Alte dovezi în sprijinul teoriei Ryan-Pitman: grivanii

Acum un an scriam pe acest blog un serial despre teoria potopului propusă de Ryan şi Pitman în care se afirma că Marea Neagră a fost iniţial un lac cu apă dulce care nu avea comunicarea actuală cu Mediterana prin Bosfor. În urma cu mai multe mii de ani după topirea gheţarilor ultimei glaciaţiuni, când nivelul ridicat al Mediteranei a depăşit cotele câmpiei Bosforului, apele sărate au curs în lacul cu apă dulce inundând teritorii imense şi separând Europa de Asia Mica prin Marea Marmara. Aduceam şi o serie de dovezi culese din literatură. În alt serial dedicat misterului anghilelor afirmam că lipsa migraţiei acestui peşte prin Marea Neagră este cauzată de condiţiile chimice din această mare, dar şi de faptul că biologia acestui peşte "nu cunoaşte" acest drum, în memoria întipărita genetic a acestei specii existând doar drumul din fluviile europene prin Atlantic.
O altă dovada indirectă a separării celor doua continente este dată şi de evoluţia diferenţiată a unor specii de animale care au avut un strămoş comun. Să luam cazul hamsterilor, care la noi sunt reprezentaţi de specia Mesocricetus newtoni, cunoscut sub denumirea populara de grivan cu coada scurtă. Animalul seamănă izbitor cu hamsterul auriu Mesocricetus auratus, binecunoscut crescătorilor de animale de companie sub denumirea de hamster sirian. Speciile sunt foarte asemănătoare fizic, dar încă din anii '60 s-a dovedit că nu sunt identice, întrucât nu s-au obţinut reproduceri încrucişate. Mai mult de atât unii cercetători români au dovedit ca acest tip de hârciog are 38 de cromozomi spre deosebire de H. auriu care are 44 , sau de M. brandti (hamsterul turcesc) care are 42 de cromozomi.
Hamsterul auriu descoperit târziu în 1839 de Waterhouse în pustietatea Siriei, în zona platoului Alep, are o arie de răspândire extrem de redusă de câteva mii de km pătraţi (5000-20000), de o parte si de alta a graniţei cu Turcia şi se pare ca în natură nu mai sunt decât 2500 de exemplare, motive pentru care a fost introdus pe lista roşie a animalelor pe care de dispariţie. (Noroc cu bazele bio ale spitalelor şi institutelor de cercetare medicala care cresc milioane de hârciogi aurii pentru experienţe).
Grivanul cu coada scurtă este una din cele 3 specii de hârciogi care trăieşte în România (Hârciogul: Cricetus cricetus, Grivanul cu coada scurta: Mesocricetus newtoni, Grivanul cenuşiu: Cricetulus migratorius, foarte rar întâlnit), iar filogenetic s-a desparţit de hamsterul auriu după formarea Mării Marmara, fiecare specie evoluând în condiţii diferite. Ar mai fi important să spunem despre acest hamster că este întâlnit numai în Dobrogea şi în Bulgaria, din aceste considerente fiind numit şi Romanian sau Dobrudgean Hamster.
Este clar că specia a evoluat în teritoriul pe care îl ocupă actualmente, după formarea Dunării şi înainte de formarea Bosforului. Nu găsim hârciogi cu coada scurta dobrogeni la nord de Dunăre, aşa cum nu găsim nici hârcigi Cricetus cricetus la sud de fluviu, iar restul speciilor de hamsteri mici sunt semnalaţi numai în Asia mică, Caucaz, Iran, sudul Rusiei, Liban şi Israel. Am încercat să găsesc o fotografie cu acest hamster autohton, dar majoritatea imaginilor de pe net sunt cu hamsteri aurii, specie pe care am crescut-o şi eu in copilaria mea, dar pe atunci nu erau camere digitale.
Cqt despre hâeciogii europeni daca doriţi să aflaţi mai mult accesaţi Status of Hamsters in Europe şi  veţi afla ca există o Convenţie de la Berna pentru protejarea acestor specii, majoritatea dintre ele fiind înscrise pe Lista Roşie a Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii, fiind pe cale de dispariţie, în special din cauza oamenilor şi a industrializarii agriculturii.

La băiţă

Vremea caldă te pofteşte la baie!

O noua "zonă umedă" a Galaţiului: faleza inferioară

Şanţ plin cu apă pe faleza inferioară.

De ani şi ani de zile şanţurile de colectare a apelor pluviale de pe faleza inferioară a Dunării de la Galaţi n-au mai fost curăţate. Dalele de beton care le acopereau au fost furate, sau duse la râu de pescarii care nu doreau să-şi murdarească sandalele cu mâl. Cert este ca nu mai sunt şi deci păziţi-vă copii şi căţeii sa nu cadă în şanţ! O faună bogată de broaşte şi-ai găsit adapostul aici, unde scot pui după pui, vară dupa vară. Din păcate şi ţânţarii scot pui după pui, vară dupa vară şi serile de promenadă sunt afectate de asaltul lor sistematic. Zonele cu cel mai ridicat nivel al apei sunt aproape de scările de beton, la "Furculită" şi în spate la "Pescaruş", spre "Trecere Bac", unde apa deversata formează deja mlaştini. Cum de câteva zile deja a început să se ude faleza, la apa de ploaie se adaugă acum şi cea scursă din ţevile "adepeului".

