Istoria furata a Galatiului: "Libertatea"

Cat timp a fost in proprietatea Lady-ei Yule vasul "Nahlin" a navigat pe toate marile si oceanele lumii intr-o serie de voiaje pe care proprietara le-a facut cu fica ei Gladys si care au cuprins tari din Europa, America, Oceania, Australia, Africa si Asia, vizitand locuri exotice cum ar fi insulele Canare, Galapagos, Tahiti, Hawai, Noua Zeelanda. Vasul a facut ocolul pamantului aruncand ancora in cele mai frumoase locuri din lume. Cum calatoriile ii creasera ceva probleme de sanatate Lady Yule s-a retras impreuna cu fica sa la resedinta lor Hanstead House din Bricket Wood, Hertfordshire, inconjurata de trofee de vanatoare de animale impaiate, impuscate de sotul sau in diverse safari-uri si de pet-urile pe care si le adunase din voiaj: o foca si un pinguin. A fost socotita cea mai bogata femeie din lume. Retrasa in resedinta sa proprietara a incercat sa vanda, sau macar sa inchirieze iahtul "Nahlin".
In ianuarie1936 regele George al V-lea al Marii Britanii murea si la tronul imperiului ajungea Eduard al VIII-lea, un personaj controversat, care la festivitatea de incoronare a fost insotit de iubita lui, pe nume Wallis Simpson, o americanca divortata, pe care o cunostea de cativa ani, fapt ce va scandaliza intregul imperiu, asa cum prin acesta relatie il iritase si pe defunctul rege tata si racise relatia cu toata familia regala. In vara lui 1936, noul rege inchiriaza iahtul "Nahlin" pentru un voiaj in Mediterana si Adriatica cu trecere pe la Stambul, pentru a-l vizita pe Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul statului turc modern, voiaj in care o invita si pe doamna Simpson, care ceruse divortul de sotul ei in vederea casatoriei cu regele englez. Escapada amoroasa dezvaluita de presa britanica a scandalizat clasa politica a Albionului si a declansat o criza constitutionala fara precedent, care s-a terminat numai in noiembrie prin abdicarea regelui in favoarea fratelui sau mai mic regele George al VI lea, tatal actualei regine Elisabeta a II a a Marii Britanii. Eduard va deveni Duce de Windsor, iar dupa pronuntarea divortului se va casatori cu aleasa inimii sale Wallis. Vorbele rostite de el cu ocazia abdicarii au facut deliciul feministelor si al tinerelor romantice din toate timpurile:"I have found it impossible to carry the heavy burden of responsibility and to discharge my duties as king as I would wish to do without the help and support of the woman I love."
Si dupa casatoria cu Wallis, Ducele de Winsdor a ramas un personaj contoversat. In plina acsensiune a lui Adolf Hitler ii va face acestuia o vizita in "barlogul lupilor" de la Obersalzberg, ocazie cu care abordeaza cu nonsalanta salutul nazist spre deliciul propagandei lui Goebels si spre furia presei si a guvernului englez. Asociat adesea cu ministrii nazisti Ribbentrop, Albrecht Speer si Herman Goring, Ducele a fost considerat ca fiind "de rezerva" la tronul Marii Britanii, daca Germania nazista ar fi invins in Batalia pentru Anglia. Din aceste motive si planand asupra lui chiar suspiciunea de tradare catre nemti, a unor planuri secrete de aparare a Belgiei si Frantei fostul monarh nu a avut niciodata foarte multi simpatizanti in Anglia, pe care de altfel a si parasit-o definitiv dupa razboi. A murit de cancer pulmonar, fiind un fumator pasionat.
Dupa ce vasul "Nahlin" ajunsese cuibusor de nebunii pentru regele Angliei, destinul a facut ca un alt rege controversat sa intre pentru o perioada foarte scurta in posesia lui: Carol al II-lea al Romaniei, numit si regele "playboy", pentru stilul sau de viata risipitor si aventuros, dar mai ales pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Print mostenitor al Coroanei Romaniei, Carol al II-lea a fost fiul regelui Ferdinand si al Mariei de Edinburgh, veniti la tronul Romaniei dupa moartea regelui Carol I de Hohenzollern, care din nefericire a avut un singur copil mort de scarlatina (asa ca succesiunea la tron a revenit nepotului sau Ferdinand).
