Misterul anghileleor

Anghila adulta, imagine de pe site-ul FAO Fisheries & Aquaculture Departament

 Ultimul numar din National Geografic trateaza cateva aspecte din viata fascinanta a anghilelor, acesti pesti stravechi ale caror urme au fost gasite inca din depozite datand din cretacic. Aceasta fosila vie are un mecanism de reproducere foarte complicat si inca partial necunoscut. Toata lumea stie ca anghila (si aici ma refer la anghila europeana: Anghilla anghilla) este un peste rapitor care traieste in raurile din Europa si care atinge maturitatea sexuala la 6-12 ani pentru masculi si ceva mai tarziu pentru femele (15-20 ani). Ajunse la maturitate anghilele pornesc intr-o calatorie epuizanta din locurile in care au trait toata viata, catre Oceanul Atlantic, pe care-l traverseaza indreptandu-se catre Marea Sargaselor, zona a oceanului cuprinsa intre 20 si 35 grade latitudine nordica si intre 40 ai 70 grade longitudine vestica, denumita asa din cauza algelor de mare (sargasso) care formeaza adevarate paduri in acesta regiune a oceanului de aproape 7 milioane de km patrati.
Fara a intra in amanunte va reamintesc ca Marea Sargaselor este zona oceanica cu cea mai mare salinitate de pe glob, dar si cu cea mai mare transparenta a apei (50-60 metri vizibilitate), un adevarat paradis pentru pesti, broaste testoase, pasari si mamifere acvatice, dar si un loc bantuit de legende si superstitii, tringhiul format de insulele Bermuda, Florida si Porto Rico fiind socotit de marinari a fi periculos pentru navigatie din cauza multor disparitii de nave si avioane in zona (Triunghiul Bermudelor).
In apele sarate dar pline de oxigen si de plancton anghilele depun icrele din care in vor iesi larvele numite leptocefali, care vor fi purtate timp de 300 zile de Curentul Golfului spre tarmurile Europei, unde va avea loc metamorfoza larvelor in pestisori asemanatori cu adultii numiti "anghile de sticla" sau elver, datorita transparentei pielii si a corpului. 

 Dupa ce patrund in apele raurilor si fluviilor europene anghilele tinere devin asemanatoare ca aspect cele adulte, dar cu o culoare galbene a pielii, (anghile galbene) pentru a deveni argintii cand ating maturitatea sexuala. Multa vreme anghilele nu au putut fi inmultite in captivitate, dar presa de specialitate a scris despre japonezi ca ar fi pus la punct o metoda de obtinere a puietului in bazine care imita conditiile din Marea Sargaselor. Totusi axista multe crescatorii de anghile in Europa, in special in Franta, Irlanda, Spania, Portugalia, Germania, Italia etc. bazate pe cresterea acestor pesti in bazine si helestee in care se introduc elveri capturati cu plasa in gura estuarelor fluviilor europene si care se furajeaza pana la maturitate.  Uniunea Europeana produce 97% din totalul productiei mondiale de anghile, peste 8000 de tone, aproximativ 75 milioane de euro, in special in Danemarca, Tarile de jos, Italia si Franta. In afara Uniunii mari producatori sunt China, Japonia si SUA.

Daca pana aici multe lucruri poate au fost cunoscute, desi unele din ele au un aer de mister, de acum incolo va voi ridica cateva probleme la care s-a raspuns cu mare greutate si de catre specialisti si care par uneori de domeniul fantasticului. Fantastice par si unele documente pe care le gasesti pe net despre anghile, unele din ele pe situri serioase. Astfel de pe un site de pescuit (da click aici) aflam ca anghilele nasc pui vii, pe un altul enciclopedic (da clic aici) se face confuzia intre anghila si ţipar, iar pe site-ul FAO (da click aici) Romania figureaza printre principalele tari europene producatoare de anghile!!??
Alte aiureli gasim si pe alte situri, de exemplu in Fish Base(da click aici ), Marea Neagra figureaza ca fiind teritoriu endemic de anghile, cu toate ca Romania a solicitat eliminarea Marii Negre din scopul regulamentului de protejare a anghilei europene din 2007, intrucat pestele este sporadic capturat in Marea Neagra si Dunare (da click aici).
Mai nou cercetatori din lumea intreaga afirma ca prezenta anghilei in Romania se datoreaza migrarii ei din fluviile si marile occidentale prin sistemul european de canale si ajungerea ei in Dunare este un "accident biologic". Mai mult se sustine ca datorita continutului ridicat in hidrogen sulfurat, care distruge orice forma de viata, aflat din belsug in Marea Neagra la adancimi peste 170 m, anghilele nu pot migra in Mediterana si de aici in Atlantic, pestii fi ind intr-un "impas biologic" si nefiind capabili sa se inmulteasca, mor.