Renaturarea Crapinei

Care-i treaba cu renaturarea asta? De unde pana unde? La ce ne-ar folosi? Cat am pierde daca am renunta la agricultura si am face balti din terenurile desecate cu truda de inaintasi? Ce am castiga? Cum se realizeaza in practica o astfel de operatiune? Cat costa? Merita?
Sunt intrebari pe care si le pune fiecare om care aude prima oara povestea asta cu refacerea ecologica a unor teritorii.
Sa le luam pe rand.
1. pierderea pentru agricultura: Ministerul Agriculturii apreciaza ca peste 1,5 milioane de hectare nu sunt cultivate anual in Romania, unele fiind chiar abandonate. Este firesc cand la 20 de ani dupa revolutie, nu s-a rezolvat inca problema retrocedarilor, care pare a mai dura, dupa estimarea celor din justitie, inca 2-3 decenii. Actualii detinatori ai terenurilor propuse pentru inundare sunt mari complexe agricole, foste I.A.S.-uri devenite acum S.A. adesea manipulate din umbra de politicieni influenti, care nu sunt dispusi sa renunte la castigurile lor care provin de pe un pamant care nu le-a apartinut niciodata. Se pot compensa pierderile de teren arabil al acestor mari ferme cu atribuiri in alte parti apropiate. Nu trebuie uitat ca terenurile din polderele fluviale sunt bune pentru agricultura doar cativa ani, atata vreme cat namolul fostelor balti mai contine inca substante organice provenite din moartea animalelor si a plantelor din cauza desecarii. Dupa cativa ani de utilizare este obligatorie administrarea de ingrasaminte chimice, adesea poluante si care produc degradarea mediului. Imi aduc aminte ca primele culturi facute in teritoriul fostului lac Brates atrageau privirile oamenilor: floarea soarelui crestea la 2 -3 metri inaltime si avea 2-3 palarii, iar porumbul la fel, nu se vedea combina de recoltat de cauza tulpinilor inalte si incarcate cu stiuleti multipli.
2. renaturarea inseamna patrunderea apei raurilor sau fluviului in vechile teritorii in care au existat lacuri si balti din lunca, acum desecate si indiguite prin deschiderea controlata a unor brese in diguri. Numite adesea poldere dupa denumirea data de olandezi acestor zone desecate si indiguite, teritoriile "redate agriculturii" sunt adesea sub nivelul viiturilor raurilor sau fluviilor. Spun "redate agriculturii", folosind limbajul de lemn al perioadei comuniste: in aceste teritorii nu s-a practicat niciodata agricultura fiind inundabile, asa ca nu se putea "reda" nimic. Renaturarea este de fapt un proces invers indiguirii unei incinte urmate de desecare: se indeparteaza digul sau potiuni din el si zona se inunda.
Odata cu patrunderea apei si acoperirea solului existent cu un strat permenent de apa, are loc modificarea biotopului zonei respective din mai multe punte de vedere. Teritoriul respectiv reactioneaza mai lent la schimbari climatice, zona umeda constituie un rezervor de umiditate care va influenta culturile din jur si localitatile din vecinatate, atenuand seceta din lunile de vara si gerul din lunile de iarna, iar prin vapori de apa generati, va spori precipitatiile locale si astfel va curati aerul. In apa stagnanta la tamperaturi peste punctul de inghet, se dezvolta o flora specifica baltilor cu rol in producerea de oxigen si o fauna care va determina locuri favorabile pentru inmultirea broastelor si a pestilor si de aici a tot lantului trofic bazat pe consumul de vegetatie acvatica si de animale de apa dulce. Pe cale naturala, fara a se implica aproape de loc actvitatea umana, natura isi va relua vechile amplasamente si le va reface aproape la fel ca inainte de indiguire si desecare. Cam intr-un deceniu pe cale naturala la marginea baltilor se va reface padurea de lunca si arboretul, complexele de rogoz, nuferi, pipirig, stuf si papura cu rol esential in biotopul acvatic prin crearea de habitate pentru pesti si alte animale. Deja balta poate fi exploatata din punct de vedere economic, in primul rand prin turism si apoi prin pescuit contolat si vanatoare organizata, activitati care dezvoltate in timp duc la obtinerea de venituri mai mari decat cele din agricultura (dupa primul deceniu de la refacerea baltii).
3. costurile initiale ale unei renaturari sunt generate de mutarea unor activitati eventual constructii si utilitati in alte zone, precum si de cele generate de inundarea incintelor. Restul face natura, o data cu apa patrunzand in polder si germenii noii balti: microorganisme, seminte si ramuri de plante, oua si adulti de viermi, batracieni, pesti etc. care gasind o nisa ecologica libera o vor ocupa pana la stabilirea unui echilibru natural.
4. este esentiala pastrarea unei comunicari permanente intre balta si apa curgatoare care o alimenteaza (raul sau fluviu), pentru a asigura debite mari de apa primavara, ca sa poata intra pestii de talie mare din rau pentru reproducere si primenirea apei cu substante nutritive proaspete, precum si evacuarea pestilor cand nivelul baltii scade in lunile de vara.

