RAŢE PE DUNĂRE

Ratuste pe Dunare.

Le-am văzut de vreo 10 zile dând târcoale portului de ambarcaţiuni, la început a fost o pereche, apoi au venit şi altele şi acum sunt aproape o duzină. Mă obişnuisem ca ele să apăra în iernile geroase când îngheţau bălţile şi să dispară odată cu topirea sloiurilor. Iată însă că de mai mulţi ani câteva răţuşte vin mai devreme să ierneze pe Dunăre. Îşi fac veacul printre bărcile acostate la pontoanele portului de ambarcaţiuni, loc favorabil pentru ele de a se hrăni şi bun de adăpost, căci pun imediat între ţine şi ele geamandurile pontoanelor. Băieţii se cunosc mai uşor, merg mai în faţă ca oltenii, înaintea perechii, sunt mai coloraţi şi sunt lucioşi parcă ar fi daţi cu briantină, (sau ulei de nucă pentru cei care nu ştiu ce-i briantină, că n-au apucat-o!), mai guralivi, mai agresivi. Răţuştele mai delicate, mai şterse, se scufundă mai frecvent şi sunt mai sperioase. E o plăcere să le vezi cum cabotează în formaţie strânsă. Nici măcar vaporul din imagine nu le-a speriat, erau mai atente la cockerul meu de pe mal decât la cargou.

Cargou şi raţe pe Dunăre la Galaţi.