Rate pe Dunare.

Am studiat multi ani cele doua mari grupari de pescarusi de pe faleza Dunarii, care traiesc in curentul de apa calda adusa de cele doua guri de canalizare ale orasului care se varsa pe faleza, cea de la "trecere bac" si cea de la "Libertatea". 
Iarna cand apa este foarte rece pasarile plutesc in voia curentului apei mai calde provenite de la cele doua canalizari, profitand si de resturile alimentare pe care le pot pescui in apa reziduala. Cand s-au indepartat prea mult de sursa de apa calda si le ingheata picioarele, zboara inapoi in amonte cateva sute de metri si se aseaza din nou in curentul cald. Interesant este ca acest lucru il fac in special noaptea, un pescarus efectuind acesta naveta de 2-3 ori pe ora, in functie de temperatura apei, de viteza curentului si de temperatura de afara.

In fiecare iarna din cauza gerului care ingheata bocna baltile din apropierea orasului, zeci de rate salbatice se muta temporar pe Dunare in portiunea dintre gura Siretului si portul comercial. Desi miscarea lor pe Dunare nu este la fel ca cea a pescarusilor care s-au adaptat in timp mai indelungat la conditiile oferite temperatura crescuta a apelor de canalizare, zona de apa libera dintre gurile de canalizare ale orasului este populata in fiecare iarna geroasa de 2-3 specii de rate, lisite si cormorani. Inclusiv noul port de ambarcatiuni este folosit ca baza de rezidenta pentru cormorani, care in zilele insorite vin si-si usuca penele pe pontoanele noului port.

Iarna pe Dunare.

Iarna asta ne-a fost dat de la Dumnezeu sa avem zapada si am avut din plin: o serie serioasa la mijlocul lui decembrie, ceva mai putin la sfarsitul anului si iata si acum in ianuarie totul este din nou sub zapada. Las deoparte toate necazurile generate de impotenta autoritatilor de a gestiona astfel de fenomene meteorologice si urmarile lor si va propun cateva eseuri fotografice despre iarna asa cum se vede ea de pe faleza.

Caprioara

De mai bine de un an pe faleza Dunarii la Galati traieste o caprioara. In ciuda acestei afirmatii putini sunt cei care au vazut-o si poate si mai putini cei care au fotografiat-o. A scris despre ea si Viata Libera. Desi se afla intr-o zona cu trafic intens zi si noapte, desi pe faleza sunt cel putin 10 caini comunitari care o latra si uneori o alearga, aceasta minune a naturii s-a adaptat si cu cainii si cu oamenii si isi duce singuratatea printre tufele de pe coasta falezei. Coboara uneori noaptea spre dimineata sa bea apa de Dunare si i-am gasit urmele in zapada proaspata de pe mal. Primavara trecuta am descoperit-o si nu m-a crezut nimeni, (asa cum nu m-au crezut cand am fotografiat mai multe OZN la Hamburg acum 2 ani), dar de data asta am dovezi materiale: am filmat-o! Din pacate nu mai pot posta pe blog filmulete de cateva zile asa ca nu-mi ramane decat sa postez fotografia din primul cadru de film.

Banii galatenilor pe apa sambetei.....

