Se discuta mult si se face putin pentru reconstituirea ecologica a Dunarii de Jos. Inundatiile din 2006 si cele de acum au adus iar pe tapet problema renaturalizarii teritoriilor rapite fluviului de agricultura socialista multilateral dezvoltata(!!???), in urma desecarilor baltilor din lunca fluviului. Dupa ce trece si acest val de inundatii lucrurile or sa intre in normal, marii mosieri postrevolutionari de peste Dunare, or sa faca din nou teancuri de bani de pe urma cerealelor recoltate din lunca, iar mii de ani de istorie, traditii, obiceiuri bazate pe o cultura pestelui si a baltii se vor stinge odata cu ultimii locuitori ai comunelor vaduvite de trecut si viitor, cu nume cel putin semnificative: Zaclau, Pisica, Garvan, Rachelu, Revarsarea, Luncavita.
Copilandru fiind am mers cu parintii intr-o zi de 23 August cu vaporul pana la Balta Crapina, intindere de apa care facea parte din Latime, alaturi de baltile Jijila, Plosca, Piatra si Racova. Ne-am imbarcat in port, la capitanie pe vasul cu zbaturi "Tudor Vladimirescu" si am pornit pe Dunare la vale, in cantecele fanfarei. Cred ca eram vreo cateva sute de oameni pe vapor, cu copii, cu mancare si bautura la noi, unii cu undite, altii cu mingi sau coarde de sarit, dar majoritatea cu cele necesare unui gratar in aer liber. Dupa ce am trecut in revista tot malul stang al fluviului plin cu vapoare care stateau la docuri, apoi SNG (Santierul Naval Galati) cu siluetele vopsite in corai cu miniu de plumb a viitoarelor vapoare, vasul s-a abatut o clipa la Pisica, sa lase niste "stopisti", apoi s-a avantat pe Cotul Pisicii. Am stat toti cu gura cascata cand am trecut de Reni, unde era o alta tara, (URSS), apoi am plutit in jos in sunetele fanfarei. Vaporul s-a rasucit cu prova inapoi spre Galati si a acostat la gura unui canal care se varsa in Dunare. Acolo ne-am dat jos si fiecare s-a raspandit de-o parte a canalului si imediat au inceput sa sfaraie gratarele. Ambele trusturi de alimentatie publica din Galati de atunci, TAPL si IAPL, aveau standuri cu mici si bere la butoi si peste toata adunare plutea muzica fanfarei si fumul de la mici. Canalul unde acostasem era gura de comunicare a baltii Crapina cu Dunarea, asa ca imediat au inceput sa apara barci cu pescari venind din balta cu peste de vanzare. Crapi aurii si stiuci vargate, aruncate laolalta cu lini si rosioare cum se nimerisera in plasa, unele miscand. Binenteles ca gospodinele au inceput sa cumpere si sa-l gateasca pe loc saramura, sau la protap. Am vazut atunci oameni care au intrat in canalul care parea destul de adanc, de 3-4 metri, sa prinda raci, care prindeau peste cu mana, pe care-l aruncau apoi pe mal in iarba in aplauzele asistentei. Tata nu m-a lasat sa intru la fund dupa raci ("si daca-i prinzi, unde-i fierbi? cu ce-i mananci?, ca racu' daca n-are usturoi, pute-a namol, lasa ca-ti aduc eu raci ce la Mitica!", Mitica fiind un sofer de la Salvare coleg cu tata care era din Rachelu si avea barca. Asa ca am plecat cu tata sa adunam flori de nufar pentru mama, mergand de-a lungul canalului pana ce acesta se desfacu larg in balta minunata a Crapinei. O intindere aproape fara margini, ce avea ca fundal varfurile rotunjite de vanturi ale muntilor Hercinici, perfect transparenta si nemiscata, acoperita cu o haina verde de frunze de nufar din care explodau la suprafata delicate flori de nufar de culoare galbena, asta era balta Crapinei. Am inceput sa inotam spre palcurile de nuferi si vedeam cum in apa transparenta de sub mine se miscau umbrele greoaie a pestilor care daduse numele lor baltii si zvacnirile ca un fulger ale altor pesti mai mici ce se indepartau de mana mea care despica apa, pentru a reveni apoi in siajul meu in cautarea a ceva de ciugulit. A trebuit ca tata, Dumnezeu sa-l ierte, sa se scufunde la fundul baltii pentru a taia tijele lungi si groase ale nuferilor pentru a incropi un buchet, in timp ce eu calcam apa in apropierea lui. De pe fetele alunecoase ale nuferilor s-au desprins serpuid lipitori lungi de culoare verde si au inceput cu tupeu sa ma atace. Fiind copil mi s-a facut frica si am inceput sa dau in ele cu pumnii, improscand apa in toate partile. In timp ce eu ma luptam cu cele care ma atacau frontal, doua bicisnice m-au muscat deasupra chilotului de baie in spate, fara sa le simt si abia cand le-a smuls tata am simtit taietura falcilor chitinoase. Ne-am intors triumfatori cu bratul plin de nuferi spre supararea nevestelor a caror soti zaceau deja ametiti pe sub salcii, sau adanc intrati in cate-o partida de table sau carti. Pasari de balta atrase de matele de peste aruncate in canal au inceput sa se indese si sa traga de resturi. Ne-am odihnit pana ce vaporul a inceput sa sune din sirena a plecare si dupa ce ne-am urcat pe vas am plecat inapoi spre Galati, scufundati in lumina aurie a unui apus de soare.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu