Pledoarie pentru refacerea luncii Prutului si a lacului Brates

Aflam de la martori ca desecarea Bratesului a inceput inca din 1948 cand s-a infiintat la Galati "Santierul Ana Pauker", in vara lui 1951 lacul fiind pe jumatate desecat, in albia lui, in dreptul localitatii Tamaoani fiind deportati de Rusalii gospodari din satele Banatului care erau considerati chiaburi. (Vezi REVISTA-AGERO). Din spusele martorilor din acele vremuri, desecarea s-a efectuat prin construirea de diguri "cu carca", sau mai bine zis cu cosul, caci pamantul pentru diguri era transportat cu cosul din nuiele, numit in partea locului "paner". S-a dorit dupa modelul asiatic infiintarea unor orezarii in locul baltii Bratesului, dar datorita buruienilor care cresteau exploziv si mai ales lipsind munca calificata (romanul s-a nascut poet, nu chinez), toata afacerea s-a "colmatat ca sa nu zic "fasait". 
Cand se ingradea o incinta, apa era evacuata cu ajutorul pompelor aduse din marea Uniune Sovietica. Mai tarziu au aparut pompele "Bratesul", care s-au folosit cu succes pana in zilele noastra. Digurile construite din nuiele si pamant au fost insa date peste cap de topirea zapezii si de ploile din primavara anului 1954. Cei mai in varsta isi mai aduc aminte poate ca in 1954 in februarie a fost un viscol care a paralizat toata tara, care a venit in serii succesive: 3-4 februarie, 7-9 februarie, 17-19 februarie si 22-24 februarie. Nivelul zapezii viscolite a atins in unele locuri 5 metri, dar in majoritatea oraselor si satelor din sud si sud est stratul de zapada a avut in jur de 2-2,5 metri. Eram foarte mic atunci, dar am vagi amintiri din acea perioada, ca trebuia sa merg prin adevarate canioane de zapada si ca oamenii de pe strada unde stateam mergeau la nivelul gardului sau deasupra lui.
Cand toate aceste zapezi s-au topit si a inceput sezonul ploilor de primavara, de toata desecarea Anei Pauker s-a ales noroiul (era sa scriu praful!), asa cum se alesese si de prima femeie prim secretar al P.C.R. venita in Romania odata cu tancurile sovietice si imbracata in uniforma de ofiter al Armatei Rosii, care fusese mai apoi in 1952 epurata din partid de Gheorghiu Dej cu acordul lui Stalin.
Pentru consolidarea desecarilor incepute in anii '50 au fost efectuate numeroase lucrari de indiguire in perioada 1960-1966, avand drept urmare transformarea lacului intr-un polder de compensare a viiturilor venite prin Canalul Chineja, construit pentru a regulariza raul cu acelasi nume. In 1968 Constantin Dascalescu ajuns prim secretar al judetenei de partid din Galati, a luat decizia de a transforma polderul Brates in zona de agrement si in incinta pentru piscicultura. La taluzarea falezei Bratesului si la constructia plajei Brates in forma sa actuala, au participat pe langa intreprinderile de profil din oras si elevii de liceu aflati in vacanta de vara 1968, inclusiv subsemnatul, care am imprastiat nisipul carat de basculante pe plaja si am carat pietre de la terasamentul caii ferate la digul din incinta.
Studii efectuate dupa revolutie si platite cu bani grei (din buget) au impus diverse solutii pentru reabilitare Bratesului, care nicidata nu au fost aplicate din lipsa de bani. Intrucat majoritatea solutiilor vizau doar ridicarea de noi diguri, inaltarea celor existente sau mutarea poderului actual catre est, spre Prut, reprezentand numai interesele economice ale exploatatiilor agricole si piscicole din zona, nici una din ele nu s-a putut califica pentru o finantare europeana, asa ca inca se mai asteapta la mila Domnului vreo para malaiata. Si ca sa nu se mai astepte degeaba, se mai face cate un studiu de fezabilitate, cate un proiectel de digulet, cate un studiu economico-financiar, fiecare de sute de milioane de lei la diverse S.R.L.-uri de apartament apropiate sau desprinse din ISPIF, INCDIF, OUAIF, ANIF, SNIF, sau alte IF-uri care ar trebui sa se ocupe de amenajari funciare si irigatii.
Indiferent daca noi oamenii vom lua, sau nu, decizia refacerii Lacului Brates in forma sa initiala, experienta ultimilor ani plini de inundatii, ne arata ca daca n-o facem noi renaturarea, o va face natura singura. In 2006 Dunarea si-a ocupat vechile teritorii milenare desecate in epoca comunista prin inundarea lor dupa ce a spart digurile. Rast, Bistret, Spantov, Bechet, Tatina, Oltina, Ostrov, Isaccea, Ceatalchioi, Obretin, sunt numele localitatilor inundate. Au fost necesare si inundari contolate prin brese facute in diguri la Calarasi, Facaieni, Imputita si Cardon, iar pentru retragerea apelor dupa inundatie s-au spart diguri la Nedeia, Bechet si Manastirea. Oare asa trebuie sa ne jucam an de an? Incalzirea globala va aduce precipitatii mai multe si schimbarea dramatica a vremii. Daca nu spargem astazi controlat digurile de la Prut in 10-15 ani se vor sparge singure si atunci la ce bun acesta loterie?
Sa nu uitam ca nu numai noi suntem importanti; in lunca de jos a Prutului si in Brates si imprejurimile sale, traiesc 240 specii de pasari, 90 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni, 50 de specii de pesti, unele specii fiind rare si pe cale de disparitie. Un lucru e clar (vezi Raport de mediu), acolo unde cresc digurile, nu mai cresc pestii si nici animalele aflate deasupra lor in lantul trofic. Dar poate ca ne place sangerul si novacul cum ne-a placut ani la rand de domnul Iliescu si de domnul Basescu.

Evolutia capturilor de ciprinide (crapi, caras, etc.) in functie de suprafata indiguita in Romania.