Un bou pe faleză sau reglementarea plimbării.

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar anul trecut m-am întâlnit cu o vacă pe faleză. Ei bine, anul ăsta m-am întâlnit cu un bou.
Mergeam gânditor pe faleza inferioară cu câinele la lesă, să nu paț vrun conflict cu mitocanii, aia care mi-au explicat cum că câinii periculoși trebuie la lesă dom'le, (măcar că se vede de la o poștă că Heidi e departe de a fi încadrat în aceasta categorie), când m-am întâlnit cu un bou.

Venea drept spre mine, în pas de marș, ca atâția alți oameni care fac mișcare pe faleză și când am vrut să-l ocolesc m-a împins puternic cu mâna spre centrul străzii de am rămas fără cuvinte.
- Ține dreapta! Învață-te să mergi!
M-am trezit din stupefacție după ce trecuse de mine aproape călcându-mi câinele pe lăbuțe:
- Prietene n-ai loc pe toată faleza să mergi? Nu mai văzut că țineam câinele pe partea asta?
- Ține dreapta! Învață-te să mergi! Faleza e pentru oameni nu pentru câini! 
Și cu aceloași pas apăsat care acum nu mi se mai părea a fi sportiv ci mai degrabă cazon s-a îndepărtat.
Văzusem de mai multe zile desenate de asfalt săgeți ce indicau sensuri de mers, ba chiar și inscriptii: ține dreapta,  dar nu le luasem în seamă, (așa cum ignorasem numeroasele declarații de dragoste scrise cu vopsea gen: Te iubesc Lex-ul meu drag!)
Însă întâlnirea de astăzi cu acest bou, m-a făcut să reflectez mai mult asupra tendinței unora de a introduce regulamente și dispoziții peste tot, inclusiv după cum ați văzut, la plimbare. Probabil li se trage din perioada cănd la moda era sloganul:
-Ia pe cinci și ține aproape!

Degradarea falezei Dunării VII: Oare vorbim doar de faleză?

Să ne amintim un pic de sistemul de conducte al S.A.D.P. și de traseul lor:

• de la căsuța de pompe apa este trimisă prin conducta la baza taluzului pe toata lungimea lui pe faleza inferioara
• din conducta de pe faleza inferioara mai multe ramuri duc apa la conducta vde pe faleza superioara care incepe la Gradina Botanica și se termină la Nic-Nic.
• din conducta superioară pornește o ramură principală către strada Cloșca pe partea stânga a drumului, pâna la rondoul de pe Brăilei.
• De la rondou o conductă îngropată coboară pe spațiul verde de pe strada Brăilei până la Complexul Potcoava de Aur.
• Posibil să existe ramuri care duc la Gradina Botanică și spre Parcul Viva.
  

  

  Conductele de irigații ale SADP Galați.

  Dacă ce am găsit eu pe traseul conductei superioare și pe cel al conductei inferioare este comun și celorlalte ramuri, atunci fenomenul tasării terenului pe unde trec aceste conducte se poate extinde la arii din ce în ce mai mari din oraș. O dovedește recenta alunecare de teren din fața stadionului de pe strada Cloșca. Expertizele vor dovedi dacă am sau nu dreptate. Din nefericire la 20 de metri de aceasta alunecare de teren sunt blocurile PS de pe Cloșca, mă tem sincer pentru oamenii care locuiesc acolo dacă alunecarea va continua.

  

  Alunecare de teren pe strada Cloșca.

  
  

  

  Să fie de vină conducta?

Degradarea falezei Dunării la Galați: episodul V: Picătura chinezească

Purjarea conductei de apă la baza falezei de către salariațtii SADP Galați.

Ai spune atunci când vezi imaginile publicate pe paginile anterioare că cei de SADP Galați vor să scape de corvoada de a uda vegetațtia de pe faleză. 
Unii ar zice poate: Ce ai cu ei bă? Ce din asta cade faleza? 
Poate nu cade din asta, dar din pic cu pic se face strop, izvor, pârâu etc. O simplă plimbare pe traseul conductei de apa de Dunăre de pe faleză te face să te apuci cu mâinile de cap: mai bine n-ar mai uda, decât să producă atâta dezastru!

