marți, 18 ianuarie 2011

O ipoteză despre moartea în masă a păsărilor sălbatice

Presa locală şi cea naţională a abordat mai multe zile la rând tragedia păsărilor sălbatice care au început să moară în masă în mai multe localităţi din ţară. Deşi noi am fost scutiţi de astfel de întâmplări ele sunt posibile oricând şi în oraşul nostru, iar dincolo de exagerările presei şi de explicaţiile adesea confuze ale autorităţilor, subiectul nu este nou şi nici neobişnuit. Atrăgeam atenţia încă din luna decembrie pe acest blog asupra modificării comportamentului păsărilor sălbatice datorită căderilor mari de zăpadă din luna decembrie, care a făcut ca multe păsări sălbatice să-şi părăsească habitatul natural şi să se apropie de oraş în căutarea hranei imposibil de găsit pe câmpurile acoperite de zăpadă. Acest fenomen l-am observat de câţiva ani la grauri, cum cad zăpezi abundente, cum stoluri uriaşe din această specie pătrund în oraş pentru a se hrăni cu fructe de pe arbuştii decorativi, sau resturi de fructe de pe pomii fructiferi. Am zărit aproape regulat în ultimii ani grauri în grădina casei părinţilor mei unde adună bob cu bob toate ciorchinele de struguri stafidite de pe corzile de viţă de vie, sau cireşele uscate şi încă necazute de pe crengile inabordabile din pomii fructiferi. Stoluri de grauri am văzut şi pe faleză culegând bobiţele roşii ale unor arbuşti decorativi.
 Presupun deci că în disperarea lor de a se hrăni cu ceva, păsările sălbatice vin în oraşe şi consuma fructele arbuştilor decorativi care adesea pot fi otrăvitoare. La fel pe perioada frigului pătrunzător stoluri de raţe sălbatice care nu se pot hrăni în bălţile îngheţate bocnă, vin la Dunăre, în zona de vărsare a canalizărilor oraşului, unde înghit de foame aproape toate mizeriile aduse de apă din reţeaua de canalizare urbană. În urmă cu un an, am găsit pe malul fluviului (de fapt câinele meu a simţit mirosul), cadavrul unui răţoi superb, care înghiţise, sau încercase să înghită, conţinutul unei pungi de plastic cu ceva resturi alimentare în ea şi murise sufocat. 
Este evident deci că în clipa în care animalele sălbatice îşi părăsesc habitatul lor şi se apropie de colectivităţile umane, se confruntă cu noi riscuri, pentru care nu au încă un răspuns bine conturat, din lipsă de experienţă în rezolvarea acestor noi situaţii. Aşadar cred că păsările moarte din ultima vreme au murit de foame, la care s-a asociat frigul, iar în unele cazuri s-au intoxicat cu alcaloizii din fructele arbuştilor decorativi, pe care le-au consumat în lipsa hranei normale. Urmează să vedem rezultatele analizelor de laborator pentru a trage o concluzie clară.

luni, 17 ianuarie 2011

Portul ruginit

Stalpii riginiti ai portului.
Nici nu s-a împlinit un an de la inaugurarea Portului de Ambarcaţiuni şi deja au apărut semne că unele din lucrările executate au fost de mântuială. Să luăm de exemplu stâlpii din metal care aproape nici unul nu mai este la verticală, ca să nu mai vorbim de faptul că vopseaua aplicată a fost aşa de "bună" încât stâlpii au început să ruginească. Probabil constructorii n-au ştiut că fierul lăsat în apa rugineşte, sau n-au auzit de vopseaua pentru nave (pitură).

