Gl-03-RWE reloaded

Am crezut mai bine de 2 saptamani ca reprezentantii firmei RWE, sau poate autoritatile locale, au retras de pe strazile orasului masina de gunoi (era sa scriu gunoiul de masina) Gl-03-RWE care scoate fum cat a scos Fidel Castro din trabucuri toata viata. Dar ne-am bucurat degeaba, zilele astea masina de facut fum a reaparut. Probabil edilii locali s-au hotarat sa o folosesca pentru starpirea tantarilor, asa ca au readus-o in prim planul falezei. Probabil Garda de mediu, Primaria Galati, Agentia de protectia mediului, ONG care se ocupa de mediu, etc. sunt toti plecati in concediu, sau mai degraba or fi la vreun seminar la Centrul Tranfrontalier pentru Protectia Mediului Vladesti, (fosta vila Lebada a lui Dascalescu si a Comitetului Judetean PCR), ultima mare investitie pe fonduri europene a Consiliului Judetean Galati, finanţat în cadrul Programului de Vecinătate România - Republica Moldova, PHARE CBC 2005 cu micuta suma de 368.970 Euro.

Apa trece malul ramane

Renaturarea Crapinei

Care-i treaba cu renaturarea asta? De unde pana unde? La ce ne-ar folosi? Cat am pierde daca am renunta la agricultura si am face balti din terenurile desecate cu truda de inaintasi? Ce am castiga? Cum se realizeaza in practica o astfel de operatiune? Cat costa? Merita?
Sunt intrebari pe care si le pune fiecare om care aude prima oara povestea asta cu refacerea ecologica a unor teritorii.
Sa le luam pe rand.
1. pierderea pentru agricultura: Ministerul Agriculturii apreciaza ca peste 1,5 milioane de hectare nu sunt cultivate anual in Romania, unele fiind chiar abandonate. Este firesc cand la 20 de ani dupa revolutie, nu s-a rezolvat inca problema retrocedarilor, care pare a mai dura, dupa estimarea celor din justitie, inca 2-3 decenii. Actualii detinatori ai terenurilor propuse pentru inundare sunt mari complexe agricole, foste I.A.S.-uri devenite acum S.A. adesea manipulate din umbra de politicieni influenti, care nu sunt dispusi sa renunte la castigurile lor care provin de pe un pamant care nu le-a apartinut niciodata. Se pot compensa pierderile de teren arabil al acestor mari ferme cu atribuiri in alte parti apropiate. Nu trebuie uitat ca terenurile din polderele fluviale sunt bune pentru agricultura doar cativa ani, atata vreme cat namolul fostelor balti mai contine inca substante organice provenite din moartea animalelor si a plantelor din cauza desecarii. Dupa cativa ani de utilizare este obligatorie administrarea de ingrasaminte chimice, adesea poluante si care produc degradarea mediului. Imi aduc aminte ca primele culturi facute in teritoriul fostului lac Brates atrageau privirile oamenilor: floarea soarelui crestea la 2 -3 metri inaltime si avea 2-3 palarii, iar porumbul la fel, nu se vedea combina de recoltat de cauza tulpinilor inalte si incarcate cu stiuleti multipli.
2. renaturarea inseamna patrunderea apei raurilor sau fluviului in vechile teritorii in care au existat lacuri si balti din lunca, acum desecate si indiguite prin deschiderea controlata a unor brese in diguri. Numite adesea poldere dupa denumirea data de olandezi acestor zone desecate si indiguite, teritoriile "redate agriculturii" sunt adesea sub nivelul viiturilor raurilor sau fluviilor. Spun "redate agriculturii", folosind limbajul de lemn al perioadei comuniste: in aceste teritorii nu s-a practicat niciodata agricultura fiind inundabile, asa ca nu se putea "reda" nimic. Renaturarea este de fapt un proces invers indiguirii unei incinte urmate de desecare: se indeparteaza digul sau potiuni din el si zona se inunda.
Odata cu patrunderea apei si acoperirea solului existent cu un strat permenent de apa, are loc modificarea biotopului zonei respective din mai multe punte de vedere. Teritoriul respectiv reactioneaza mai lent la schimbari climatice, zona umeda constituie un rezervor de umiditate care va influenta culturile din jur si localitatile din vecinatate, atenuand seceta din lunile de vara si gerul din lunile de iarna, iar prin vapori de apa generati, va spori precipitatiile locale si astfel va curati aerul. In apa stagnanta la tamperaturi peste punctul de inghet, se dezvolta o flora specifica baltilor cu rol in producerea de oxigen si o fauna care va determina locuri favorabile pentru inmultirea broastelor si a pestilor si de aici a tot lantului trofic bazat pe consumul de vegetatie acvatica si de animale de apa dulce. Pe cale naturala, fara a se implica aproape de loc actvitatea umana, natura isi va relua vechile amplasamente si le va reface aproape la fel ca inainte de indiguire si desecare. Cam intr-un deceniu pe cale naturala la marginea baltilor se va reface padurea de lunca si arboretul, complexele de rogoz, nuferi, pipirig, stuf si papura cu rol esential in biotopul acvatic prin crearea de habitate pentru pesti si alte animale. Deja balta poate fi exploatata din punct de vedere economic, in primul rand prin turism si apoi prin pescuit contolat si vanatoare organizata, activitati care dezvoltate in timp duc la obtinerea de venituri mai mari decat cele din agricultura (dupa primul deceniu de la refacerea baltii).
3. costurile initiale ale unei renaturari sunt generate de mutarea unor activitati eventual constructii si utilitati in alte zone, precum si de cele generate de inundarea incintelor. Restul face natura, o data cu apa patrunzand in polder si germenii noii balti: microorganisme, seminte si ramuri de plante, oua si adulti de viermi, batracieni, pesti etc. care gasind o nisa ecologica libera o vor ocupa pana la stabilirea unui echilibru natural.
4. este esentiala pastrarea unei comunicari permanente intre balta si apa curgatoare care o alimenteaza (raul sau fluviu), pentru a asigura debite mari de apa primavara, ca sa poata intra pestii de talie mare din rau pentru reproducere si primenirea apei cu substante nutritive proaspete, precum si evacuarea pestilor cand nivelul baltii scade in lunile de vara.

