O intamplare adevarata cu o cioara griva

Cioara griva pe faleza desfacand o nuca.

S-a intamplat in urma cu mai multi ani pe cand eram student intr-un oras din Ardeal. In curtea casei in care locuiam, erau langa gardul care ne despartea de vecini doi brazi inalti, iar in varful unuia dintre ei era un cuib de ciori grive. Intr-o vara la prima lectie de zbor, un pui de cioara a aterizat direct in tufele de coacaz negru si de zmeura de langa gardul curtii in care stateam, spre disperarea parintilor sai care croncaneau de zor, mai ales ca in zona isi facusera aparitia pisicile doamnei B., vecina noastra, gata sa insface puiul neajutorat. Am incercat sa arunc puiul in copac la loc, dar de fiecare data tentativele lui de zbor sfarseau lamentabil in tufele de zmeura, unde pisicile incercau sa-l captureze cu toata prezenta noastra si a ciorilor adulte, asa ca pana la urma am decis sa-l feresc de felinele pradatoare si l-am inchis in garaj. Ma gandeam ca poate va creste si va zbura singur, sau poate ca va ramane pet-ul meu si il voi invata sa vorbeasca, intrucat citisem ca exista ciori care invata mai repede decat papagalii sa rosteasca cuvinte. Preocupat de soarta puiului, ca un tanar medicinist bine pregatit ce eram, intai l-am rehidratat cu o seringa plina cu apa potabila, apoi m-am gandit sa-i dau ceva de mancare. Cum pe vremea aia nu exista net, forumuri si deci nici "guru" care sa te invete ce sa faci in aceste situatii, am apelat la singurele referinte bibliografice disponibile: "Lumea animalelor" a lui Brehm si "Fauna Romaniei" a lui Ion Simionescu, care fusese atunci reeditata. Din ambele am aflat cam cu ce se hranesc ciorile si cum aveam in fundul gradinii o movila de balegar, provenita de la crescatoria de nutrii si purcei a socrilor mei, am inceput sa caut rame rosii, pe care le-am spalat si tocat cu o lama de barbierit. Inarmat cu o penseta am incercat sa-i dau sa manance, dar ori nu-i placeau ramele, ori nu-i placea de mine, toate tentativele mele se terminau cu lovituri de cioc aplicate peste degetele insotite de tipete si cu expulzarea hranei cu viteza din cioc atunci cand il fortam sa-l deschida. Noroc cu soacra mea care crescuse tot felul de oratanii in tineretele sale, mi-a sugerat sa incerc sa-l indop ca pe un pui de gasca, adica sa-i tin pliscul deschis si sa-i bag cu de-a sila pe gat bunatatile de rame rosii si asa a mers, masandu-i gatul il fortam sa inghita. Dar de agresiv era tot agresiv si scotea de fiecare data un carait, un fel de "crroouumm", asa ca l-am botezat "Cromwel". Treptat de la rame i-am diversificat meniul cu parizer (binenteles cu soia, ca eram in "epoca de aur"), tocat marunt, amestecat cu faina de porumb, sau cu gris, ambele inmuiate in apa, asa ca vreo saptamana cat a stat gazduit in garaj cam asta i-a fost meniul. Parea ca se inzdraveneste si zbura de colo pana colo prin garaj, cand intram sa-l hranesc, probabil nu aprecia talentele mele culinare care abia erau in fasa in acea perioada. Cum, necum, parea pe zi ce trece mai vioi si desi prezenta lui in garaj declansase un conflict  casnic, prin faptul ca trebuia tinuta usa inchisa si mureai de cald si de mirosuri de la custile de nutrii aflate tot in aceiasi locatie, ma atasasem de el si abia asteptam sa ajung acasa ca sa-l pot hrani. Dar in tot acest timp aveam parte de o supraveghere agresiva, constanta si amplificata la paroxism din partea parintilor lui care ma vazusera ca le-am luat puiul si nu ma scapau o clipa din ochi. Perechea de ciori facea cu schimbul pe antenele de televizor de pe casele invecinate avand un singur scop acela de a ma observa cand ies pentru a ma lua la intrebari. Atunci incepea scandalul: ciorile incepeau sa croncane, imediat