Crapina

Dupa inundatiile din ultimii ani problema reconstructiei ecologice a Baltii Crapina a devenit un subiect foarte fierbinte. Daca 99% dintre locuitorii satelor de peste Dunare aproba refacerea baltii, minoritatea este cea care dicteaza. Ştefan Ilie primarul comunei Luncavita (citat de Viata Libera):
"Ştiu că în locul fostului lac se află mari ferme agricole (printre cele mai bogate din ţară) ai căror reprezentanţi, de fiecare dată, "ştiu cum să acţioneze" pentru a păstra agricultura în locul bălţilor. Aşa s-a întâmplat în 2006 când aceşti mari fermieri au proiectat "mari argumente" pentru a nu se rupe zăgazurile din calea apelor. Aceştia reprezintă doar 0,001 la sută din suma locuitorilor din zonă, au însă forţă financiară pentru 1.000 la sută!" Da, ştim şi noi că aşa stau lucrurile. Ştim şi am scris în nenumărate rânduri despre aceasta. Mai ştim că, la un moment dat, Băsescu însuşi a plecat de la Bucureşti, de la înălţimea preşedinţiei României, hotărât să dea un impuls generoasei întreprinderi, dar odată ajuns la Tulcea s-a înmuiat.''
Acelasi primar citat in 2008 de Agerpres: "Zona aceasta nu mai este acum atractiva pentru nimeni, iar satele se zbat in saracie si se depopuleaza continuu. Rachelu, de exemplu, avea 1.700 de locuitori inainte de 1989, iar acum are doar 600'', a mentionat primarul comunei Luncavita.".
Daca dai un "search" pe net vei putea vedea numeroase studii si proiecte pentru naturarea zonei Crapina, multe din ele costisitoare, dar toate platite din bani publici. Din pacate la noi distanta intre vorbe si fapte este din ce in ce mai mare asa ca problema refacerii baltilor Dunarii ramane ca si in anii trecuti o poveste de adormit copiii in vremea inundatiilor. Apa trece, povestile raman.
Ar mai fi o idee de dezbatut: daca tot vrem sa renaturam ceva, de ce n-am incepe la noi acasa cu refacerea Bratesului? Inainte de a dinamita digul de la Garvan ce-ar fi incercati acelasi lucru cu digul de la Prut?