Crapina

Dupa inundatiile din ultimii ani problema reconstructiei ecologice a Baltii Crapina a devenit un subiect foarte fierbinte. Daca 99% dintre locuitorii satelor de peste Dunare aproba refacerea baltii, minoritatea este cea care dicteaza. Ştefan Ilie primarul comunei Luncavita (citat de Viata Libera):
"Ştiu că în locul fostului lac se află mari ferme agricole (printre cele mai bogate din ţară) ai căror reprezentanţi, de fiecare dată, "ştiu cum să acţioneze" pentru a păstra agricultura în locul bălţilor. Aşa s-a întâmplat în 2006 când aceşti mari fermieri au proiectat "mari argumente" pentru a nu se rupe zăgazurile din calea apelor. Aceştia reprezintă doar 0,001 la sută din suma locuitorilor din zonă, au însă forţă financiară pentru 1.000 la sută!" Da, ştim şi noi că aşa stau lucrurile. Ştim şi am scris în nenumărate rânduri despre aceasta. Mai ştim că, la un moment dat, Băsescu însuşi a plecat de la Bucureşti, de la înălţimea preşedinţiei României, hotărât să dea un impuls generoasei întreprinderi, dar odată ajuns la Tulcea s-a înmuiat.''
Acelasi primar citat in 2008 de Agerpres: "Zona aceasta nu mai este acum atractiva pentru nimeni, iar satele se zbat in saracie si se depopuleaza continuu. Rachelu, de exemplu, avea 1.700 de locuitori inainte de 1989, iar acum are doar 600'', a mentionat primarul comunei Luncavita.".
Daca dai un "search" pe net vei putea vedea numeroase studii si proiecte pentru naturarea zonei Crapina, multe din ele costisitoare, dar toate platite din bani publici. Din pacate la noi distanta intre vorbe si fapte este din ce in ce mai mare asa ca problema refacerii baltilor Dunarii ramane ca si in anii trecuti o poveste de adormit copiii in vremea inundatiilor. Apa trece, povestile raman.
Ar mai fi o idee de dezbatut: daca tot vrem sa renaturam ceva, de ce n-am incepe la noi acasa cu refacerea Bratesului? Inainte de a dinamita digul de la Garvan ce-ar fi incercati acelasi lucru cu digul de la Prut?

