristofor Columb. Civilizaţia maya a fost singura din era pre-telescopică care ştia de existenţa Nebuloasei din Orion pe care o lega de ciclurile vieţii şi ale morţii şi de care se leaga şi prezicerea cu pricina. Îmi este total neclar să-mi explic la nivelul conoştinţelor noastre actuale cum pot exista relatări despre lucruri din viitor, în condiţiile în care până în prezent nu se cunoaşte a exista o viteză mai mare decât ce a luminii care ar putea transmite astfel de informaţii.
Împreuna cu steaua Procyon cea mai strălucitoare stea din constelaţia Canis minor (Câinele mic) şi cu Sirius cea mai strălucitoare stea din constelaţia Canis major (Câinele mare), Betelgeuse formeaza pe cerul nopţii "triunghiul de iarnă" şi este centru "hexagonului de iarnă" despre care vom vorbi după ce vom vedea şi restul stelelor din Orion.
B. a fost a doua stea dupa Soare la care oamenii i-au măsurat diametrul, încă din 1920, care este uriaş, ar include în interiorul lui toate planetele din sistemul nostru solar până la Jupiter. Steaua este studiata foarte intens. Încă din secolul XIX  când astronomul britanic Herschel a observat ca lumina emisa de stea este variabilă, B. a fost intens cercetată, poate cea mai cercetata stea de pe cer. Astronomi de prestigiu au măsurat  activităţile acestui astru si au ajuns la concluzia că intensitatea proceselor din interiorul lui a scăzut în ultimii 20 de ani cam cu 15%, la fel şi emisia luminoasă şi se pare ca steaua se pregăteşte de o noua transformare, deşi se apreciază că nu este foarte bătrână, având în jur de 10 milioane de ani. Poate generaţia noastră va avea norocul s-o vadă înflorind.


Mihai Eminescu "La steaua":
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Mitul lui Orion

Orion orb căutând soarele, ulei pe pânză de Nicolas Poussin 1658, Metropolitan Museum of Art , New York

Există numeroase variante ale legendei lui Orion. Dacă le-am înşira pe toate ne va lua mult timp, aşa că va voi prezenta pe cea mai cunoscută. Ajuns fără soţie uriaşul pleacă în insula Chios, unde regele insulei pe nume Oenopion avea o fată foarte frumoasă pe nume Merope. Ca să-i dea fata, regele îi cere lui Orion care era un vânător desăvârşit să cureţe insula de animalele sălbatice. Deşi a vânat aproape toate animalele de pe insulă Orion nu a putut îndeplini sarcina şi drept pedepsă Oenopion l-a orbit şi l-a azvârlit în mare. Bâjbâind în întuneric uriaşul ajunge pe insula Lemnos unde zeul Hephaistos avea atelierele de forjat metalul şi Orion devine ucenicul acestuia mânuind foalele forjei. Încântat de seriozitatea lui zeul cel şchiop îl ajută să-şi recapete vederea. Îl urca în cârca lui Orion pe ajutorul său Cedalion care-l va conduce pe uriaş către Helios, zeul soare, care îi va reda vederea. Putem vedea scena în tabloul lui Nicolas Poussin aflat în Muzeul de Arta Metropolitan din New York.

Dornic de răzbunare Orion se întoarce în Chios, dar Oenopion scapă printr-un tunel de furia uriaşului. Înfaţişarea falnică a eroului şi maiestria lui în arta vânătorii o impresionează pe zeiţa vânătorii Artemis, care se îndrăgosteşte lulea de Orion, alături de care vânează prin toata lumea. Fiindcă vânatoarea  animalelor într-un ritm infernal de către Orion o nemulţumeşte pe zeiţa pământului Gaia, aceasta trimite un scorpion uriaş care-l va ucide pe vânător. La rugămintea Artemisei Zeus îl va arunca pe Orion pe bolta cereasca alaturi de câinele lui Sirius, dar şi de Scorpion, care-l va însoţi în fiecare noapte în calătoria lui de la răsărit la apus.

