S-ar zice dupa ultimele evolutii ale cotelor apelor Dunarii, ca fluviul s-a saturat sa mai stea in corsetul digurilor si vrea sa-si recapete frumusetea si impetuozitatea initiala. Cei mai in varta isi aduc aminte de Latime, zona cuprinsa intre fluviu si muntii Macinului, care era ocupata de apa in fiecare primavara cand Dunarea venea mare, zona de delta mirifica cu vegetatie de balta, nuferi, mii de pasari si zeci de specii de pesti care dadeau de lucru la toate satele din zona. Au venit comunistii si au desecat toate aceste balti si au ridicat in fata Dunarii diguri. Fluxul imens de apa adusa acum de fluviu nu are unde sa se reverse si daca nu se sparg repede cateva diguri pentru a se naturaliza la loc fostele balti riscam sa ajungem fara un sfert din oras.
Am crezut toata viata noastra ca suntem cei mai tari din parcarile lumii si ne-am batut joc de natura in fel si chip, imputind-o cu gazele noastre de esapament, spulberand ozonul cu deodorantele noastre, barbierind muntii si dealurile de copaci, uscand baltile si lacurile ca sa ne facem noi ogoare, murdarind totul pe unde trecem cu gunoaiele si zoile noastre si iata acum natura se intoarce in incercarea de a se adapta la noile conditii pe care i le-am creeat: poluare, incalzire globala, distrugerea habitatelor. Cei ce plang acum prin vaile Sucevei dupa casele umplute de mal sau carate la vale de viituri trebuie sa-i multumeasca domnului Flutur, baronul silviculturii moldovene, responsabil de jaful la care a fost supusa padurea romanesca prin aceste parti. Cei ce azi sau maine vor avea apa in casa la Braila, Galati, Barbosi sau Grindu trebuie sa nu-i uite pe magnatii cerealeleor din Balta Mare a Brailei sau din fostele IAS de peste Dunare, din a caror dorinta de profit izvoraste si se scurge durerea celor inundati.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu