O teorie proprie despre traseul râului Buzău în antichitate.

În cartea a IV a a Istoriei sale, Herodot povesteşte despre expediţia regelui Darius în Sciţia. Cu această ocazie Herodot numeşte 5 afluenţi ai Dunării care sporesc apele ei:

1. Porata, Pyretus actualmente Prut
2. Tiarantus, actualmente Siret
3. Ararus probabil Buzaul, râu care se varsă însă în Siret, 
4. Naparis: Ialomiţa (a nu se confunda cu Nipru numit în antichitate Borysthenes)
5. Ordessus: Argeşul

Când am dezvoltat acest subiect aici  în urmă cu doi ani am afirmat (citez textual): "Ararus probabil Buzăul, râu care se varsă însă în Siret". Şi aveam creptate: Buzăul se varsă în Siret, în amonte de Galaţi, în dreptul localitaţii Vasile Alecsandri. Se varsă, dar acum! Este posibil ca Herodot să aibă dreptate şi în antichitate râul să se fi vărsat direct în Dunăre, iată de ce.
Recent mi-a căzut în mână o lucrare despre geomorfologia Văii Dunării între Brăila şi Pălăgeanca, elaborată la Universitatea din Bucureşti, în care sunt amintite şi traseele paleoalbiilor râurilor din zonă în antichitate. Astfel Dunărea curgea spre nord, pe la poala Munţilor Măcin, Siretul avea un traseu mai lung orientat spre est, iar Prutul scălda falezele de loess ale Galaţiului. Cu aceste noi cunoştinţe am trecut la vizualizarea acestor trasee antice pe hărţile din satelit, unde albiile străvechi se observă destul de bine, cum ar Google Earth. Ori în momentul în care am pus pe hârtie noile trasee, am constatat că dacă Siretul este mai lung şi orientat spre est, traseul Buzăului spre vărsare, aşa cum este el azi, ar fi prelung şi fără sens, apele dirijându-se mult mai uşor în Dunăre decât în Siret.
Să recapitulam: dacă azi Buzăul trece prin Scorţaru Nou, Pitulaţi, Sihleanu, Latinu şi se varsă în Siret la Voineşti, în antichitate albia lui vizibilă pe harţi şi pe fotografii din cosmos, urma traseul Sorţaru Nou, Găvani, Râmnicelu, Pietroiu, Baldovineşti, Brăila, varsându-se în Dunăre în aval de actuala localitate Smârdan, situaţie în care ultima porţiune din Braţul Măcin este constituită probabil pe vechea albie a Buzăului.

Albastru: Dunărea, Violet: Prutul, Roşu: Siretul, Galben: Buzăul

În ce priveşte etimologia cuvântului Siret din grecescul Tiarantus, după Vasile Pârvan în "Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice", (1923) numele ar fi de origine dacică: Sarant (repede), din sarmatul Caranţ, iar după alţi autori de origine latină Saratus (sărat). Internetul (Wikipedia) abundă însă şi de aiureli (Hierasus: "Sfăntul", Seret: "Dragul" în maghiară etc.)
Dacă concludem că Tiarantus este Siretul, atunci în ordinea lor Ararus ar trebui să fie Buzăul din latinescul Buseos, sau din grecul Buvalos, provenit din dacicul Movalos (V. Pârvan).