Robinet (Vană) spart în dreptul restaurantelor plutitoare.

Robinet care pierde apă ân dreptul restaurantului Pescarul.

Neglijență criminală, un robinet care curge de ani de zile.

Atentat la faleza Dunării de la Galați.

Robinete defecte ân sistemul de transport al apei de Dunăre folosită la udat vegetația.

Robinet defect pe faleza inferioară.

Robinet defect pe faleza superioară.

Robinet defect pe faleza superioară.

Iar efectele sunt vizibile la tot pasul: șanțuri pline cu apă, numai bune de crescut broaște și țânțari în ele, infiltrații, alunecări de teren, gropi în carosabil și în spațiul verde.

Cine a contribuit la degradarea falezei Dunării de la Galați: episodul IV

 Am văzut că la degradarea falezei Dunării de la Galați au contribuit mai mulți factori:

• politicienii locali din Consiliu Local Galați de după revoluție care au aprobat amplasarea de clădiri pe buza taluzului. (Ar fi interesant de făcut o listă cu politicienii care s-au mutat în blocurile cu vedere la Dunăre construite de Vega S.A., numai eu știu vreo 4-5 băieți deștepți și cel puțin o directoare din Primăria Galați).
• administrația publică locală gălățeană post-revoluționară interesată numai de chiolhanuri cu iz electoral, ignorantă în identificarea problemelor reale ale locuitorilor.
• societățile administrației publice locale, adevărate sinecuri ale partidelor aflate la putere de 25 de ani în Galați, lipsite de specialiști, dar și de oameni fără nici un pic de simț civic. 

Să aruncăm o privire a ce se întâmplă de ani de zile pe faleză: ca să se răcorescă salariații SADP Galați deschid robinetele de lângă stația de pompare și jeturi de apă udă taluzul, dar neavând unde să se scurgă umplu până la refuz canivourile de la baza acestuia.

Cam așa se fac golirile de instalație: apa se scurge tot la baza taluzului unde băltește luni de zile, în loc să se întoarcă în Dunăre:

Iar rezultatul vizibil an de an, vara de vară:

Cultura pura de lintiță și de matasea broaștei.

În acest șanț țînțarii sunt la a treia generație.

De ce se dărâmă faleza Dunării de la Galaţi III

Faleza Dunării de la Galaţi imediat după inaugurare.
Se observă pe toata lungimea piciorului taluzului canivoul de colectare al apelor uzate, marcat cu o linie galbenă
Foto "Vechiul Galaţi în imagini"

Priviţi fotografia de mai sus realizată în anii ^’60. La baza falezei, acolo unde se termină taluzul se observă pe fotografie o bandă lungă de aspect striat, pe care am marcat-o printr-o linie galbena pentru a o identifica mai uşor. Este un canivou, o amenajare prin care trec în general conducte, sau ca în cazul de faţă sunt colectate apele meteorice. 
În esenţă vorbim de un şanţ betonat adânc de câteva zeci de cm, acoperit cu plăci de beton cu deschizături prin care să se strecoare apa. Zăpezile topite şi apa de ploaie scursă de pe taluzul falezei sunt adunate în acest şanţ (betonat ca să nu se scurgă apa în pământ!!) şi eliminate prin conducte de canalizare în fluviu.

Atât arhitectul, cât şi constructorul au avut în vedere colectarea apelor meteorice care ar putea influenţa stabilitatea pantei în caz de umezire excesivă. Din ce mai ţin minte înainte de 1990 acest canivou era curăţat periodic de reprezentaţii intreprinderii de gospodarire comunală locală, dar în ultimii 20 de ani n-am văzut niciodată pe nimeni să-l mai cureţe. Mai multe lucrări efectuate recent pe faleză şi câteva alunecări de teren care s-au petrecut în ultimii ani, au dus la astuparea canivoului în mai multe puncte pe faleza inferioară:

·        În amonte de restaurantul „Pescăruş”, unde o ţeavă spartă care alimenta fosta terasă „Trandafirul” a săpat un adevărat şanţ pe care ulterior a avut loc o alunecare de teren. (foto 2).

·        În dreptul fostului parc de câini unde alunecările de teren generate de scurgerile din conducta de alimentare cu apa de Dunăre a spaţiilor verzi din oraş a generat adevărate grote. (foto 3).

