Potopul lui Noe si Marea Neagra

Acum cativa ani doi geologi americani, Walter Pitman profesor de geologie la Universitatea Columbia si William Ryan geofizician, ambii lucrand in cadrul unui proiect al Institutului Oceanografic Wood Hole din Cape Code, Massachusetts, au emis o ipoteza extrem de interesanta si la fel de controversata despre modificarea geologie Marii Negre in urma cu mai multe mii de ani, la sfarsitut ultimei glaciatiuni, care ar localiza aici langa noi potopul biblic al lui Noe. Pe scurt.
Pana in anul 5600 i. H. Marea Neagra era un lac cu apa dulce, mult mai mic decat este in prezent, cam cu 155.000 km patrati. Dobrogea era unita cu Crimea, iar din Europa se trecea in Asia Mica pe uscat. Actuala Mare Azov nu exista si nici Delta Dunarii. Raurile Nistru si Nipru se varsau in Dunare, care avea gurile la cateva sute de kilometri mai la est. Nivelul lacului era dupa unii cam cu 135 m sub nivelul marii, (dupa alti autori doar cu cateva zeci de metri). 

Atunci cand incalzirea vremii a determinat topirea ghetarilor nivelul marilor a crescut semnificativ, iar apele din Marea Mediterana si Marea Egee au navalit spre est formand Marea Marmara, suvoiul de apa sapandu-si un canal spre Marea Neagra, cu care s-a unit prin actuala stramtoare Bosfor. Revarsarea apei sarate din Marmara in lacul cu apa dulce a determinat depunerea ei la fund ca urmare a densitatii crescute. Torentul de apa revarsat a fost de cateva sute de ori mai mare decat cascada Niagara si a format pe fundul marii un sant de eroziune pus in evidenta prin scanarea fundului marii.

Cum era si normal aceasta teorie a starnit controverse aprinse atat in randul geologilor cat si al istoricilor si fiecare tabara a prezentat din 1997, de cand cei doi americani si-au lansat teoria, (acum prezentata pe larg si intr-o carte:"Potopul lui Noe", disponibila si in limba romana din 2009, la editura Dacia), argumentele pro si contra pe care le vom trece in revista in zilele urmatoare.