Balta Crapina sau serbare campenesca comunista

 Harta este reprodusa dupa palancanoastra.wordpress.com fiind de fapt o harta germana din 193o cu reprezentarea grupurilor etnice din zona dunarii de jos.
Se discuta mult si se face putin pentru reconstituirea ecologica a Dunarii de Jos. Inundatiile din 2006 si cele de acum au adus iar pe tapet problema renaturalizarii teritoriilor rapite fluviului de agricultura socialista multilateral dezvoltata(!!???), in urma desecarilor baltilor din lunca fluviului. Dupa ce trece si acest val de inundatii lucrurile or sa intre in normal, marii mosieri postrevolutionari de peste Dunare, or sa faca din nou teancuri de bani de pe urma cerealelor recoltate din lunca, iar mii de ani de istorie, traditii, obiceiuri bazate pe o cultura pestelui si a baltii se vor stinge odata cu ultimii locuitori ai comunelor vaduvite de trecut si viitor, cu nume cel putin semnificative: Zaclau, Pisica, Garvan, Rachelu, Revarsarea, Luncavita.
Copilandru fiind am mers cu parintii intr-o zi de 23 August cu vaporul pana la Balta Crapina, intindere de apa care facea parte din Latime, alaturi de baltile Jijila, Plosca, Piatra si Racova. Ne-am imbarcat in port, la capitanie pe vasul cu zbaturi "Tudor Vladimirescu" si am pornit pe Dunare la vale, in cantecele fanfarei. Cred ca eram vreo cateva sute de oameni pe vapor, cu copii, cu mancare si bautura la noi, unii cu undite, altii cu mingi sau coarde de sarit, dar majoritatea cu cele necesare unui gratar in aer liber. Dupa ce am trecut in revista tot malul stang al fluviului plin cu vapoare care stateau la docuri, apoi SNG (Santierul Naval Galati) cu siluetele vopsite in corai cu miniu de plumb a viitoarelor vapoare, vasul s-a abatut o clipa la Pisica, sa lase niste "stopisti", apoi s-a avantat pe Cotul Pisicii. Am stat toti cu gura cascata cand am trecut de Reni, unde era o alta tara, (URSS), apoi am plutit in jos in sunetele fanfarei. Vaporul s-a rasucit cu prova inapoi spre Galati si a acostat la gura unui canal care se varsa in Dunare. Acolo ne-am dat jos si fiecare s-a raspandit de-o parte a canalului si imediat au inceput sa sfaraie gratarele. Ambele trusturi de alimentatie publica din Galati de atunci, TAPL si IAPL, aveau standuri cu mici si bere la butoi si peste toata adunare plutea muzica fanfarei si fumul de la mici. Canalul unde acostasem era gura de comunicare a baltii Crapina cu Dunarea, asa ca imediat au inceput sa apara barci cu pescari venind din balta cu peste de vanzare. Crapi aurii si stiuci vargate, aruncate laolalta cu lini si rosioare cum se nimerisera in plasa, unele miscand. Binenteles ca gospodinele au inceput sa cumpere si sa-l gateasca pe loc saramura, sau la protap. Am vazut atunci oameni care au intrat in canalul care parea destul de adanc, de 3-4 metri, sa prinda raci, care prindeau peste cu mana, pe care-l aruncau apoi pe mal in iarba in aplauzele asistentei. Tata nu m-a lasat sa intru la fund dupa raci ("si daca-i prinzi, unde-i fierbi? cu ce-i mananci?, ca racu' daca n-are usturoi, pute-a namol, lasa ca-ti aduc eu raci ce la Mitica!", Mitica fiind un sofer de la Salvare coleg cu tata care era din Rachelu si avea barca. Asa ca am plecat cu tata sa adunam flori de nufar pentru mama, mergand de-a lungul canalului pana ce acesta se desfacu larg in balta minunata a Crapinei. O intindere aproape fara margini, ce avea ca fundal varfurile rotunjite de vanturi ale muntilor Hercinici, perfect transparenta si nemiscata, acoperita cu o haina verde de frunze de nufar din care explodau la suprafata delicate flori de nufar de culoare galbena, asta era balta Crapinei. Am inceput sa inotam spre palcurile de nuferi si vedeam cum in apa transparenta de sub mine se miscau umbrele greoaie a pestilor care daduse numele lor baltii si zvacnirile ca un fulger ale altor pesti mai mici ce se indepartau de mana mea care despica apa, pentru a reveni apoi in siajul meu in cautarea a ceva de ciugulit. A trebuit ca tata, Dumnezeu sa-l ierte, sa se scufunde la fundul baltii pentru a taia tijele lungi si groase ale nuferilor pentru a incropi un buchet, in timp ce eu calcam apa in apropierea lui. De pe fetele alunecoase ale nuferilor s-au desprins serpuid lipitori lungi de culoare verde si au inceput cu tupeu sa ma atace. Fiind copil mi s-a facut frica si am inceput sa dau in ele cu pumnii, improscand apa in toate partile. In timp ce eu ma luptam cu cele care ma atacau frontal, doua bicisnice m-au muscat deasupra chilotului de baie in spate, fara sa le simt si abia cand le-a smuls tata am simtit taietura falcilor chitinoase. Ne-am intors triumfatori cu bratul plin de nuferi spre supararea nevestelor a caror soti zaceau deja ametiti pe sub salcii, sau adanc intrati in cate-o partida de table sau carti. Pasari de balta atrase de matele de peste aruncate in canal au inceput sa se indese si sa traga de resturi. Ne-am odihnit pana ce vaporul a inceput sa sune din sirena a plecare si dupa ce ne-am urcat pe vas am plecat inapoi spre Galati, scufundati in lumina aurie a unui apus de soare.