Graffiti sau vandalism?

Înainte de Florii.

Aşa arătau scările de la faleză in urmă cu o lună. Nici nu au apucat să se usuce plăcile de travertin, după ce pentru S.S.S.D. (Sărbatoarea Scrumbiei Social Democrate) salariaţii Ecosal le-au frecat de miroseau a usturoi, că "artiştii" gălăţeni au şi trecut la o noua mâzgâleală, căci artă nu se pot numi desenele infantile şi groteşti nou apărute.

După Florii.

Am avut ocazia în călătoriile mele să văd graffiti care mi-au plăcut, am chiar o colecţie serioasă de astfel de desene din Amsterdam, unele din ele superbe. Am vizitat în urma cu câţiva ani la Berlin expoziţia stradală a mai multor artişti graffiti, unii celebri, care au ilustrat bucăţi đin zidul Berlinului cu opera lor şi vreau să vă spun că atât ideile cât şi realizarea tehnică erau deosebite. Graffiti ca artă a tineretului angajat într-o formă sau alta de protest social are curente, tendinţe, critici şi maeştri, muzica, ţinute, ba chiar şi o nouă ideologie inspirată de "guerila art" şi care se bazează pe opoziţia clară împotriva societaţii de consum şi a publicitaţii comerciale agresive si exagerate.
Ce fac băieţii din Mazepa pe gardurile şcolii sau pe scările de la faleză este o mâzgâlire care nu ne spune nimic, nu ne trezeste nici un sentiment şi singurul lucru care poate fi remarcat este că-i păcat de banii părinţilor stricaţi pe vopsele şi de munca celor de la Ecosal obligaţi de primar să cureţe mizeria.
Luaţi băieţi un album de pictură, puneţi mâna pe o foaie de bloc de desen şi mai exersaţi, perfecţionaţi-vă un "tag", concepeţi un (o) "target", "piece", "burner", "throw-up" etc. care să ne placă şi o să fim primii care o să vă promovăm. 
Până atunci ofer mai jos o mostra de graffiti adevărat de pe zidul Berlinului.