Fauna falezei: guşterul

Şopârla verde (Lacerta viridis) la soare pe faleza Dunării

Puţini ştiu că şopârla verde (de smarald), sau guşterul pe numele ei ştiinţific Lacerta viridis este inclusă pe "lista roşie" a I.U.N.N.C. (International Union for the Conservation of Nature and Natural Resources) datorită tendinţei de scădere consecutive poluării, utilizării în exces a pesticidelor, agriculturii excesive, dar şi prin înmulţirea exagerată a pisicilor şi utilizarea pe scară extinsă a maşinilor de tuns iarba.

Numită şi şopârla verde europeană deoarece are habitatul între Oder şi Volga, guşterul a fost introdus şi peste ocean în S.U.A. (Kansas), pentru frumuseţea sa. Aria de răspândire a acestui animal s-a restrâns la sud estul european, fiind dispărut din Polonia, rar în Germania, Cehia şi Austria, dar frecvent (încă) în Ungaria, Slovacia, Ukraina, România, fosta Yugoslavie, Bulgaria, Moldova, Turcia, Grecia, (mai puţin Peloponez şi unele insule).

Unele articole de specialitate atrag atenţia asupra faptului că în următoarea sută de ani pot dispărea 50% din speciile de reptile din lume, inclusiv de la noi, datorita încălzirii globale şi poluării.

Din fericire pe faleza Dunării de la Galaţi, dar şi în alte parcuri cum ar fi Grădina publică, sau în cimitire, se constata o prezenţă liniştitoare a şopârelelor din toate speciile de şes şi stepă, cu toate variantele lor locale. Pentru cei amatori aici puteţi găsi un ghid fotografic de identificat şerpi, şopârle şi amfibieni.

Urmaşii cei mai direcţi ai dinozaurilor şopârlele sunt animale care depind de temperatura mediului ambiant, în zona noastra fiind active doar în sezonul cald. Toamna se adapostesc sub pământ, printre pietre, sau în scorburi, adesea în grupuri mici şi nu apar decât atunci când soarele încălzeşte din nou pământul şi apar gâzele, principala lor alimentaţie, alături de viermi, furnici, paianjeni, alte şopârle etc.

La guşteri culoarea verde a solzilor îl face să fie mai greu vizibil în iarbă, iar posturile încremenite pe care le menţine minute în şir sunt de natură a-i face una cu natura, greu de observat în special din aer. La fel ca şi la alte animale dimorfismul sexual este accentuat, femela având culori mai şterse, de camuflaj, în timp ce masculul îşi etalează guşa superbă albăstrie cu care atrage partenerele. După împerechere femela depune între 5-20 de ouă care vor cloci la temperatura mediului ambiant şi din care după 2-3 luni în funcţie de expunerea la soare şi umiditate vor ieşi mici şopârle cenuşii care se vor colora abia la maturitate (după 2-3 ani). 

Toţi am avut când am fost copiii experienţe cu şopârele care-şi lasă coada atunci când sunt prinse. De două ori mai lungă decât corpul coada ajuta şopârla la echilibrare în timpul alergării şi se reface în câteva luni.