Faleza pustie

No comment.

Frigul si ploaie din ultimele zile a alungat si pe cei mai intarziati plimbareti de pe faleza Dunarii de la Galati. Dimineta devreme printre fuioare de ceata sau stropi de ploaie, ii vezi doar pe oamenii care au facut din promenada de pe malul fluviului o a doua lor casa: falezistii. Eterogeni ca varsta si preocupari, izolati in plimbarea lor solitara, sau adunati in grupuri restranse, formeaza impreuna o trupa cosmopolita si uneori bizara. Sa vedem mai de aproape cateva personaje. 
In primul rand sunt proprietarii de caini printre care ma numar si eu. Nu-i stiu pe nume pe toti proprietarii, dar le cunosc numele cainilor: Cezar, Bono, Mona, Thor, Sara (sunt cel putin 4 cateluse cu acest nume), etc. Toti, sau aproape toti au grija si de cainii comunitari de pe faleza. Despre G.K. se spune ca a adus-o pe Lola, cateaua de la chioscul de famfara, de doua ori inapoi de la hingheri. Zilnic acesti oameni cara sacose cu mancare uscata, sau cu resturi din bucatarie, sau de pe la restaurante pentru a hrani cainii fara stapan, care se inmultesc mereu. Oameni fara suflet aduc pe faleza catei si-i abandoneaza la mila altora si in voia soartei.
In al doilea rand sunt alergatorii. Unii au caini si alearga impreuna cu ei. Pe unii ii cunosc dupa caini. Exista un catel de o rasa incerta care de ani de zile alearga dupa stapanul sau kilometri intregi in fiecare zi. Altii sunt de abia la inceput, invata acum sa fuga fara lesa, dupa cel care il scoate la plimbare. Pe alti joggingari ii cunosc dupa masinile din care coboara, sau dupa parformantele la alergat. Pe domnul C. il recunosc de la distanta, ca alearga intotdeauna cu un cronometru in mana, vesnic nemultumit de timpul pe care-l obtine. Pe altii dupa stilul de alergat: unii alearga ca la maraton, altii sprinteaza disperati, unii boxeaza cu adversari invizibili in timp ce alearga, altii tropaie cand fug, altii nici macar nu-i auzi. Alearga si multe doamne, unele tinere care fac probabil sport, altele mature care alearga sa se intretina, sau sa slabeasca.La unele din ele am vazut scaderi in greutate impresionante de la alergatul practicat sistematic ani de zile. Multa lume alearga cu casti la urechi spre disperarea soferilor de pe masina de salubritate a RWE cand trece pe faleza.
In al treilea rand sunt plimbatorii. Solitari in drum spre serviciu sau in drum spre casa. Solitari pentru miscare. Solitari pentru solitudine. Unul cu o vergea metalica de aproape un metru in mana in fiecare zi. Altul cu o gantera. Altul cu un bat sub brat, care ocoleste cainii de la distanta, semn ca e patit. Un batranel cu un tranzistor care se opreste din doua in doua banci sa se odihneasca. Un individ cu priviri cercetatoare ca de securist iesit la pensie, care nu se poate desparti de a trage cu ochiul si cu urechea. 
Altii merg in grup. Pensionare care vor sa respire aer curat, vecine de cartier care fac schimb de retete si de impresii din concediile petrecute la copiii plecati in strainezia, un cuplu in varsta care discuta zilnic politica pruto-nistreana, vreo doua perechi cu aere de artisti care converseaza despre personaje din literarura. Cu majoritatea ma salut, pe unii ii las sa treaca pe langa mine ca sa nu le stric meditatia, sau in unele situatii sa nu le intrerup conversatia.
Facem parte toti din fauna umana a falezei si suntem uniti toti prin dragostea si respectul pe care il purtam acestei bucatele din oras.