Fauna falezei V: mierla

Mierla (Turdus merula)

Primavara prin iarba proaspata de pe faleza poti vedea ciugulind mierlele. Multe din ele cuibaresc chiar pe faleza in copacii batrani si scorburosi, dar sunt si altele care vin din oras pentru a se hrani pe malul Dunarii. Din pacate prin taierea arborilor uscati sau scorburosi s-a redus dramatic numarul locurilor de cuibarit de pe faleza si consecutiv si populatia de mierle. Suntem mai saraci fara cantecul acestor pasari de padure care s-au adaptat perfect la viata din oras si care mai nou prefera parcurile si gradinile. Pasari migratoare mierlele sunt printre primele care sosesc pe faleza din zonele unde au iernat: Nordul Africii, Cipru, Turcia. Masculul isi ia in primire teritoriul si-l semnalizeaza prin vocalize complicate care includ fluieraturi, note prelungi si arpegii complicate pe care le lanseaza in special dimineata si seara. Mierlele mai batrane includ in repertoriul lor si sunete provenite de la alte pasari, sau chiar de la alte animale de exemplu miorlaituri de pisica. Sunt mierle care "canta" cu paraituri, bocanituri si pacnituri asemanatoare cu zgomotele pe care le fac activitatile umane. Cantecul mierlei este dintre cele mai complicate si mai frumoase cantece de pasare, avand rolul de a alunga alti masculi de pe teritoriul ocupat si care se poate intinde pe mii de metri patrati de parcuri si lunca. Numai masculii canta, femelele emit doar un carait usor in caz de pericol. Desi sunt pasari cu un simt de teritorialitate dezvoltat, in procesul de hranire se asociaza mai multi indivizi inruditi intre ei, care se pot apara astfel mai usor de dusmani. La cel mai mic semn de pericol unul din exemplare da alarma printr-un carait/fasait si tot stolul dispare in frunzis. Masculii din acesta specie de pasari sunt mai inchisi la culoare, aproape negri de aceea sunt si numiti "black bird" in tarile anglofone, in afara Angliei in care traieste natural, pasarea a fost colonizata in Australia si Noua Zeelanda. Picioarele si ciocul masculului sunt de guloare galben-oranj, iar de jur inprejurul ochilor au un cerc de culoare galbena care le exprima mai mult ochii de culoare inchisa si stralucitori.
Femelele in schimb nu au aceste contraste de eleganta, sunt cenusii pestrite cu picioare si cioc cenusiu murdar, perfect pentru culoarea de camuflaj necesara cuibaritului. Puii dupa ce ies din oua sunt de acelasi aspect pestrit pe care si-l mentin inclusiv masculuii in primul an. Teritorialitatea masculilor de mierla ii determina pe acestia sa intre in conflict atat cu alti masculi, chiar din aceiasi filiatie, dar si cu pasari din alte specii. Am fotografiat in urma cu un an conflictul dintre o ciocanitoare si o mierla, care a fost transat in final de aparitia masculului care a fugarit ciocanitoarea. Din pacate ferastraul a taiat acel copac in care cuibarea an de an mierlele.

Ciocanitoare la cuibul de mierle. Atras de chemarile femelei masculul vine la cuib si intervine.