Balta Crapina sau serbare campenesca comunista

 Harta este reprodusa dupa palancanoastra.wordpress.com fiind de fapt o harta germana din 193o cu reprezentarea grupurilor etnice din zona dunarii de jos.
Se discuta mult si se face putin pentru reconstituirea ecologica a Dunarii de Jos. Inundatiile din 2006 si cele de acum au adus iar pe tapet problema renaturalizarii teritoriilor rapite fluviului de agricultura socialista multilateral dezvoltata(!!???), in urma desecarilor baltilor din lunca fluviului. Dupa ce trece si acest val de inundatii lucrurile or sa intre in normal, marii mosieri postrevolutionari de peste Dunare, or sa faca din nou teancuri de bani de pe urma cerealelor recoltate din lunca, iar mii de ani de istorie, traditii, obiceiuri bazate pe o cultura pestelui si a baltii se vor stinge odata cu ultimii locuitori ai comunelor vaduvite de trecut si viitor, cu nume cel putin semnificative: Zaclau, Pisica, Garvan, Rachelu, Revarsarea, Luncavita.
Copilandru fiind am mers cu parintii intr-o zi de 23 August cu vaporul pana la Balta Crapina, intindere de apa care facea parte din Latime, alaturi de baltile Jijila, Plosca, Piatra si Racova. Ne-am imbarcat in port, la capitanie pe vasul cu zbaturi "Tudor Vladimirescu" si am pornit pe Dunare la vale, in cantecele fanfarei. Cred ca eram vreo cateva sute de oameni pe vapor, cu copii, cu mancare si bautura la noi, unii cu undite, altii cu mingi sau coarde de sarit, dar majoritatea cu cele necesare unui gratar in aer liber. Dupa ce am trecut in revista tot malul stang al fluviului plin cu vapoare care stateau la docuri, apoi SNG (Santierul Naval Galati) cu siluetele vopsite in corai cu miniu de plumb a viitoarelor vapoare, vasul s-a abatut o clipa la Pisica, sa lase niste "stopisti", apoi s-a avantat pe Cotul Pisicii. Am stat toti cu gura cascata cand am trecut de Reni, unde era o alta tara, (URSS), apoi am plutit in jos in sunetele fanfarei. Vaporul s-a rasucit cu prova inapoi spre Galati si a acostat la gura unui canal care se varsa in Dunare. Acolo ne-am dat jos si fiecare s-a raspandit de-o parte a canalului si imediat au inceput sa sfaraie gratarele. Ambele trusturi de alimentatie publica din Galati de atunci, TAPL si IAPL, aveau standuri cu mici si bere la butoi si peste toata adunare plutea muzica fanfarei si fumul de la mici. Canalul unde acostasem era gura de comunicare a baltii Crapina cu Dunarea, asa ca imediat au inceput sa apara barci cu pescari venind din balta cu peste de vanzare. Crapi aurii si stiuci vargate, aruncate laolalta cu lini si rosioare cum se nimerisera in plasa, unele miscand. Binenteles ca gospodinele au inceput sa cumpere si sa-l gateasca pe loc saramura, sau la protap. Am vazut atunci oameni care au intrat in canalul care parea destul de adanc, de 3-4 metri, sa prinda raci, care prindeau peste cu mana, pe care-l aruncau apoi pe mal in iarba in aplauzele asistentei. Tata nu m-a lasat sa intru la fund dupa raci ("si daca-i prinzi, unde-i fierbi? cu ce-i mananci?, ca racu' daca n-are usturoi, pute-a namol, lasa ca-ti aduc eu raci ce la Mitica!", Mitica fiind un sofer de la Salvare coleg cu tata care era din Rachelu si avea barca. Asa ca am plecat cu tata sa adunam flori de nufar pentru mama, mergand de-a lungul canalului pana ce acesta se desfacu larg in balta minunata a Crapinei. O intindere aproape fara margini, ce avea ca fundal varfurile rotunjite de vanturi ale muntilor Hercinici, perfect transparenta si nemiscata, acoperita cu o haina verde de frunze de nufar din care explodau la suprafata delicate flori de nufar de culoare galbena, asta era balta Crapinei. Am inceput sa inotam spre palcurile de nuferi si vedeam cum in apa transparenta de sub mine se miscau umbrele greoaie a pestilor care daduse numele lor baltii si zvacnirile ca un fulger ale altor pesti mai mici ce se indepartau de mana mea care despica apa, pentru a reveni apoi in siajul meu in cautarea a ceva de ciugulit. A trebuit ca tata, Dumnezeu sa-l ierte, sa se scufunde la fundul baltii pentru a taia tijele lungi si groase ale nuferilor pentru a incropi un buchet, in timp ce eu calcam apa in apropierea lui. De pe fetele alunecoase ale nuferilor s-au desprins serpuid lipitori lungi de culoare verde si au inceput cu tupeu sa ma atace. Fiind copil mi s-a facut frica si am inceput sa dau in ele cu pumnii, improscand apa in toate partile. In timp ce eu ma luptam cu cele care ma atacau frontal, doua bicisnice m-au muscat deasupra chilotului de baie in spate, fara sa le simt si abia cand le-a smuls tata am simtit taietura falcilor chitinoase. Ne-am intors triumfatori cu bratul plin de nuferi spre supararea nevestelor a caror soti zaceau deja ametiti pe sub salcii, sau adanc intrati in cate-o partida de table sau carti. Pasari de balta atrase de matele de peste aruncate in canal au inceput sa se indese si sa traga de resturi. Ne-am odihnit pana ce vaporul a inceput sa sune din sirena a plecare si dupa ce ne-am urcat pe vas am plecat inapoi spre Galati, scufundati in lumina aurie a unui apus de soare.

