Dunăre, Duna

Cuvântul dunăre este folosit şi ca substantiv comun atunci când vrem să definim ceva mare, în general o apă mare: "a venit Siretul dunăre". 
După DEX: 
DÚNĂRE s.f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă.
A creşte dunăre = a creşte peste măsură.
Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat.
A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare.
Din aceieaşi familie de cuvinte face parte şi dună, val de nisip, colină, apărută ca urmare a acţiunii vântului asupra unui teren nisipos. Deşi nu găsim cuvântul în niciun dicţionar contemporan, în Ardeal şi în Banat se foloseşte duna pentru învelit iarna, un fel de plapumă şi dunstul un griş ceva mai fin măcinat. La dunst uscat se pun borcanele cu dulceţuri ardeleneşti şi cele cu zacuscă, adică se acoperă fierbinţi cu o dună, o plapumă.
Să ne amintim ca sanscritul duna  însemna întindere de apă, râu.
Fără re avem cuvântul Duna, care înseamnă în maghiară Dunăre, (se pronunţă duno), dar exista şi în Brazilia un râu Duna, în Etiopia un teritoriu Duna (Southern Nations Nationalities And Peoples Region) şi  chiar o limbă Duna în Papua Noua Guinee.

Etimologia cuvântului Dunăre

Numele de Dunăre vine din latinescul Danubius. Denumirea fluviului în alte limbi europene are la origine tot acest cuvânt (să începem de la izvoare spre vărsare):

Donau: în germană

Dunaj: cehă şi slovacă

Duna: maghiară

Dunav: sârbă, croată, bulgară

Дунай: rusă şi ucrainiană

Si în restul Europei: Danube: franceză şi engleză, Tuna: turcă, Danubio: italiana

Originea numelui pare a veni din sanscrită, unde înseamna apă curgătoare, râu. În  Rig Veda colecţia de imnuri religioase indiene antice, Dānu este zeiţa primordială a apelor, care face parte din Asura, familia principalelor zeităţi hinduse şi budiste. Fiica lui Daksha zeul creator al lumii şi al lui Prasuti, Dānu este una din cele treisprezece zeiţe surori ale cuplului primordial. Din Dānu se va naşte Danavas demonul apelor, a inundaţiilor şi al râurilor, cea care se va revolta împotriva lui Bali şi a celorlalţi zei şi va sfârşi înlănţuită pe fundul oceanului de catre Indra, sau dupa unele carţi sfinte de către Rudra, zeul vântului, o alta denumire pentru Shiva.

Şi alte râuri din antichitate au ca rădăcină etimologică sanscritul Dānu: Nistru (Dniestr), Nipru (Dniepr), Don, Doneţ, care s-au impus ca nume faţă de greceştile Tyras, Borysthenes şi Tanais.

Danuvius pe reversul monedei Traian, colecţia K. Shillam

Danubius este considerat de unii ca fiind zeitate autohtonă geto-dacică transformată apoi în zeul fluviului la romani, Danubius sau Danuvius. 

Zeul este reprezentat pe monezile romane, cum ar fi cea din vremea împăratului Traian, unde figurează pe revers, sau cea din vremea lui Diaudumenian, dar cea mai cunoscută imagine a sa este cea de pe columna lui Traian, unde zeul veghează trecerea legiunilor romane peste podul construit de Apolodor din Damasc.

Danuvius pe reversul monedei  lui Diaudumerian, fotografie de pe Okazii.ro

Controversa dintre cei care susţin originea dacică şi cea romana a zeităţii merge până-n antichitate. Dupa unii autori în Origines, Cato citat de autori medievali afirmă: At Graecorum quidam scribunt dictum ab Istro amne cognomine Danubio; cui Dane gentes accolae nomen impressere: fabulanturque ramum ex eo in Histriam primum ab Istro effluere. ( Dar unii greci spun că s-a numit de la râul Istru, numit şi Danubiu, căruia numele i l-au dat neamurile vecine ale Danilor). Ori de la Danilor pâna la Dacilor este numai un pas, fapt ce a ridicat numeroase controverse.

Columna lui Traian: Zeul Danubius veghind asupra trupelor romane care trec podul de vase peste Dunare, sau după filogeto-daci, aducând jertfe zeului dacic al fluviului la trecerea peste apele sale.

Cât de asemănatoare este imaginea de pe columnă cu medalia lui Nicolas Guy Brenet Antoine care comemorează bătălia de la Essling  din 1809 când apele fluviului dirijate de austrieci au rupt podul de vase francez.

Furios zeul fluviului Danubius rupe podul peste Dunare de la Essling aruncând trupele lui Napoleon în apă.