In urma cu un an, primaria inaugura pe faleza Dunarii o lucrare care ne-a costat pe noi locuitorii Galatiului sute de milioane de lei (daca nu chiar miliarde): "iluminatul decorativ al lucrarilor de arta monumentala din tabara de sculptura in metal Faleza". Prin aceasta investitie se dorea punerea in valoare a sculpturilor in metal de pe faleza, prin iluminarea lor si drept urmare a fost proiectata si executata o instalatie electrica cu zeci de kilometri de cabluri si peste o suta de proiectoare. La mai putin de un an de la aceasta lucrare nu mai arde nici macar un proiector, toate fiind vandalizate, cu cablurile smulse si sticla sparta, epave golase a unor instalatii, care n-eu folosit nimanui decat celor care au luat comisioane dupa aceasta investitie. Amplasarea intregii instalatii s-a facut fara o logica si fara cel mai elementar simt gospodaresc, a contat doar sa fie cat mai scumpa si cat mai vulnerabila, pentru a trebui sa fie refacuta cat mai des. Astfel desi exista un cablu pentru conducerea curentului electric la stalpii de iluminat public de pe faleza, a fost ingropat un altul pe toata lungimea falezei. Apoi toate proiectoarele au fost montate pe sol, unde erau mai vulnerabile la accidente si vandalizari, in loc sa fie montate pe aceiasi stalpi de iluminat, feriti de mana omului si de grindina! Ce a rezultat se vede cu ochiul liber, iar pentru cine n-a observat pana acum anexez cateva fotografii.

Orasul blocat

Asa cum am scris ieri voi publica o serie de fotografii din Galati, in care se vede clar ca "iarna nu-i ca vara" si ca autoritatile locale sunt incompetente si depasite de situatii simple cum ar fi o ninsoare fie ea chiar abundenta. Doamne fereste, ce ne-am face de o catastrofa naturala sau provocata de om? Ne-am duce incolonati in liniste la cimitirul Ghita Vasiliu fara sa producem panica, caci pe puterea alesilor locali nu ne putem baza!

A fost odata iarna...

Cu putin timp inainte de Craciun, dupa o serie de ani in care n-am avut zapada de sarbatori, Dumnezeu ne-a blagoslovit cu o ninsoare de zile mari, care a paralizat orasul nostru si ale carei urmari inca se mai vad si astazi dupa aproape o luna. Cum s-au decurcat edilii nostri a vazut toata lumea, cred ca n-au fost autoritati publice mai injurate decat cele de la Galati, nicaieri in tara. De la prefectul Paun, (era sa scriu acarul Paun) care a inchis toate drumurile din judet, ca sa se poata asterne zapada pe ele (si peste cei prinsi in nameti) si pana la vajnicul nostru primar Dumitru Nicolae, poreclit pentru realizarile sale marete "Nici-o-lae" care ca intodteauna a fost depasit de evenimente, toate autoritatile publice locale si-au aratat dispretul fata de cetatenii acestui oras si judet. Voi publica in zilele urmatoare o serie de fotografii facute in acele zile asta.."ca sa nu uiti Darie!" cand te mai duci la urna ca sa-ti votezi alesii!
Cel mai mult m-a afectat insa dezinteresul total cu care a fost tratata faleza Dunarii, locul cel mai frecventat de iubitorii de aer curat din oras. Zile in sir nimeni n-a dat o lama de plug pe faleza de jos si doar soarele din ultimele zile a reusit sa ascunda incompetenta crasa a autoritatilor in materie de management public. In toata acesta perioada am fost in "concediul pentru bugetari cu de-a sila de-a lu' Boc", asa ca mi-am plimbat cainele, sotia, copiii si invitatii de Craciun, la inceput printre nameti, apoi eschivand blocurile de gheata si poleiul de pe jos, iar mai recent ocolind noroiaiele ISPA si rahatii de caine. In tot acest interval din 16 Decembrie si pana la Boboteaza n-am vazut decat intr-o singura zi reprezentantii firmei RWE care au in grija faleza de jos: in Ajunul Bobotezei, cand sub supravegherea unui sef, vreo zece doamne maturarese de la respectiva firma imprastiau sare pe jos, de la cosmelia aia tinuta de mai multi ani pe post de scena municipala si pana la debarcaderul carciumii numita pompos "Libertatea", ca nu cumva la ceremonia sfintirii apelor sa cada jos si sa-si rupa ceva vreun oficial local, sau Doamne fereste! mai stiu eu poate chiar episcopul Dunarii de jos si sa se ajunga la vreo afurisanie! Cum popoul preasfintit este important, s-au azvarlit zeci de kilograme de sare care maturate in spatiul verde vor face praf gazonul si asa chel.