Orion si nebuloasele sale

Schiţă a constelaţiei Orion şi a nebuloaselor sale dupa APUD-NASA.

Chiar privită cu ochiul liber într-o noapte de iarnă, constelaţia Orion ne atrage privirea nu numai prin stelele sale cât şi prin complexul său de nebuloase. Cea mai importantă dintre ele este marea Nebuloasă Orion, M 42, situată la sud de centură, care formează spada vânătorului şi care include şi grupul de stele numit "Trapezium" descris înca din 1617 de Gallileo Galilei, nebuloasă care este cea mai fotografiată şi cea mai studiată din lume până în prezent. Vizibila şi cu ochiul liber în special in zonele nepoluate luminos, nebuloasa este o explozie de lumină dacă este văzută printr-un binoclu, sau un telescop. Norul de gaze ionizate face parte din Bucla lui Barnard, o uriaşă zonă luminoasă întinsă între Rigel şi Bellatrix, ca o coasă.

La sud de Alnitak, se poate observa cu un telescop o nebuloasă întunecată din praf şi gaze care are forma unui cap de cal: HHN (Horse Head Nebula). Imagini superbe cu această nebuloasă vedeţi pe APUD (Astronomy Picture of the Day), site NASA, accesibil şi de pe blogul meu.

HHN imagine publicată de NASA după  Canada -France-Hawaii Telescope.

Lateral de Nebuloasa Cap de Cal şi de Alnitak se găseşte Nebuloasa Flacără, formaţiune care alături de celelalte nebuloase formeaza Norul Molecular Complex Orion. Zona întinsă pe 500 de a.l. (ani lumină) are un diametru de 20 de a.l. si este considerata un "creuzet" al producţiei de stele noi. Un pic mai sus se gaseşte o alta componenta a Norului M.C.O. şi anume Nebuloasa M 78. O schiţă a nebuloaselor lui Orion aveţi aici:

Albastru: M42, Negru: N. Cap de Cal si N. Flacară,  Roşu: M 78
Arcul de cerc Galben: Bucla Barnard, steaua portocalie: Betelgeuse.