Misterele anghilelor II

Toate siturile despre pescuit abunda in metode pe prins anghile, care mai de care mai ciudate. De exemplu unii "experti" recomanda utilizarea la momit a unui cap de cal sau de vita tinut in apa mai multe zile, pana putrezeste, sau altii momirea repetata cu jumatati de obleti. Dar majoritatea pescarilor care scriu pe forumuri au prins acest peste in conditii neasteptate, in timp ce dadeau la crap sau la somn cu o simpla rama rosie sau neagra. Toti au fost surprinsi de o astfel de captura, unii chiar speriati, confundand-o cu un sarpe, mai ales la pescuitul de noapte. Aproape toti forumistii in ale pescuitului scriu despre drilul fenomenal al acestui peste, care se lupta pentru a se salva din carlig, pe care de obicei il inghite foarte lacom, facand uneori imposibila extragerea lui. In plus pestele are vitalitate mare, prins se zbate si incerca sa scape exact ca un sarpe, favorizat fiind si de pielea alunecoasa si plina de mucus. Cat despre gust parerile sunt impartite, unii considera anghila o delicatesa, altii dimpotriva cred ca pestele este prea gras si nu se omoara dupa el. Nici bucataria romanesca nu abunda in retete cu anghila, in carti deja celebre de bucate romanesti: Calimachi, Olexiuc, Sanda Marin acest peste nici macar nu este amintit, semn ca a intrat mai tarziu si doar partial in bucataria autohtona. N-am prins niciodata anghila si nici n-am vazut niciodata in pescariile din tara noastra anghila la vanzare. Singura forma in care am consumat acest peste a fost afumat, un fel de batog, taiat rondele, servit la o receptie la care am participat cu ani de zile in urma la Hamburg.
Atat din cele relatate de pescari cat si din cele expuse cu privire la bucataria romanesca, sau la prezenta pestelui in galantare, putem trage doar o concluzie: pestele este mult mai rar in tara noastra decat in alte parti, deci atat Comisia Europeana cat si Fish Base se inseala trecandu-ne printre marii producatori. Chiar si unele denumiri locale ale acestui peste au rezonanta saxona:"hil" i se spune in unele sate ale Munteniei, probabil de la "eel", numele britanic al pestelui.
Dar unde s-a capturat anghila in Romania? Cel mai frecvent anghila se prinde in lacul Babadag, localitatea Enisala fiind in topul capturilor. Apoi in ordine s-a mai prins in Dunare, Cris, Mures, Prut, lagunele de la Marea Neagra. Am gasit pe net chiar o "metoda" ingenioasa de a prinde anghile folosind un autoturism: la Mamaia si Navodari, in zona Hanul Piratilor, se trecea cu masina pe fasia care separa marea de lac pentru a face fagase, santuri, in nisip, iar dupa prima ploaie se cautau noaptea la lumina lanternei in baltoacele astfel formate anghile care plecau la plimbare din lac in mare, sau invers. De fapt despre tendinta anghilelor de a se deplasa pe uscat exista numeroase dovezi, acest lucru este cert dovedit, inclusiv este mentional in cartea lui Simionescu despre animalele Romaniei. Poate astfel se explica marea diversitate a locurilor unde poate fi capturat acest peste. Marturia cea mai extraordinara vine de la un pescar care a capturat un astfel de peste intr-un lac glaciar din Retezat, Taul Negru, aflat la peste 2000 metri!(vezi intreaga poveste aici). Nu incerc sa gasesc o explicatie la aceasta intamplare, din cate stiu eu colonizari artificiale cu anghile au avut loc in Romania numai in lacurile de pe litoral. Incredibila pare si intamplarea unui adolescent norvegian care a prins o anghila de 2,5 metri lungime si 35 kg, preluata de toate televiziunile din Europa.(vezi stirea pe Pro TV)
Dincolo de toate aceste intamplari unele din ele mai ciudate decat altele angilele se gasesc in situatia de a diparea din cauza pescuitului intensiv si a recoltarii a peste 60% din larve si puiet in vederea cresterii in captivitate, iar faptul ca semnalizarea acestui peste in tara noastra este din ce in ce mai rara se datoreaza faptului ca bilantul lui in Romania este proportional cu bilantul lui european, pestele nemigrand din Romania.
De ce nu pleaca anghilele din Romania in Marea Sargaselor? Din cauza faptului ca acesti pesti care traiesc in special pe fundul apelor, unde stau ascunsi pana seara cand devin activi, nu pot trece prin stratul de apa cu un continut foarte ridicat de H2S2 (hidrogen sulfurat) care este specific Marii Negre la adancimi mari. Ori se stie ca anghilele pornesc in migratia lor de mii de kilometri pe fundul marii, sau in orice caz la adancimi mari. Exemplare adulte au fost capturate la 600 m adancime, dar au fost facute fotografii cu pesti din acesta specie de catre echipaje ale batiscafelor la adancimi de 3000 de metri!
Cred insa ca nu continutul de hidrogen sulfurat este cauza absentei migratiei anghilelor prin Marea Neagra, in fond ar putea sa o faca prin apele costiere fara mari probleme. 
Dar sa nu uitam ca Marea Neagra este o mare deschisa de putina vreme, poate cateva mii de ani daca ar fi sa ne luam dupa Teoria Ryan-Pitman tratata pe larg in mai multe episoade pe acest blog (vezi martie 2010) si deci in practica anghilele au putut intra in acesta mare numai dupa ce acesta a putut comunica cu Mediterana si respectiv prin intermediul acesteia cu Atlanticul. Totusi multe mii de ani si Mediterana a fost separata de Atlantic prin istmul Gibraltar, pana cand topirea ghetarilor si cresterea nivelului oceanului planetar a dus la umplerea bazinului ei actual, asa ca pentru a mai face putina lumina in misterul anghilelor ar trebui sa incepem cu inceputul, adica cu aparitia acestor pesti pe continentul primordial Pangea.