In totala contradictie cu educatia pe care a primit-o regele Carol al II-lea a fost toata viata un fustangiu. Prima sa aventura serioasa a demarat printr-o dezertare de pe frontul din Moldova in vara lui 1918, pentru a se casatori la Odesa cu Ioana Maria Valentina Lambrino, mai cunoscuta cu numele de Zizi Lambrino, o romascanca, fiica de general. Desi tribunalul a desfacut in 1919 casatoria ca nefiind legala, Carol si-a continuat relatiile sexuale cu Zizi, din rodul iubirii rezultand in 1920, Mircea Grigore Lambrino. Pentru a-l izola de Zizi, regele Ferdinand l-a expediat pe print la antipozi, iar pe Zizi la Paris, unde a stat in supraveghere atenta si pe cheltuiala statului roman pana la razboi. In 1921 regele Ferdinand il casatoreste pe flusturaticul sau fiu cu Elena, Principesa de Grecia si de Danemarca, iar rodul din aceasta casatorie va fi Regele Mihai. Cum datoria dinastica fusese indeplinita, Carol isi gaseste rapid o amanta in persoana Elenei Lupescu, fiica unui farmacist evreu rebotezat, care mai fusese casatorita anterior cu un ofiter roman. Cum scandalul sexual a ajuns atat de departe si cum Carol nu a vrut sa renunte la amanta, este silit sa abdice in favoarea fiului sau minor in 1925 si sa plece in exil alaturi de amanta, binenteles tot la Paris. Cand Ferdinand "Intregitorul", primul rege al Romaniei Mari, murea rapus de un cancer de colon in 1927, Mihai I devine regele romanilor. In 1930 Carol al II-lea "uita" ca a abdicat si se suie in primul tren spre Bucuresti, unde mintindu-l cu nerusinare pe Iuliu Maniu ca va intrerupe legaturile cu Elena Lupescu, ii forteaza acestuia mana si este proclamat rege al Romaniei. Va domni pana in 1940, cand va abdica a doua oara si va fugi sub gloantele trase de legionari asupra trenului sau in gara Sinaia, ca urmare a presiunii exercitate de Berlin de a-l inlocui cu generalul Ion Antonescu. In cei 10 ani de domnie Carol al II-lea n-a facut nimic remarcabil, dar a pierdut Ardealul de nord si Bucovina, ca urmare a Dictatului de la Viena, a alungat mama copilului sau din palatul regal pentru a-si instala amanta, a bagat tara in diverse afaceri paguboase cum ar fi afacerea Skoda, de inarmare a armatei romane, sau afacerea "Luceafarul" prin care statul roman achizitioneaza yahtul "Nahlin". Presa londoneza a acelor timpuri ne relateaza lucruri interesante si care n-au fost pana acum expuse de nimeni.
Astfel ziarul "Time" din 2 august 1937, relatand vizita regelui Carol al II-lea la Londra remarca faptul ca acesta a fost primit la resedinta Maryborough din Londra a familiei regale britanice si nu la Palatul Buckingham, datorita faptului ca era insotit de prietena sa evreica, Magda (Elena) Lupescu. Intrebat de presa de unde va strange 1.350.000$ pentru achizitia lui "Nahlin", regele Carol al II-lea declara: "Doamna Lupescu este cel mai destoinic "facator" de bani (money maker) din Romania".
Rebotezat "Luceafarul" nava calatoreste la Galati, unde este ancorata in port in 1937, in speranta unor viitoare calatorii regale romantice. Insa pe cerul Europei se adunasera nori negri si nava nu va mai pleca nicaieri pe marile lumii cu regele, in anii razboiului fiind doar mutata intre cele trei porturi maritime dunarene pentru a fi protejata de bombardamente.
Singurul eveniment notabil este cel din 1938 cand regele Carol al II-lea gazduieste la Galati, pe nava intalnirea cu ministrul afacerilor externe poloneze, colonelul Josef Beck si omologul sau roman Petrescu Comnen.
O scurta perioada de timp a fost folosita drept nava scoala pana la revenirea bricului "Mircea" din URSS. Dupa cum se cunoaste in septembrie 1944 trupele sovietice au confiscat bricul "Mircea" care era stationat la Braila pe bratul Arapu, spre a fi ferit de bombardamentele rusilor, care distrusesera deja la Galati vechiul bric "Mircea". La Odesa unde a fost mutat bricul a fost rebotezat "Rion". Bricul a fost retrocedat in 1946 statului roman in prezenta regelui Mihai. Cat despre "Luceafarul" el a fost nationalizat ca oricare alt bun regal in ianuarie 1948, dupa abdicarea fortata de tancurile rusesti a regelui Mihai din 30 decembrie 1947 si rebotezat "Rasaritul", ca doar de alolo ne venea "lumina". Toate insemnele regale au fost indepartate si praduite, iar dupa mai multi ani de plimbare ca obiect de inventar in diverse institutii a poposit definitiv in patrimoniul T.A.P.L. Galati, Trustul de Alimentatie Publica Locala, care avea in administrare toate carciumile si restaurantele din oras.

Nava era ancorata la mal in amonte de "Valurile Dunarii" si era mutata cu ajutorul remorcherelor, doar iarna, pentru a o feri de gheturi, cand era dusa la adapost in docuri. In perioada cat a fost hotel-restaurant pe vapor au functionat un bar, un restaurant si o terasa de vara (berarie), iar cabinele au fost folosite drept camere de hotel. Dupa unele mituri locale mai multe cabine au fost folosite de-a lungul timpului de ofiteri de securitate ca si locuri de intalniri conspirative si chiar amoroase, desi cat a stat la Galati nava n-a scapat niciodata de carcalaci, un motiv in plus ca "plosnitele" sa fie usor confundate cu gandacii.