ii venea si perechea si cu tupeu incepau sa zboare razant deasupra capului meu croncanind intr-una. Tipetele lor erau auzite imediat de alte ciori care veneu imediat in zbor adaugandu-si tipetele la cele ale parintilor lui Cromwel intr-un vacarm de nedescris. Aveam pana la statia de autobuz din centru de parcurs 5-600 de metri, ei bine, in primii metri eram insotit doar de parintii puiului, mai apoi de zeci de ciori, pentru ca aproape de statia de autobuz sa se rotesca desupra mea un stol de aproape o suta de ciori, toate croncanind, dar fara sa fie agresive. Intorcea lumea pe strada capul sa vada ce s-a intamplat si de unde vin zburatoarele, in timp ce eu ma furisam pe langa ziduri sau intram in magazine in speranta ca voi putea sa le pacalesc. Nici vorba! Ma asteptau sa ies din magazin si reluau cantarea. Interesant era ca stolul de pasari nu era format din ciori grive care erau o minoritate, majoritatea erau ciori negre, ici si colo cate o stancuta, deci la protestul parintilor lui Cromwel participau ciori din specii diverse. La inceput cand urcam in autobuz imi pierdeau urma, dar treptat parintii lui Cromwel au invatat sa urmaresca autobuzul si ma caraiau acum si la facultate sau la spitalul in care faceam practica. Uneori ma asteptau ore intregi catarate pe cate un stalp cu ochii la cladirea in care intrasem, indiferent daca era un cinematograf, o berarie sau un magazin. Cum fenomenul luase o amploare deosebita, socrii mei la care locuiam si care erau proprietarii garajului au pus piciorul in prag: "fa ceva cu cioara aia ca nu mai putem iesi in gradina si nici folosi garajul", sau "mama draga toate rufele sunt gainatate de ciori, nu mai pot sa le intind afara", "vezi sa nu-ti scoata ochii, doar vezi ce rele sunt". 
Asa ca l-am eliberat pe Cromwel. M-am dus in gradina cu el in brate spre disperarea parintilor lui care credeau probabil ca vreau sa-l mananc si care au sunat adunarea poporului de ciori si l-am aruncat cu toata puterea in sus spre bradul din care cazuse. Blegul de el in loc sa sara pe crengi a insfacat imediat un cablu de curent electric care trecea prin curte si intr-un echilibreu precar a ramas tintuit pe firele de curent. Am vazut atunci mama si tata lui cum il determinau sa zboare venind in picaj asupra lui ca sa-l sperie si tipand ingrozitor. Cred ca toate ciorile pe o raza de cativa kilometri s-au adunat deasupra strazii noastre si multe din ele faceau aceiasi manevra ca cea descrisa la parintii lui. Intr-un tarziu l-au determinat sa zboare de pe cablu pe casa unde a ramas toata dupa masa si toata seara. Nu stiu cum au facut, dar pana la urma l-au determinat sa zboare inapoi in bradul din care cazuse, deoarece a doua zi era agatat pe o creanga acolo, e drept mai jos de cuibul din care cazuse, dar in siguranta, departe de pisici. Tot de a doua zi ciorile si-au schimbat repertoriul, ma croncaneau mai departe ori de cate ori ma vedeau, dar tipetele lor nu atrageau valuri de ciori ca in "Pasarile" lui Alfred Hitchcock, dar ma acompaniau cu blestemele lor o buna bucata de drum. Si asa au tinut-o cat am mai stat la acea locuinta, parca erau caini care ma latrau ori de cate ori ma vedeau. Cat despre Cromwel daca o mai trai saracu', a stat ceva timp langa parinti, apoi a plecat sa se insoare (sau poate sa se marite in cartier). Parea ca da cateodata ocol bradului in care crescuse, dar nu pot fi sigur ca era el, mi-ar fi placut sa fie, cert este ca de cate ori strigam "Cromwel" in curte cand vedeam vreo cioara griva, imediat aparea una care sa ma injure de mama in limba ei, spre distractia amicilor carora le spusesem patania mea.

O cioara griva plutind pe un sloi de gheata ciugulind resturi prinse in apa inghetata.