Zeci de metri de şanţ plin cu apa, gunoi şi nămol.

Se pare însă că situaţia nu deranjează pe nimeni, nici pe cei din primărie, nici pe cei de la sănătate publică, altfel ar fi făcut ceva până acum. În primăvară o echipă consistentă de "experţi" a studiat problema lângă "Trecere bac", când apa dădea pe afară, dar am rămas cu studiul.
Probabil se doreşte a se creea o nouă zonă umedă la Galaţi şi nu ne spune nimeni.

Teren transformat în mlaştină.

Hey teacher! Leave them kids alone!

Profesorii la umbră, elevii la soare, RWE cu mapa, elevii cu "sapa".

Duminică dimineaţa pe faleza Dunării un grup de copiii de la o şcoală gălăţeană au ieşit cu profesorii să igienizeze faleza inferioară a Dunării de gunoaiele lăsate de locuitorii mai mari ai oraşului. Toate bune şi frumoase, dar în timp ce copiii adunau gunoaiele aduse de ape, sau aruncate de nesimţiţii din târg printre tufele de vegetaţie, cei doi profesori care îi însoţeau stăteau bine mersi la umbră cu mâinile în buzunare, povestind de ale lor, despre ce frumoasă acţiune, ce vreme grozavă, etc. în timp ce copiii umpleau sacii cu gunoaie. 

Ca scena să fie şi mai „românească”, expediţia şcolarilor de pe malul Dunării era supravegheată din punct de vedere „tehnic” de un reprezentant al firmei R.W.E. Ecologic Service S.A., bag seamă pe post de supervisor, care nu făcea nimic în afara faptului că ducea o mapă în mână. Să nu uităm că firma de salubritate mai sus amintită este plătită din bani publici să cureţe faleza, aşa că dacă şi-ar fi făcut treaba ca lumea în fiecare zi, copiii n-ar fi avut ce aduna.

Aşa că la o astfel de educaţie nu putem decât să dedicăm un aşa cântec:"Another Brick in the Wall"., dar mai ales refrenul: "we dont need your education"...

Graffiti sau vandalism?

Înainte de Florii.

Aşa arătau scările de la faleză in urmă cu o lună. Nici nu au apucat să se usuce plăcile de travertin, după ce pentru S.S.S.D. (Sărbatoarea Scrumbiei Social Democrate) salariaţii Ecosal le-au frecat de miroseau a usturoi, că "artiştii" gălăţeni au şi trecut la o noua mâzgâleală, căci artă nu se pot numi desenele infantile şi groteşti nou apărute.

După Florii.

Am avut ocazia în călătoriile mele să văd graffiti care mi-au plăcut, am chiar o colecţie serioasă de astfel de desene din Amsterdam, unele din ele superbe. Am vizitat în urma cu câţiva ani la Berlin expoziţia stradală a mai multor artişti graffiti, unii celebri, care au ilustrat bucăţi đin zidul Berlinului cu opera lor şi vreau să vă spun că atât ideile cât şi realizarea tehnică erau deosebite. Graffiti ca artă a tineretului angajat într-o formă sau alta de protest social are curente, tendinţe, critici şi maeştri, muzica, ţinute, ba chiar şi o nouă ideologie inspirată de "guerila art" şi care se bazează pe opoziţia clară împotriva societaţii de consum şi a publicitaţii comerciale agresive si exagerate.
Ce fac băieţii din Mazepa pe gardurile şcolii sau pe scările de la faleză este o mâzgâlire care nu ne spune nimic, nu ne trezeste nici un sentiment şi singurul lucru care poate fi remarcat este că-i păcat de banii părinţilor stricaţi pe vopsele şi de munca celor de la Ecosal obligaţi de primar să cureţe mizeria.
Luaţi băieţi un album de pictură, puneţi mâna pe o foaie de bloc de desen şi mai exersaţi, perfecţionaţi-vă un "tag", concepeţi un (o) "target", "piece", "burner", "throw-up" etc. care să ne placă şi o să fim primii care o să vă promovăm. 
Până atunci ofer mai jos o mostra de graffiti adevărat de pe zidul Berlinului.

Prietenii care ne bucură plimbările pe faleză

Mierlă mascul

Sticlete

Ceată de rândunele pe malul Dunării la Galaţi.

