Cascade de ceata

Cascade de ceata.

Daca zabovesti un pic dimineata devreme privind soarele cum rasare peste fluviu, poate ai ocazia sa vezi cascadele de ceata. Formata pe pantele Muntilor Macin supraincazite in timpul zilei de soare, ceata coboara de pe vaile dintre munti, formand rauri care se varsa intr-o mare de ceata ce cuprinde toata Latimea. Groasa de un stanjen, densa de nu vezi prin ea, marea de ceata inainteaza ca o armie barbara spre limesul Dunarii unde se izbeste ca de un dig de liziera padurii de salcii pletoase din lunca. Valatucii de ceata cauta sparturi in linia de continuitate a padurii, pentru a se scurge in fluviu, iar cand este groas valul de ceata se revarsa in cascade trecand peste varfurile salciilor, pravalindu-se in cascade, incet ca intr-in film dat la relanti, in apa fluviului. Petece de negura se scurg apoi pe fluviu la vale, spre disperarea navigatorilor, se invart in anafoare gigantice care refac la scara mica miscari galactice helicoidale, sau se destrama in zdrente de ceata, in bataia vantului si sub asaltul razelor de soare. De la distanta ceata pare solida, palpabila, materiala, dar cand te cuprinde ii simti umezeala, raceala si simti nelinistea cum se insinueaza in tine, mostenita din strabuni si necontrolabila, urmare a miilor de ani in care generatiile anterioare au asociat ceata cu lumea de dincolo de viata, taramul necunoscut si ostil pe care trebuia sa-l eviti.

Valuri de ceata peste fluviu.