Digul ultima frontiera.

Desi a scazut un pic in ultimele zile, nivelul apelor Dunarii este cel mai crescut de cand se urmaresc in mod curent cotele apelor raurilor. Digul din beton din imagine nu exista la inundatiile din 1970, cand elevi fiind am fost dusi la fluviu sa inaltam un dig din pamant si din saci pe care l-am pazit toate noptile urmatoare, pana a scazut nivelul apei si a scazut pericolul. In locul acelui dig care se intindea de la faleza la portul Docuri, s-a construit ulterior digul de beton, care iata a fost ajuns si apropae depasit, fiind necesara suprainaltarea lui cu saci de nisip. Ma intreb ce se va intampla peste alti 40 de ani daca nivelul marii va continua sa cresca datorita incalzirii globale si daca vor continua defrisarile uriase. Astazi se anunta nivelul maxim pe Dunare si pe Prut, care n-a vrut sa se lase mai prejos de fratele sau Siretul si a inceput si el sa inunde sat dupa sat, venind navalnic la vale. Din pacate n-are unde sa se reverse, Bratesul este doar o amintire din alt secol apus, asa ca ramanem la mila bunului Dumnezeu. Interesele marilor cultivatori de cereale din lunca Dunarii si din cea a Prutului sunt mai puternice decat disperarea oamenilor de a le intra apa in case.

Pe aici nu se trece! (daca n-ai maceta!)

Oricat ar parea de ciudat in acesta imagine am fotografiat un trotuar din Galati si nu o poteca din jungla Amazonului, unde n-am ajuns (inca), dar va promit ca daca reducerile de salariu si cresterile de taxe se vor tine tot asa plec ori in Congo ori in Ecuador sa va trimit poze.
Acum cand faleza inferioara este inundata tot centrul de greutate al plimbaretilor s-a mutat pe faleza superioara, numita Bulevard al Marii Uniri. Ca orice strada normala si acest bulevard are doua trotuare, dar pe o distanta considerabila unul din ele nu poate fi folosit. Mai sus de "Elice" pe partea dreapta nu poti trece nici de tufele care blocheaza trotuarul nici de WC ecologice (de ce s-o fi chemand asa?), mai bine zis de mirosul care se degaja din ele.

La "scari" alta tufa netunsa te zgaraie pe fata, iar in fata la restaurantul "Pescarul"  trotuarul dispare de tot pentru a face loc la cateva locuri de parcare.

Trotuarul dispare apoi cu totul "La pastila", unde nu exista nici o trecere de pietoni nic la intersectia cu strada Cazarmii, nici la cea cu strada Regimentul 11 Siret. Daca vrei sa continui traseul pe bulevard trebuie sa ocolesti ca pedestru cel putin 400 metri, prin parc si apoi pe la ITM.
Nu stam mai bine nici mai jos de "Elice", atat in dreptul Curtii de conturi, cat si la Hotel Vega trotuarul dispare ca in "Dosarele X".
Nu va sfatuiesc sa va aventurati fara maceta nici mai jos spre port din cauza tufelor care au crescut arborescent pentru a sfida neglijenta autoritatilor locale.

