O noua cârciumă

O noua cârciumă pe faleză.

Poluare sonoră: dacă nu-ţi place hip-hop poţi să mergi pe alta stradă

Nu ştiu cum se face că după fiecare festival, manifestare culturală, sau alte asemenea evenimente desfăşurate pe faleză, rămân pentru perioade lungi şi nedefinite diverse improvizaţii de bâlci, care mai de care mai ciudate. Poate vă mai amintiţi de grătarele de mici rămase anul trecut după "Festivalul scrumbiei" până prin toamnă. Ei bine, după A.C.U. Fest organizat de A.T.A.C. (Festivalul de arta şi cultură urbană, respectiv Asociatia tinerilor activi civic), pe faleza la "foişor" a rămas uitată o mică terasă cu câteva mese şi câteva scaune, unde poţi fi activ civic de dimineaţă până a doua zi dimineaţa în faţa unei halbe de plastic cu bere. Nu de altceva, dar spiritul civic trebuie indus copiiilor care se plimbă pe faleză cu rolele sau bicicletele, de mici, pe muzica hip-hop şi în fum de ţigară cu damph de Bergenbier aa (ana partes aequales) cu Finlandia.
Aruncaţi-vă o privire dimineaţa în zonă până nu vin cei de la RWE să adune gunoiul şi o să vedeţi că de atâta cultură civică dau pe afară coşurile (puţine de altfel) de pe faleză de pahare de bere. Mă întreb în calitate de om provenit din sanătatea publică cine a dat aviz unui astfel de stabiliment de alimentaţie publică într-un loc unde nu exista apă potabilă? Sau poate că există, la începuturile acestui blog va informam despre o instalaţie de apa potabilă apărută pe faleză Dunării prin care sunt aprovizionate cârciumile plutitoare, instalaţie plătită din bani publici, că deh, cârciumile sunt ale unor oameni politici.
Aşa că vrei nu vrei, la ora când plimbi câinele dimineaţa iei şi o gură de hip-hop, ba chiar că poţi sa te bucuri că n-ai auzit altceva de diminieaţa de la BUG Mafia care-şi "baga ceva-n lume şi v-o fac cadou", sau de la Paraziţii care te sfătuiesc: "Te-ai bagat în ***** înoată sau mori", Ăsta e sfatul cu care înveţi aici să zbori". Probabil ca de aia nu mai este nici-o pasăre prin zonă că le-au urmat sfatul cu *******.
Băi paraziţilor! Faleza n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor ...

Dunărea celtică

Numele fluviului este revendicat şi de fanii celţilor în numeroase articole apărute pe net. Unele dintre ele sânt pure speculaţii de blogeri, care asimilează în Celţia, o denumire mai forţată a teritoriului ocupat de celţi în antichitate şi zone în care aceştia n-au ajuns niciodată, cum ar fi cele din nordul Mării Negre unde curg Dniester, Dnieper, Don. Totuşi autori serioşi cum ar fi John Koch în cartea "Celtic culture: a historical encyclopedia" tratează problema numelui Donau- Danube cu seriozitate prezentând ambele ipoteze celtică şi sarmată a numelui fluviului.

Este cert că celţii au fost un popor dunărean, fluviul fiind "autostrada civilizaţiei celtice", iar pentru a impăca pe toată lumea unii istorici folosesc denumirea de Donaris pentru Dunarea de Sus şi cea de Istros pentru Dunarea de Jos, nu în sensul în care înţelegem noi acum aceste teritorii, (sau dacă vreţi episcopate), ci pentru regiunile fluviului de la izvoare pâna la Cazane şi de la Cazane la vărsare.

Cum leagă celts-lovers numele fluviului de mitologia celtă? După unii Danu ar fi zeiţa mamă a celţilor. După alţii danu ar fi însemnat în limba celţilor râu, şi ca să nu supere pe nimeni alţii cred ca Danuvius era un zeu celto-latin.

Denumirea actuală a fluviului în limba română s-a făcut ca şi în cazul altor toponime de origine latină în dauna celei greceşti (Istros). Ori civilizaţia latină a fost cea care a urmat celei celtice şi celei greceşti în antichitate, iar la asta s-a adaugat ulterior internaţionalizarea numelui fluviului.

