Primăria Galați: Tăieri și bărbieriri de vegetație

Faleza Dunării la Galați: tuns, ras și frizat.

Nici nu s-a stins bine scandalul legat de așa zisa toaletare a teilor din oraș și presa locală este plină de semnale cum că fenomenul continuă, mai la vedere, mai la șestache, ca și cum vreun grangure din primarie și-a făcut fabrica de icoane și are nevoie de lemn de tei. Așadar dacă fenomenul continuă avem toate șansele să devenim din „orașul teilor”, orașul buturugilor, sau în cel mai fericit caz cel al oțetarilor, că tot îi plăceau vechiului primar Nicolae.

Țicnela autorităților merge până acolo încât într-un studiu de fezabilitate, (studii la care stăm foarte bine, vorba tatii, Dumnezeu să-l ierte: „teoria ca teoria, practica ne omoară”), se dorește transformarea străzii Regimentul 11 Siret în pasaj pietonal de la Cinema Țiglina la Parcul Viva. Cum o să circule riveranii, pe unde vor merge mijloacele de transport în comun, nu ne spune studiul de fezabilitate, dar masacrarea teilor de pe aceasta stradă se înscrie după cum vedeți, în această dorință nestăpânită a unora de a face praf tot ce mai era de făcut în târgul pe care cu onoruri îl conduc... spre faliment.
Dar într-o pagină dedicată distrugerii sistematice și coordonate a falezei Dunării de la Galați voi atinge doar tangențial problema distrugerii arborilor din Galați sub pretextul că vor fi înlocuiți cu alții noi. Nu știu câți platani au fost plantați de A.D.P. acum 3 ani pe faleza inferioară, dar pot sa va spun câți au mai rezistat: o duzină. Așa că se pare ca nu mai avem nevoie de tei, că sunt ieftini, mai bine cumpăram leandri și mai ales palmieri, după metoda Radu Mazare &co.
O plimbare pe faleza superioară în dreptul Grădinii Botanice m-a lăsat cu gura căscată. Auzisem de la distinsul profesor de desen și pictor Nicolae Cărbunaru că se fac tăieri masive în dreptul grădinii, dar mi-am imaginat că este vorba tot despre tei, care mai fuseseră încercați cu drujba săptămânile trecute. Dar ce am găsit pe faleză întrece orice coșmar: a fost defrișată o mare parte din taluz, tăindu-se tot, arbori, arboret, tufe, arbuști individuali. Totul este bărbierit ca în palmă, nu mai este vorba de tei, că în zona erau mai mulți roșcovi, arțari și ici colo câte un corcoduș, precum și multe tufe de măcieș, dracilă și forsythia, care ne încânta primavara cu explozia ei colorată și solară. Știm cine a tăiat vegetația de pe faleză, știm la comanda cui, nu știm la ce folosește. A tăia pâna la sol TOATĂ vegetația nu are nici-o scuză. Nu poți construi nimic pe un taluz, dar nici nu-l poți ține pe loc să nu o ia la vale dacă nu-l fixezi cu vegetație. Aștept să văd ce se va întâmpla cu zona după primele ploi și mai ales după precipitațiile din această iarnă, chiar dacă tăierile smintite au fost făcute pentru regenerare. Daca adaugam la asta si micul izvor care curge din flanșa ADP, probabil rezultatele se vor vedea mult mai repede.

Flanșa care curge de ani de zile pe faleza superioară.

Aștept să văd ce va face noul comisar șef al Garzii de Mediu Galați, că de cea care a fost pe funcție până la începutul lunii m-am lămurit. Vorba aia: „garda doarme, dar nu se predă!”

S-au taiat copacii, tufele, iarba. Cine mai tine taluzul?

 P.S. în alt oraș din România, de care sunt puternic atașat sentimental, tăierile de arbori sunt supuse dezbaterii publice în fiecare an. La fel și plantările. Există planuri care pot fi consultate pe site-ul primariei cu date, arbori, străzi, specii etc. La noi în oraș de ce nu se poate? Mai precis de ce nu se poate face nimic ca lumea de peste 20 de ani? 

Pentru că „Orice națiune are conducătorii pe care-i merită”. (Joseph de Maistre, Considerații despre Franța, 1796).