Zbor deasupra unui cuib de nuci

Hotarat lucru pe domnul presedinte Basescu il irita inundatiile cu care se confrunta tara in ultima perioada. Era cu totul si cu totul altceva daca inundatiile surveneau intr-un an electoral, ca sa poata promite cat mai mult, ca sa aduca cat mai multe voturi in propria poala. Dar asa, dupa ce a stat pitit vreo doua saptamani la umbra nucilor batrani din parcul Cotrocenilor, in speranta ca apa o sa se retraga singura, la atatea ghionturi primite de la expertii domniei sale in probleme de comunicare, seful statului s-a ridicat precum badica Traian si a venit sa ne impartaseasca din experienta sa de lup de mare cum sa facem diguri.
Vizibil suferind de afectiunea care l-a trimis la Viena in urma cu cativa ani, plictisit si iritat de toti, sinistrati, ziaristi, reprezentanti ai autoritatilor, Basescu si-a plimbat fizicul prin zonele inundate precum "cel mai iubit fiu al neamului" in urma cu un sfert de veac (pentru cei mai tineri raposatul Nicolae Ceausescu), intr-o veritabila vizita de lucru, inventie tip stalinista, importata odata cu tancurile rusesti care "libertate ne-au adus!,(Stalin si poporul rus!)".
Din partea mea mai degraba Iliescu sau fostul prim ministru liberal Tariceanu ar fi fost mai in masura sa-si dea cu presupusu' despre diguri, domniile lor fiind hidro-energeticieni si nu dom' presedinte care este un fost lup de mare.
In 20 de ani de democretie(??!!) un singur lucru s-a schimbat: elicopterul prezidential. In loc de Duauphin se zboara cu Puma.

Unii cu sapatu' altii cu mancatu'!

Sute de oameni lucreaza zi si noapte la digul improvizat de la Dunare, in speranta ca nu se va intampla o catastrofa cu valea orasului acoperita de ape. Dar asa cum se intampla intotdeauna, in timp ce unii muncesc, altii s-au gandit sa traga un mic profit de pe urma miilor de gura casca la cotele apele Dunarii, asa ca in acest "oras cumplit de negustori" deja comertul este in floare sus pe faleza, caci cel de jos a intrat la apa.

 

De exemplu carciuma numita "Liga pentru presedinte", ca sa-si mai scoata paguba de pe terasa de jos acoperita de apa si-a montat mese, scaune si umbrele sus pe planseul de la Valurile Dunarii, iar in weekend pe gratarul din imagine se frigeau mici. N-are importanta ca nu este apa curenta (calda si rece, ca la lege, nu ca la liga), ca grupurile sanitare sunt inundate, banu sa mearga. Si "Nic-Nic" merge la intreaga capacitate "de sus", fara grup sanitar functionabil. Intr-o fotografie din zileletrecute se vede cum apa reziduala de la canalizarea restaurantului tasneste pe faleza. Pe langa chioscul de inghetata instalat deja de acum un an, a mai aparut in aparat, care functioneaza tot fara apa curenta. Nu m-ar mira sa fie tot a unui politician local, genul celor doi de mai sus. Ceva mai incolo se vinde pop corn, vata de zahar, racoritoare etc. tot fara apa. Mai lipseste liderul PNTCD local, retinut putin pentru ca a aruncat cu oua inspre prefectura (si nu inspre Boc cum s-a exagerat), cu cartonasul "alba-neagra", pentru a avea un tablou complet de targ de provincie corupt si mizer, pe care-l meritam, ca doar nu ne-a pus nimeni altul biletul de vot in urna la alegerile din ultimii 20 de ani.

