Cormoranii

In fiecare iarna poposesc pe faleza Dunarii cateva pasari interesante si elegante: cormoranii. Nu stiu de unde vin, dar ne viziteaza numai toamna tarziu si iarna, in sezonul cald dispar, pentru a reapare dupa ce cade prima bruma. I-am vazut vara in Delta sau la Marea Neagra, zburand la rasul apei in zori si seara tarziu, in stoluri mici, uneori aproape sau impreuna cu pelicani, cu care se inrudesc si cu care sunt inglobati in acelasi ordin: "Pelecaniformes". Sunt pasari harnice care pescuiesc toata ziua scufundindu-se in apa inghetata a Dunarii pana la fund pentru a inhata cate un chitic.In orele mele de plimbare pe faleza am observat de multe ori aceste pasari frumoase si stilul lor de pescuit. La cativa metri de mal, calcand apa isi trag sufletul dupa ultima imersiune apoi scurt si fara zgomot se arunca cu capul in valuri si dispar la fund. Aripile mari le folosesc la inotat pe sub apa iar ciocul ascutit si incovoiat la varf ca o gheara de vultur la dibuit si inhatat pestele. Pot sta scufundati 30-40 secunde, dar am vazut exemplare care depaseau minutul. Dupa partide de pescuit in apa rece ca gheata obisnuiesc sa-si usuce penele intinzandu-si aripile, moment in care seamana cu un pterodactil, fapt ce i-a atras in popor porecle cum ar fi: "drac", sau "corb de mare".
Am fost convins mereu ca este doar o singura specie si ca diferentele de marime sunt date de varsta, dar am descoperit intr-o monografie despre pasarile din Delta Dunarii ca sunt doua specii diferite: cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) si cormoranul mic sau pitic (Phalacroconax pygmaeus). Ambele sunt asemanatoare ca aspect, exceptand marimea si cateva diferente de culoare la nivelul ciocului.
Considerati de profani ca fiind lacome si chiar daunatoare, aceste pasari muncesc mult pentru un chitic de peste. Rata de capturi este de 1/10 scufundari si consumul de energie in apa rece ca gheata este imens mai ales ca trebuie sa stea atat timp la fund. Uneori se scufunda si nu mai ies....un fir de nylon de la o undita rupta, o sarma aruncata aiurea, o bucata de parama pierduta sau o punga de plastic dusa de apa il poate prinde intr-o capcana mortala. Sa ne bucuram de spectacolul oferit de acest scafandru dibace care foloseste aripile la fel de bine in apa sau in aer. Cand este deranjat de insistentele noastre si trebuie sa zboare falfaie aripile greoi pana decoleaza si apoi zboara aproape razant greoi pentru a se opri cateva sute de metri mai incolo. Altfel, daca e lasat in pace sa-si faca siesta, se usuca la soare si cand pleaca din loc se arunca cu capul inainte plonjand in oceanul de aer si zburand elegant si in viteza..