De ce se dărâmă faleza?

Galaţii în secolul XVIII.

Se tot discută de mai mult timp despre tasarea falezei Dunării la Galaţi, dar nu se face mai nimic. O dezbatere publică desfaşurată anul trecut la Galaţi cu firma care execută studiul de fezabilitate privind modernizarea acestei zone verzi a oraşului, a sfârşit între dorinţele poate exagerate ale gălăţenilor şi neputinţa autorităţilor, incapabile să asigure finanţări pentru proiecte mari şi costisitoare care sa mulţumesca pe toată lumea.

Cu un an înainte, Primaria Galaţi pierduse 86 de milioane de euro finanţare europeană pentru amenajarea falezei, dar cu o nonşalanţă suspectă aceaşi pri-mărie, dar cu altă pălărie, aruncă 10 milioane de euro pe un studiu de fezabilitate pentru traversarea Dunării şi sute de mii de euro pentru tot felul de chermeze pe bani publici, cu mici, bere şi lăutari, la care se adaugă jocuri de artificii, să se bucure prostimea văzând cum arde spectaculos pe cerul oraşului banul public. Asra în timp ce promenada Galaţiului se prăbuşeşte în fluviu.

Dar dincolo de discuţia specialiştilor, de ieşirile la rampă ale politicienilor locali, imaculaţi ca lacrima, (ca şi când nu ei au aprobat toate monstruozităţile apărute după revoluţie pe faleză), de incursiunile timide şi adesea diletante şi alergătoare după senzaţional ale presei, până acum nimeni nu a analizat temeinic şi documentat cauzele tasării falezei şi a alunecarilor de teren de acolo, aşa că am să încerc să o fac eu.

Vă mărturisesc încă din start că nu sunt specialist în construcţii, nici în geologia solurilor, sau în seismologie, dar observaţiile mele provenite din decenii pe scanat zilnic faleza, combinate cu unele informaţii accesibile oricui este interesat de subiect, m-au dus la mai multe concluzii pe care am să le împartăşesc cui va dori să le citescă.

Istoric.

Malul stâng al Dunării a constituit încă din antichitate un loc bun de acostare pentru corăbii, pentru că reflectat de Munţii Măcinului, şuvoiul fluviului face în dreptul Galaţiului o curbă largă, săpând în malul de loess. In contrast, în malul celălalt, viteza mai mică a apei, combinată cu sedimentele aduse de râul Siret, fac ca malul să prezinte o întinsură largă cu apă mică şi depuneri de nisip ce formeaza plaje, sau chiar insule (cum a fost Cocuţa).

Oraşul Galaţi la 1877.

Diferenţa între albia minoră (plină mereu cu apă) şi albia majoră (care se umple numai la inundaţii) nu a fost semnificativă niciodată în porţiunea Gura Siret- strada Dogăriei pe malul stâng. Aşa cum ne arată imaginile vechi cu portul galăţean şi cum îmi aduc şi eu aminte Râpa înainte de afi amenajată faleza, apa fluviului spăla piciorul falezei, pe jos doar în anii secetoşi se putea merge doar pe porţiuni scurte fără să te uzi pe picioare. Se înţelege de aici că oraşul avea de suferit la inundaţii doar în partea sa situată la est de străzile Cuza Vodă, Mihai Bravu şi Râpa Brateşului.

Râpa Galaţiului văzuta de pe Dealul Ţiglinei la 1877.

Presupun că acum 2000 de ani malul Dunării era mult mai spre locul unde se află mijlocul Dunarii acum, eroziunea malului în tot aceşti ani a spălat miile de tone de deşeuri aruncate în râpă timp de sute de ani de muncitorii abatoarelor şi fabricilor de conserve situate în oraşul vechi. Concomitent pe malul de peste fluviu apa Dunării a încetat să mai spele poalele Munţilor Măcinului, Dinogetia a încetat să mai fie port la fluviu, iar aluviunile au transformat vechea albie antică în şirul de bălţi: Jijila, Lăţime, Crapina ş.a.m.d.