Dunăre, Duna

Cuvântul dunăre este folosit şi ca substantiv comun atunci când vrem să definim ceva mare, în general o apă mare: "a venit Siretul dunăre". 
După DEX: 
DÚNĂRE s.f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă.
A creşte dunăre = a creşte peste măsură.
Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat.
A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare.
Din aceieaşi familie de cuvinte face parte şi dună, val de nisip, colină, apărută ca urmare a acţiunii vântului asupra unui teren nisipos. Deşi nu găsim cuvântul în niciun dicţionar contemporan, în Ardeal şi în Banat se foloseşte duna pentru învelit iarna, un fel de plapumă şi dunstul un griş ceva mai fin măcinat. La dunst uscat se pun borcanele cu dulceţuri ardeleneşti şi cele cu zacuscă, adică se acoperă fierbinţi cu o dună, o plapumă.
Să ne amintim ca sanscritul duna  însemna întindere de apă, râu.
Fără re avem cuvântul Duna, care înseamnă în maghiară Dunăre, (se pronunţă duno), dar exista şi în Brazilia un râu Duna, în Etiopia un teritoriu Duna (Southern Nations Nationalities And Peoples Region) şi  chiar o limbă Duna în Papua Noua Guinee.

Etimologia cuvântului Dunăre

Numele de Dunăre vine din latinescul Danubius. Denumirea fluviului în alte limbi europene are la origine tot acest cuvânt (să începem de la izvoare spre vărsare):

Donau: în germană

Dunaj: cehă şi slovacă

Duna: maghiară

Dunav: sârbă, croată, bulgară

Дунай: rusă şi ucrainiană

Si în restul Europei: Danube: franceză şi engleză, Tuna: turcă, Danubio: italiana

Originea numelui pare a veni din sanscrită, unde înseamna apă curgătoare, râu. În  Rig Veda colecţia de imnuri religioase indiene antice, Dānu este zeiţa primordială a apelor, care face parte din Asura, familia principalelor zeităţi hinduse şi budiste. Fiica lui Daksha zeul creator al lumii şi al lui Prasuti, Dānu este una din cele treisprezece zeiţe surori ale cuplului primordial. Din Dānu se va naşte Danavas demonul apelor, a inundaţiilor şi al râurilor, cea care se va revolta împotriva lui Bali şi a celorlalţi zei şi va sfârşi înlănţuită pe fundul oceanului de catre Indra, sau dupa unele carţi sfinte de către Rudra, zeul vântului, o alta denumire pentru Shiva.

Şi alte râuri din antichitate au ca rădăcină etimologică sanscritul Dānu: Nistru (Dniestr), Nipru (Dniepr), Don, Doneţ, care s-au impus ca nume faţă de greceştile Tyras, Borysthenes şi Tanais.

Danuvius pe reversul monedei Traian, colecţia K. Shillam

Danubius este considerat de unii ca fiind zeitate autohtonă geto-dacică transformată apoi în zeul fluviului la romani, Danubius sau Danuvius. 

Zeul este reprezentat pe monezile romane, cum ar fi cea din vremea împăratului Traian, unde figurează pe revers, sau cea din vremea lui Diaudumenian, dar cea mai cunoscută imagine a sa este cea de pe columna lui Traian, unde zeul veghează trecerea legiunilor romane peste podul construit de Apolodor din Damasc.

Danuvius pe reversul monedei  lui Diaudumerian, fotografie de pe Okazii.ro

Controversa dintre cei care susţin originea dacică şi cea romana a zeităţii merge până-n antichitate. Dupa unii autori în Origines, Cato citat de autori medievali afirmă: At Graecorum quidam scribunt dictum ab Istro amne cognomine Danubio; cui Dane gentes accolae nomen impressere: fabulanturque ramum ex eo in Histriam primum ab Istro effluere. ( Dar unii greci spun că s-a numit de la râul Istru, numit şi Danubiu, căruia numele i l-au dat neamurile vecine ale Danilor). Ori de la Danilor pâna la Dacilor este numai un pas, fapt ce a ridicat numeroase controverse.

Columna lui Traian: Zeul Danubius veghind asupra trupelor romane care trec podul de vase peste Dunare, sau după filogeto-daci, aducând jertfe zeului dacic al fluviului la trecerea peste apele sale.

Cât de asemănatoare este imaginea de pe columnă cu medalia lui Nicolas Guy Brenet Antoine care comemorează bătălia de la Essling  din 1809 când apele fluviului dirijate de austrieci au rupt podul de vase francez.

Furios zeul fluviului Danubius rupe podul peste Dunare de la Essling aruncând trupele lui Napoleon în apă.

