Rada portului Galati 1980

Nave in rada portului Galati 1980.

Un diapozitiv vechi din 1980 pe care cu tehnologia modernă am reuşit să-l digitalizez înfăţişează rada portului Galaţi în vara acelui an. Dacă număraţi navele ancorate în radă aşteptând să le vină rândul la dane, veţi vedea numai în acesta imagine peste 10 cargouri! Şirul navelor aflate la ancoră pe Dunăre începea aproape de „Pisica” şi puteai păşi de pe o navă pe altă, aşa erau de multe. Unele româneşti, că mai aveam încă flotă, altele turceşti, siriene, greceşti, dar şi sub pavilioane mai exotice cum ar fi Honduras, Lideria sau Cipru. Valuri de marinari invadau malul cheltuindu-şi banii prin baruri, prin magazine, sau pe terase. Comerţul înfloritor din acea perioadă aproape că ajunsese la nivelul atins de oraş în perioadă de porto-franco. Se descărcau mărfuri coloniale, fosfaţi, fructe exotice, minereu, peste congelat, furaje pentru noi şi pentru toată Europa de est şi nu numai. Se încărca cherestea, cereale, laminate, electrice şi electronice, tractoare, strunguri şi după cum zic unii armament şi muniţie.

 Portul trăia, respiră şi odată cu el trăia şi oraşul. Trăia bine. Comerţul, alimentaţia publică erau înfloritoare şi din bisnitareala făcută de marinari şi de docheri profita toată lumea, inclusiv cumpărătorii care se îmbrăcau după ultimele mode occidentale, fumau câte o ţigară bună, sorbeau câte un păhărel de băutură fină. Purtau ceasuri elveţiene şi fâşuri italiene si mestecau gumă.

 După care a venit dezastrul. După ce Nicolae Ceauşescu a decretat celebrele sale decrete privind „alimentatia rationala” şi după ce s-a hotărât să platesca datoriile externe, viaţă portului şi a oraşului s-a schimbat fundamental. Nu mai importam mai nimic, dădeam totul la export, numărul vaselor a început să scadă an de an. Totuşi pe fluviu un oarecare nivel de trafic a rămas constant până în anii 90.

 Lovitură de graţie însă a venit de la Traian Băsescu, actualul preşedinte al României, care după revoluţie ajuns ministru al transporturilor a decis transferul flotei maritime din Galaţi la Constanţa. Apoi printr-o serie de acţiuni care fac încă parte din „Dosarul Flota”, (dosar încă „rece”, dar care va fi „reincalzit” după expirarea mandatului actualului preşedinte), România a rămas fără flotă maritimă, fără flotă de pescuit oceanic şi parţial şi fără flotă fluviala.

 Astăzi portul este aproape în agonie, numărul de nave maritime care-l viziteaza fiind de zece ori mai mic ca acum 30 de ani. Din presă locală aflăm că prin Galaţi au trecut în acest an 2.436 de nave, din care 2.049 au fost nave fluviale şi 387 maritime! Majoritatea celor care acostează acum în Galaţi aduc marfă pentru Sidex, sau duc produsele metalurgice la export. Sunt zile în şir când pe Dunăre nu trece niciun vapor, ci doar remorchere şi barje. 387 însemna ceva mai mult de un vapor pe zi.... O tempora!