Aşa va place faleza Dunării domnule primar Stan?

Căprioara de pe faleză, (Bambi pentru prieteni)

De 7-8 ani pe amărâta asta de faleză a Dunării de la Galaţi a apărut o minune a naturii: o căprioară. Alungată  de pe valea Siretului de câinii comunitari încă de pe vremea primarului Nicolae, animalul a găsit adăpost printre pâlcurile de copaci şi printre tufişurile de pe faleză şi aici a rămas. Nu că ar fi vrut ea să rămână în oraşul nostru de frumoşi ce suntem, dar nu a avut alternativă. Blocată de trafic şi de haitele de câini într-un areal destul de restrâns, silită să asculte manelele din boxele merţanelor şmecherilor care populează faleza seară de seară la scuipat seminţe şi jumulit pipiţe, asediată de abuzul de jocuri de artificii ale municipalităţii şi când sunt sărbători locale şi când nu sunt, sau de cele perpetue ale nuntaşilor de la "Pescăruş", obligată să pască printre gunoaie azvârlite cu dezinvoltură de semenii noştri ieşiţi la un Mac' la iarba verde, căprioara a dat exemplul de ce poate însemna adaptabilitatea unui animal la condiţiile vitrege şi complet străine de cele din biotopul în care a trăit. În ciuda mizeriei în care o silim să trăiască, acest animal ne dovedeşte că frumoseţea poate străluci şi printre gunoaie ca diamantul printre noroaie.
Evident a avut ani mai buni şi ani mai răi. Construcţiile de pe faleză cu foiala de muncitori şi utilaje au deranjat-o, dar n-au alungat-o. Iernile cu multă zăpadă din ultimii 5-6 ani au apropiat-o de spectrul morţii prin înfometare, dar totdeauna s-au găsit oameni care s-o ajute. De cel puţin 3 ani are brichete de sare puse la dispozitie de domnul Nicu, un paznic de vânătoare inimos. În ultimii ani a primit suplimentar baloţi de lucernă de la oameni care au sărit la apelul meu disperat de a ajuta căprioara înzăpezită şi flămândă. Le-au carat pe pantele îngheţate ale falezei baieţii de la "Vechiul Galaţi în imagini". Din 2010 are un staul pentru fân în spate la "Pescăruş" prin grija domnului Taşcă de la Ecosal, iar când haitele de câini au alungat-o de acolo, tot dumnealui a mai construit una în celălalt capăt al falezei, iar în iarna care a trecut căprioara a stat mai mult în jurul acestui ultim adapost, într-o zonă de câterva sute de metri pătraţi, asediată în permanenţă de haitele de câini care treptat în ultimele luni au pus stăpânire pe faleză.
Ori acum nu se mai poate! Mai multe căţele aflate în călduri pe pantele falezei Dunării în dreptul "Furculiţei", au atras după ele grupuri mari de câini agresivi care au dublat numărul dulăilor "pensionari" de-o viaţă ai falezei. Şi inevitabilul s-a produs. Zi de zi asistam neputiincioşi la atacuri ale haitelor de câini asupra căprioarei, iar agresivitatea şi tehnica acestor atacuri este din ce în ce mai periculoasă pentru biata caprioară. Drept dovadă am multe fotografii cu hăituirea animalului de câinii comunitari.

Căprioara înconjurată de haitele de câini.

Intervenţia trecătorilor salveaza situaţia.

hăituiala continua.

Oare e mai frumos să avem pe faleză haite de câini în loc de o căprioara sau mai multe? E mai cool să ascultam lătrăturile javrelor decât ţipătul fazanilor? Apropos de aceştia din urma din cauza câinilor vagabonzi numărul de fazani s-a redus la jumatate. Dar totusi ei pot zbura în caz de sunt atăcaţi de câini, dar căprioara noastra nu.

În mijlocul imaginii un fazan.

De-a lungul timpului în presa locală au aparut diverse opinii cu privire la soarta acestui animal, TOATE privind salvarea lui prin extragerea de pe faleza Dunării şi eliberarea lui în natură, de exemplu la Pădurea Gârboavele, sau la Cuca, sau şi mai şi capturarea lui şi mutarea la Parcul Zoo de la Gârboavele, adică la un fel de puşcărie pentru animale, un loc numai bun de tâmpit în captivitate. Ori cred că ambele ideii sunt proaste şi aduc argumente în acest sens. În libertate nu cred că apucă luna fără să cadă pradă puştii unui braconier. În anii în care a stat pe faleză animalul a început să nu se mai ferească foarte tare de oameni, aşa ca am facut fotografii cu ea de la 10-12 metri. Deşi toată lumea ştie, nimeni nu face nimic pentru a opri crimele împotriva acestei specii, crime care se petrec la lumina farurilor în pădurile şi câmpiile gălăţene începând cu Adam, Rădeşti, Cuca, Bujorul sau bălţile Prutului. Masacrarea căprioarelor este sport local în toate satele care au păduri lângă ele şi se face cu complicitatea celor din ocoalele silvice şi a politiştilor din sat, care închid ochii la braconajul în masă care se petrece în zona lor de supraveghere.
Iar ideea de a băga o căprioară care a crescut liberă şi care a putut sa se adapteze la viaţa alături de oameni este o eroare la fel de mare. Întrebaţi personalul de la Zoo în cât timp a murit căpriorul prins acum 3 ani la Grădina Botanică şi mutat la Gârboavele în cuşcă. Vă va spune (poate) că n-a apucat luna şi că a murit de foame.
Aşadar domnule Primar Marius Stan aveţi două opţiuni:

1. să capturaţi căprioara şi s-o "eliberaţi" la zoo-puşcăria de la Gârboavele, sau s-o trimiteţi în faţa plutoanelor de execuţie ale braconajului tolerat de autorităţi
2. să capturaţi căinii de pe faleză şi sa lăsaţi singurul lucru fromos de pe faleza Dunarii acolo unde este acum, în libertate. Parcă e mai fromos să vedem căprioare pascând decât câini comunitari scârpinându-se de râie.

Poate îi aduceţi şi o pereche, sau mai mulţi companioni din aceiaşi specie. Sunt cel puţin doua ocoale silvice din judeţ în care mai sunt ţinute captive caprioare. Şi cred că ar costa infinit mai puţin decât un pasaj aerian suspendat pestre strada Brăilei.