Exista şi alte variante ale morţii lui Orion, unele în care este implicat Apollo, fratele Artemisei, sau chiar Hera, zeiţa supremă. Interesant este că mitul lui Orion a influenţat puternic artiştii încă din antichitate, numeroase opere de artă, literare sau muzicale având eroul în prim plan, sau inspiraţi de constelaţie au cântat-o în operele lor. Homer, Eratostene, Hesiod, Ovidiu, Cicero şi Horaţiu, mai apoi Boccacio, John Keats şi Henry Horne în versurile lor, Poussin, Prieur şi Seiter în arta plastică, iar Cavalli, Bach, iar mai nou Gerard Manset sau Metallica, (Master of Puppets) au avut această sursă de inspiraţie.

Diana (Artemis) deasupra cadavrului lui Orion, ulei pe pânză,  1685, Daniel Seiter, Muzeul Louvre Paris

Legenda lui Orion

Statuia lui Orion din grupul statuar al fântanii lui Poseidon din Messina, Italia

Luna aprilie este cea în care înca mai putem vedea seara constelaţia Orion, o constelaţie de iarnă, care este vizibilă începând cu luna noiembrie şi până în aprilie. Dacă la începutul toamnei ea răsare devreme dupa ora 20, acum în aprilie la aceiaşi ora este aproape de asfinţit. Orion este probabil cea mai cunoscuta constelaţie şi este prezentă în toată mitologia popoarelor lumii, fiind vizibilă de pe toate continentele locuite. Numele de Orion provine din mitologia greacă. Fiul lui Poseidon şi al Alcyonei (una din cele 7 pleiade, fiică a lui Atlas şi a Pleionei) pe nume Hyrie care conducea un oraş cu acelaşi nume în Beoţia, îşi dorea un fiu, dar nu cunoscuse niciodată femeia. Ca să îmbuneze zeii Olimpului a sacrificat pentru aceştia un taur, iar Zeus impresionat de gestul lui a decis să-i dea un moştenitor. Pentru aceasta i-a înapoiat pielea taurului sacrificat şi i-a cerut să urineze în ea. După 9 luni din acea piele a crescut un copil foarte puternic, pe care tatal său l-a numit Orion. Acest copil născut în împrejurari atât de ciudate a crescut enorm, devenind un gigant care putea traversa mările mergând pe fundul apei, cu capul şi umerii afară. La vârsta maturităţii Orion s-a căsătorit cu Side o femeie foarte frumoasă, dar încrezută, cu care a avut mai mulţi copii. Cum Side se credea mai frumoasă decât zeiţele, a fost azvârlită în Tartar de Hera, aşa că Orion a plecat în lume să-şi caute altă soţie. Va găsi dragostea, dar îşi va pierde vederea.

Despărţirea de Orion

Constelaţia Orion

Orion de Geo Bogza

Nicio corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la Capricorn
Atât de pură şi elegantă fregata,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
şi toata iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi ingheţate
Aşa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

Poliţia e cu noi!

Are, n-are treabă pe faleză, mai ales pe cea inferioară, poliţia îşi face, doar-doar o prinde vreun pescar bun de jumulit acum înainte de Florii. Altfel nu-mi explic de ce, luni dis de dimineaţă printre cetăţenii care-şi plimbă câinii şi alergătorii de cursă lungă, poliţia română face praf în zona pietonală. Că n-aveau nici o treabă e clar ca bună ziua ca dupa o juma' de faleză spre "Valuri", au întors spre "Trecere bac". O fi de vină primăvara, că în maşină era o pereche de poliţişti, adică un nene şi o tanti, pe care omul legii a plimbat-o să vadă cum au înflorit tufele de forsythia. Sau poate n-au văzut semnul "circulaţia interzisă în ambele sensuri", semn valabil şi pentru poliţie dacă nu este în misiune. Şi după cum v-am spus nu erau. La reciclari băieţi, la reciclari!

Miresele falezei

Un crocodil pe Dunăre!

Crocodil în Dunăre pe 1 aprilie 2011!