 

Pitzipoancele la "Zid" sau cei 7 ani de acasa

Ne-am obisnuit sa vedem gasca zgomotoasa de la Zid (cel mai nou, ca cel vechi e in zona lucrarilor de la Elice), seara de seara distrandu-se asa cum le sade bine unor oameni de varsta lor. Ma deranjeaza insa faptul ca dincolo de urletele motoarelor ambalate si de pericolul pe care il reprezinta acesti calareti pe doua roti pentru circulatia publica si pietonala de pe faleza, in urma lor raman zilnic gunoaie care nu le fac cinste. Am mai publicat si alte fotografii cu resturi alimentare si sticle aruncate in acest loc. Iata de exemplu ce au "produs" cele trei domnisoare in cursul serii de sambata pe faleza. Din respect pentru parintii lor care s-au chinuit cu ele pana au ajuns asa mari si frumoase le-am astupat parti din chipuri pentru a nu fi recunoscute.

Cotele apelor Dunarii 4.07.2010

S-ar zice dupa ultimele evolutii ale cotelor apelor Dunarii, ca fluviul s-a saturat sa mai stea in corsetul digurilor si vrea sa-si recapete frumusetea si impetuozitatea initiala. Cei mai in varta isi aduc aminte de Latime, zona cuprinsa intre fluviu si muntii Macinului, care era ocupata de apa in fiecare primavara cand Dunarea venea mare, zona de delta mirifica cu vegetatie de balta, nuferi, mii de pasari si zeci de specii de pesti care dadeau de lucru la toate satele din zona. Au venit comunistii si au desecat toate aceste balti si au ridicat in fata Dunarii diguri. Fluxul imens de apa adusa acum de fluviu nu are unde sa se reverse si daca nu se sparg repede cateva diguri pentru a se naturaliza la loc fostele balti riscam sa ajungem fara un sfert din oras.
Am crezut toata viata noastra ca suntem cei mai tari din parcarile lumii si ne-am batut joc de natura in fel si chip, imputind-o cu gazele noastre de esapament, spulberand ozonul cu deodorantele noastre, barbierind muntii si dealurile de copaci, uscand baltile si lacurile ca sa ne facem noi ogoare, murdarind totul pe unde trecem cu gunoaiele si zoile noastre si iata acum natura se intoarce in incercarea de a se adapta la noile conditii pe care i le-am creeat: poluare, incalzire globala, distrugerea habitatelor. Cei ce plang acum prin vaile Sucevei dupa casele umplute de mal sau carate la vale de viituri trebuie sa-i multumeasca domnului Flutur, baronul silviculturii moldovene, responsabil de jaful la care a fost supusa padurea romanesca prin aceste parti. Cei ce azi sau maine vor avea apa in casa la Braila, Galati, Barbosi sau Grindu trebuie sa nu-i uite pe magnatii cerealeleor din Balta Mare a Brailei sau din fostele IAS de peste Dunare, din a caror dorinta de profit izvoraste si se scurge durerea celor inundati.

Cotele apelor Dunarii 2.07.2010

Midsummer Night's Dream

Visul unei nopti de vara poate deveni realitate! Daca te rogi frumos la Doamne-Doamne si esti cuminte, visele se pot implini, mai ales vara! Este cazul acestei constructii ciudate din beton si termopane de pe malul Dunarii, botezata "Libertatea", zic unii in memoriam vasului regal "Nahlim-Lucefarul-Libertatea" care a stationat in acelasi loc zeci de ani, pana cand l-au vandut la fier vechi mafiotii locali, zic altii incununarea libertatii de a promova kitschul intr-o societate cvasidemocratica. Constructia cu pricina s-a visat toata viata vapor, atat ea cat si patronul ei au avut acesta intentie sa semene cu un vapor, furand nu numai istoria deja jumulita a orasului, dar si profanand-o cu monstruozitatea arhitectonica care arata ca un dinte de aur in gura unui magraon sau daca vreti ca mausoleul bulibasei Stanescu din cimitirul Eternitatea.
Acu' ca a plouat la deal si la vale, pietroiul pare sa-si fi vazut visul cu ochii: este inconjurat de ape cu totul, ca o nava veritabila, spre deznadejdea proprietarilor sai, la care clientii pot ajunge doar cu barca. Noi nadajduim ca intreaga cladire se va comporta ca un adevarat vapor si o va lua la vale.

N.B. "Midsummer Night's Dream", in romaneste "Visul unei nopti de vara", este titlul unei piese de teatru scrise de William Shakespeare probabil in 1594. Comedia descrie evenimentele legate de casatoria ducelui Atenei, Theseus, cu regina amazoanelor, Hyppolita.