Venite mai târziu decâr de obicei, rândunelele se bucura de razele puţine de soare ale acestui mai capricios şi-şi intind apele deasupra fluviului într-o hora aproape continua. Când obosesc se adună la sfat pe malul apei de unde-şi aduna şi materialele de construcţie pentru cuib. Recent am aflat o istorie despre aceste pasări. O doamna care statea la ţară şi care avea mai multe cuiburi de rândunele la casă, mai precis sub cerdac, a constatat că păsările deveneau agitate de fiecare data când uda bătătura şi gradina din faţa casei cu furtunul. Şi atunci a făcut o experienţă: a udat numai jumatate din curte cu furtunul şi a observat păsările. Rândunelele au zburat numai în partea uscată pentru a-şi lua paie şi alte materiale pentru cuib, în timp ce materialul cu care împăna cuibul, respectiv lutul şi pământul îl aducea din altă parte, cel din gradina casei nefiind "de calitate" pentru gustul lor. Udatul curţii îngreuna paiele de pe jos şi păsările alegeau numai paie uscate pentru dus la cuib.
Din păcate numărul rândunelelor a scăzut mult în acest an din cauza unor tulburari de climă care le-a afectat în timpul migraţiei şi multe exemplare au muritasta toamnă. Din zecile de păsari de la mine din cartier care aterizau dimineaţa pe cablul de sub fereastra mea şi care sporovăiau cât timp beam cafeaua, anul astă a aparut doar o pereche. Sper să mai apară şi altele, eu le aştept.

O cioară curajoasă

Pe faleza Dunării o cioară curajoasă a atacat de mai multe ori o pisică, care s-a apropiat prea mult de cuibul ei. Tot spectacolul a durat mai mult de o jumătate de oră, din care va redau două fragmente, din care cel mai mare îl gasiţi aici pe you tube.

Câţi fazani sunt pe faleză?

Ţipetele de alarmă ale fazanilor de pe faleză atunci când trecem prin dreptul lor ne spun ca femelele deja clocesc pe sub tufele de pe deal. Un falezist onorabil mi-a spus zilele astea că deja sunt trei familii care clocesc pe faleză, sau cel puţin 3 masculi au fost semnalaţi în diverse locuri din crâng. Se pare că în ciuda comunitarilor mai numeroşi ca în alţi ani, păsările au supravieţuit şi chiar sunt semne de ocupare a nişei ecologice numite faleză.

Probabil tot ţipătul fazanului ascultau şi cei doi gardieni care se odihneau zilele trecute pe o bancă de pe faleză, asta în timp ce în apropiere câţiva puradei adunau flori de liliac pentru a le vinde la cimitir. Cum nu avea scrumiera doamna poliţistă a aruncat chiştocul de ţigară în iarbă, după ce şi bătut un cui în coşciug şi apoi a plecat însoţită de colegul său, agale, pe drumul de coştişă ce duce spre Vaslui. Ce meserie interesantă, nu-i aşa? Te plimbi prin aer curat, admiri natura, mai te odihneşti, mai tragi o ţigară...
Domnul director Gâscă le-a repartizat probabil faleza să-i ajute pe amândoi să scape de obezitate că prea erau rotofei!

Orion si nebuloasele sale

Schiţă a constelaţiei Orion şi a nebuloaselor sale dupa APUD-NASA.

Chiar privită cu ochiul liber într-o noapte de iarnă, constelaţia Orion ne atrage privirea nu numai prin stelele sale cât şi prin complexul său de nebuloase. Cea mai importantă dintre ele este marea Nebuloasă Orion, M 42, situată la sud de centură, care formează spada vânătorului şi care include şi grupul de stele numit "Trapezium" descris înca din 1617 de Gallileo Galilei, nebuloasă care este cea mai fotografiată şi cea mai studiată din lume până în prezent. Vizibila şi cu ochiul liber în special in zonele nepoluate luminos, nebuloasa este o explozie de lumină dacă este văzută printr-un binoclu, sau un telescop. Norul de gaze ionizate face parte din Bucla lui Barnard, o uriaşă zonă luminoasă întinsă între Rigel şi Bellatrix, ca o coasă.

La sud de Alnitak, se poate observa cu un telescop o nebuloasă întunecată din praf şi gaze care are forma unui cap de cal: HHN (Horse Head Nebula). Imagini superbe cu această nebuloasă vedeţi pe APUD (Astronomy Picture of the Day), site NASA, accesibil şi de pe blogul meu.

HHN imagine publicată de NASA după  Canada -France-Hawaii Telescope.

Lateral de Nebuloasa Cap de Cal şi de Alnitak se găseşte Nebuloasa Flacără, formaţiune care alături de celelalte nebuloase formeaza Norul Molecular Complex Orion. Zona întinsă pe 500 de a.l. (ani lumină) are un diametru de 20 de a.l. si este considerata un "creuzet" al producţiei de stele noi. Un pic mai sus se gaseşte o alta componenta a Norului M.C.O. şi anume Nebuloasa M 78. O schiţă a nebuloaselor lui Orion aveţi aici:

Albastru: M42, Negru: N. Cap de Cal si N. Flacară,  Roşu: M 78
Arcul de cerc Galben: Bucla Barnard, steaua portocalie: Betelgeuse.

Alte imagini cu Orion din atlase arabe de stele

Orion într-un tratat de astronomie arabă