  

Românul (gălăţeanul) pe faleză

De mic copil mi-am dorit o maşină decapotabilă. La vârsta copilariei nu existau maşinuţe decapotabile, aşa că ma jucam doar cu Pobeda, Warşava, Chaika şi Volga, care erau din tabla ambutisată grosolan şi vopsite cu pistolul. Când am vrescut mai mare şi am început să văd filme americane m-am îndrăgostit de Pontiac-Firebird, Buik, Chevrolet Corvette, Ford Mustang şi Cadillac Eldorado. Am avut prima maşină la 33 de ani şi nu era decapotabilă ca la Piteşti se făceau doar Dacii. După revoluţie n-am avut nicidată atâţia bani să-mi cumpăr o decapotabilă, aşa că m-am mulţumit cu maşini româneşti, e drept din ce în ce mai bune, dar normale, cu capota la locul lor. Acum n-aş cumpăra o decapotabilă nici să mă împuşti şi asta nu din cauza reumatismului sau ca m-ar bate soarele în cap. Nu, n-aş cumpăra să nu mă confunde lumea cu alţii. Şi apoi la decapotabile se poartă lanţuri grele de aur la gât, tricouri negre fără mâneci, ochelari greiere”, muzica dată la maxim, eventual cu manele cu dedicaţie, pipiţe decoltate şi cu fusta-mintea scurtă şi obligatoriu mârlanii în trafic, depăşiri pe contrasens, tachinarea altora, iar atunci când parchezi blocarea unui sens sau parcare pe două locuri. Hotărât lucru rămân consecvent maşinii cu capotă şi bunului simţ.

Hobby sau (toxico) manie?

Dis de dimineaţă la pescuit.

Detaliu din fotografia de mai sus.

Stau şi privesc un pescar pe malul Dunării la Galaţi. Nu ştiu câţi peşti a prins, dar pot aprecia cam cât vin a băut dintr-un Muscatel  la PET de 2 litri. Pentru mulţi gălăţeni a ieşi în natură este similar cu a trage la măsea. Pe căldura asta în câteva ore va fi mut ca peştele.
Un pic mai încolo un alt pescar amator (??) are nu mai puţin de 7 (şapte) undiţe întinse, probabil poate vrea să prinda tot peştele din Dunăre. Probabil n-a auzit de faptul că se poate pescui doar cu două undiţe. Oricum nu-l va întreba nimeni nimic, autorităţile locale sunt prezente pe faleză doar reportajele din ziare. 
Credeam că după vizita istorică a primarului pe faleza Dunării cineva se va apuca să cureţe măcar şanţurile pline de gunoaie şi să înlocuiască "robineţii" care curg (vorba ziaristei de la Viaţa liberă). 
M-am înşelat. Vorbele lui Galileo Galilei "E pour si mouve"  nu sunt valabile la Galaţi, unde nu se mişcă nimic în afara valurilor Dunării.

Nesătulul.

Primarul şi faleza

Zice presa locala că "mai marele primarele" a coborât din globul lui de cristal, direct pe faleza Dunării, pentru a cerceta de ce au apărut alunecări de pământ pe faleză. Auzisem despre primar că-i bolnav cu inima, nu cu vederea, aşa că nu înţeleg de ce n-a observat de ani de zile de când e primar starea de degradare a falezei, când se laudă mereu că e nelipsit de pe faleză. L-am văzut şi eu o dată trecând de la sediul P.S.D. spre casă, pe sus pe lângă "Pescaru'", probabil că asta îi este plimbarea, dar de acolo nu se vede dezastrul de pe malul Dunării: dig distrus în mai multe locuri, arbori rupţi, banci distruse, coşuri de gunoi lipsă, ţânţari, şanţuri pline cu apă şi broaşte, instalaţii de iluminat devastate, monumente de artă decorativă ruginite, lipsa unor grupuri sanitare etc.
Dar cum de când Dumitru Nicolae e primar n-a făcut mai nimic nici în oraş, mă tem că nu vederea îi este afectata acestui moşuleţ cu aer de mâţă blândă, ci raţiunea. Acum zece ani i-am înaintat un memoriu cu privire la degradarea falezei, în care ridicam aceleaşi probleme care pe atunci nu erau aşa de grave cum sunt astăzi. Nu s-a întâmplat nimic, preocuparea de bază a primăriei şi a edilului au rămas tot panglicile, fie sub forma materială, de tăiat la diverse inaugurări, fie cele electorale: 1 milion de copaci, parcări supraetajate, pod peste Dunăre, cartierul Siret etc.
Atâta incompetenţă în primărie şi în serviciile publice locale, cât are acum, n-a avut oraşul niciodată, dar pe lângă faptul că nu ştiu să facă nimic nici, nu se dau dezlipiţi de scaunele în care s-au cocoţat. Gunoaie pe străzi şi în cartiere, apă potabilă tulbure şi fără presiune, apă caldă scumpă şi călie, căldură exorbitantă, canalizări înfundate la prima ploaie, transport primitiv, parcuri neîngrijite, deturnări de fonduri spre fundaţii ale oamenilor din primărie, astea sunt realizările epocii primarului pe care lumea îl numeşte nu Nicolae ci Niciolae. Oare primul cetăţean al urbei ştie măcar în ce oraş trăieşte, s-au se mai crede încă în Orşova natală?