Dunăre, Duna

Cuvântul dunăre este folosit şi ca substantiv comun atunci când vrem să definim ceva mare, în general o apă mare: "a venit Siretul dunăre". 
După DEX: 
DÚNĂRE s.f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă.
A creşte dunăre = a creşte peste măsură.
Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat.
A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare.
Din aceieaşi familie de cuvinte face parte şi dună, val de nisip, colină, apărută ca urmare a acţiunii vântului asupra unui teren nisipos. Deşi nu găsim cuvântul în niciun dicţionar contemporan, în Ardeal şi în Banat se foloseşte duna pentru învelit iarna, un fel de plapumă şi dunstul un griş ceva mai fin măcinat. La dunst uscat se pun borcanele cu dulceţuri ardeleneşti şi cele cu zacuscă, adică se acoperă fierbinţi cu o dună, o plapumă.
Să ne amintim ca sanscritul duna  însemna întindere de apă, râu.
Fără re avem cuvântul Duna, care înseamnă în maghiară Dunăre, (se pronunţă duno), dar exista şi în Brazilia un râu Duna, în Etiopia un teritoriu Duna (Southern Nations Nationalities And Peoples Region) şi  chiar o limbă Duna în Papua Noua Guinee.