Orion dincolo de mituri: Betelgeuse

Constelaţia Orion şi constelaţiile vecine; foto şi legenda Observatorul Astronomic Bucureşti

Dincolo de mituri Orion rămâne cea mai cunoscută constelaţie de pe cerul nopţii şi una dintre cele mai interesante prin stelele care o formează, deşi ceea ce vedem noi sunt imaginile unor stele care n-au nici-o legatură una cu alta, ba chiar se găsesc la mulţi ani lumina una de alta.
Pentru a înţelege aşezarea stelelor în constelaţia Orion vom recurge la reprezentarea grupului de stele făcută de astrologi în secolul XIX:

Orion in Urania's Miror, Londra, 1925

Umărul drept: BETELGEUSE (alfa Orion) este o stea gigantică roşie aflată la 643 de ani lumină de Pământ. Numele îi provine din arabă ("al jawza": cel mai din centru, cel mai important). Este a 12-a stea ca strălucire de pe cer, după unele surse a 8-a. Chiar privită cu ochiul liber B. este mai roşiatică decat alte stele de pe cer. Stelele gigante roşii sunt stele bătrâne care şi-au epuizat aproape complet combustibilul nuclear şi vor muri într-o explozie uriaşă transformându-se într-o supernovă, care va fi probabil vizibilă şi ziua, la fel ca alte astfel de corpuri cereşti. Am văzut pe un alt blog  că o explozie a unei stele a luminat nopţile şi zilele Evului Mediu la 1054, iar în locul stelei găsim acum o spectaculoasă Nebuloasă a Crabului din constelaţia Taurului. Presa din ultimii ani şi net-ul sunt pline de prevestiri care mai de care mai aiuritoare despre sfârşitul lumii din 2012 prezis de calendarul maiaş pe care ziariştii îl combină cu o posibilă explozie a lui Betelgeuse anul viitor. Ori dacă socotim că luminii îi trebuie 643 de ani să ajungă de la stea la noi, înseamnă că explozia a avut loc în 1369 înainte de descoperirea Americii de către Cristofor Columb. Civilizaţia maya a fost singura din era pre-telescopică care ştia de existenţa Nebuloasei din Orion pe care o lega de ciclurile vieţii şi ale morţii şi de care se leaga şi prezicerea cu pricina. Îmi este total neclar să-mi explic la nivelul conoştinţelor noastre actuale cum pot exista relatări despre lucruri din viitor, în condiţiile în care până în prezent nu se cunoaşte a exista o viteză mai mare decât ce a luminii care ar putea transmite astfel de informaţii.
Împreuna cu steaua Procyon cea mai strălucitoare stea din constelaţia Canis minor (Câinele mic) şi cu Sirius cea mai strălucitoare stea din constelaţia Canis major (Câinele mare), Betelgeuse formeaza pe cerul nopţii "triunghiul de iarnă" şi este centru "hexagonului de iarnă" despre care vom vorbi după ce vom vedea şi restul stelelor din Orion.
B. a fost a doua stea dupa Soare la care oamenii i-au măsurat diametrul, încă din 1920, care este uriaş, ar include în interiorul lui toate planetele din sistemul nostru solar până la Jupiter. Steaua este studiata foarte intens. Încă din secolul XIX  când astronomul britanic Herschel a observat ca lumina emisa de stea este variabilă, B. a fost intens cercetată, poate cea mai cercetata stea de pe cer. Astronomi de prestigiu au măsurat  activităţile acestui astru si au ajuns la concluzia că intensitatea proceselor din interiorul lui a scăzut în ultimii 20 de ani cam cu 15%, la fel şi emisia luminoasă şi se pare ca steaua se pregăteşte de o noua transformare, deşi se apreciază că nu este foarte bătrână, având în jur de 10 milioane de ani. Poate generaţia noastră va avea norocul s-o vadă înflorind.


Mihai Eminescu "La steaua":
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.