vineri, 14 ianuarie 2011

Malul Dunării prăduit

 Personal am convingerea că atunci vând umblăm în excursii prin străinătate, în afară de banale suveniruri gen magneţi de atârnat pe frigider, vederi, shopinguri de tot felul, trebuie şi să rămânem în mintea noastră cu frumosul locurilor pe care le-am văzut şi de ce nu să încercam şi la noi acasă ce am văzut la alţii şi ne-a plăcut. 
Am mai scris pe un alt blog de al meu  "Cautam familie" despre un amărât de sat din Ungaria, care a devenit staţiune cunoscută şi frecventată, fiindcă un primar deştept a ştiut cum să facă dintr-o baltă ceva mai mică decât Mălina, Catuşă şi incomparabila ca suprafaţa cu Bratesul, un loc de agrement.  
Dacă te rătăceşti de autostradă M5 din Ungaria înainte să intri în Budapesta şi dai în malul Dunării, în aval de capitală rămâi mut de uimire: pe zeci de kilometri malul fluviului este mărginit de zone de agrement, vile, căsuţe de vacanţă, bungalow-uri, terenuri de camping şi sport, unde milioanele de locuitori ai capitalei, dar şi o groaz
ă de turişti dau năvală la sfârşit de săptămâna să petreacă câteva ore în sânul naturii. Este de altfel şi motivul pentru care în zonă are loc cel mai mare festival de muzică rock din Europa de est, renumitul Sziget Fesztival.
De ce am făcut această introducere şi mai ales comparaţie? Pentru că la noi în oraş, în urmă cu un an a transpirat în presă că Primăria Municipiului Galaţi a împroprietărit cu acte în regula cu mai multe zeci de hectare de pădure din lunca de pe malul Dunării un cetăţean care avusese 90 ha de pădure la Liesti. După ce tot aceluiaşi cetăţean tot Deşteapta noastră Primărie îi dăduse "la schimb" încă 10 hectare de teren împădurite pe malul Dunării spre Cotul Pisicii.
Adica în loc să-l parceleze, să-l concesioneze, să-l inchirieze, primaria l-a dat cadou unor smecheri care vor face ei asta, dovada fiind faptul ca baietii au si pus bariera si au inchis drumul de acces imediat. Daca cel putin o fâşie de câţiva kilometri ar fi fost parcelată şi destinată turismului local aşa cum a făcut primarul din Budosto, zona ar fi înflorit de la sine, binenteles dacă prin contractele de concesiune administraţia locală ar fi impus nişte norme şi criterii de disciplină în construcţii.
 Poate o s-o facă în cele 1000 de hectare luate de la la Brăila încă din prima candidatură a lui Nicolae. În fiecare an ni se tot pomeneşte despre terenurile care vor fi concesionate pentru locuinţe în zonă de dincolo de cartierul Siret, dar dincolo de nişte blocuri amărâte pentru nişte oameni amărâţi, nu s-a făcut nimic, dat s-au tocat milioane de euro.
Primarul Nicolae a dat vrabia din mână pentru o cioară de pe gardul Brăilei, dar dacă ar fi să judecăm la rece aş zice că a dat găina care făcea ouă de aur. Şi se aude că vrea să mai candideze!  
 "Ce-ţi păsa ţie chip de lut, dac-o fi el sau altul?"

Zone de agrement pe malurile Dunarii in Ungaria.

marți, 4 ianuarie 2011

Vânătorul de imagini.

Pentru o imagine deosebită un fotograf profesionist sau chiar amator face orice! Cel din imaginea de mai jos s-a culcat în zăpada de pe malul Dunării pentru a prinde unghiul cel mai bun făcut de apa fluviului, razele de soare şi sloiurile de pe Dunăre. Sper să fi făcut o poză reuşită, nu ca a mea, pe care am făcut-o în timp ce el deja se ridica.
Vânătorul de imagini.

Înainte de eclipsă.

 Soare, raţe, sloiuri, gheaţă.

luni, 3 ianuarie 2011

Baie in Dunare de Anul Nou.

video
Că să facă în ciudă frigului de afară de minus 7 grade, un pescăruş de pe faleza Dunării de la Galaţi s-a îmbăiat prelung, fără să se sinchisească de prezenţa mea în prima zi a noului an.