·        La scările „albastre” unde se coboară dinspre bulevardul Coşbuc, unde constructorii care au îngropat conducta de canalizare ISPA au astupat si canivoul.

·        În dreptul grupului de sculptură în metal al lui Siclodi „Confluenţe”, unde tot conductele sparte au generat o alunecare de teren în 2011, iar lucrătorii SADP Galaţi au nivelat terenul astupând canivoul cu pământ.(foto 4).

·        În dreptul restaurantului „Libertatea” unde lucrările pentru alimentarea cu apă a teraselor plutitoare ale unor politicieni locali au astupat cu totul canivoul.

Ai spune că nu-i mare lucru, că în definitiv au rămas canalizările care drenau canivoul şi indiferent de volumul de apă aceasta tot va fi eliminata spre fluviu. În realitate aceste canalizări sunt colmatate de decenii, pline de gunoaie şi de pământ, iar lucrările care au avut loc pe faleză pentru montarea conductei de canalizare le-au întrerupt traiectoria.(foto 5, 6).

Aşa că apa provenită din topirea zăpezii şi cea de ploaie care se scurge pe taluz nu mai poate fi colectată şi infiltrează loessul taluzului. Acesta se tasează şi din loc in loc se produc cavităţi, care se prăbuşesc formând grote, ravene şi şanţuri de tip torenţial pe care apar apoi alunecările de teren. Le-am văzut cu ochii mei în incursiunile pe care le-am făcut atunci cănd duceam mâncare, sau brichete de sare căprioarei de pe faleză şi m-am îngrozit de cât de extinse sunt aceste plăgi ulcerate ale taluzului.

Exploatarea corectă  a sistemului de drenaj al falezei în ultimii 20 de ani constând doar din curăţarea periodică a canivoului şi a canalizărilor nu ne-ar fi adus în situaţia de azi, când se pune inclusiv perspectiva sumbră de a pierde faleza, singurul loc de promenada pentru gălăţeni. Dar în loc să se implice în rezolvarea imediată şi cu mijloacele pe care le are la îndemână, furnizate de societăţile proprii, Primăria Galaţi se încurcă în studii de fezabilitate, pedologice, geologice şi de mediu, în timp ce angajaţii respectivelor societăţi fac totul să dărâme cât mai repede faleza, probabil să scape de atâta muncă.
Voi reveni cu o postare dedicată acestora din urmă şi bătaii de joc faţă de domeniul public al celor care ar trebui să-l protejeze.

Altă imagine cu Faleza Dunării de la Galaţi imediat după inaugurare.
Se observă pe toata lungimea piciorului taluzului canivoul de colectare al apelor uzate.
Foto "Vechiul Galaţi în imagini"

Şanţul de colectare a apelor pluviale da pe afară în lipsă de drenaj.
Fotografie personală primavara 2014

Plin de gunoaie si pământ canivoul a devenit nefuncţional.
Fotografie personală

Colector de ape pluviale plin cu apă care nu are unde să se scurgă.
Fotografie personală

Crescătorie de broaşte şi de ţânţari..
Fotografie personală

Ađa ara acum canalizările de pe faleză.
Fotografie personală

Canalizare inutilă, colmatată şi cu traseu întrerupt.
Fotografie personală

De ce se dărâmă faleza Dunării de la Galaţi II

Faleza Dunării la Galaţi înainte de a fi amenajată
(sursa "Vechiul Galati în imagini", pagina Facebook.)

Anenajarea falezei

Când în 1963 a început amenajarea falezei Dunării de la Galaţi, faleza pe toata lungimea ei actuala era o râpă mai înaltă în dreptul cazărmii Regimentului 11 Siret şi mai joasă spre Valea Ţiglinei şi spre port, străbătută de mai multe vaduri săpate de torenţi şi de picioarele oamenilor: Vadul Bacalbaşa, Vadul Sacalelor, Vadul Bondrea şi Vadul Ţiglinei.

Ori proiectanţii au conceput realizarea pe toata lungimea falezei a unui drum superior cu patru benzi în partea ei superioară şi a unui drum cu doua benzi pe malul apei şi în consecinţă constructorii au nivelat partea superioară a râpei pornind din port către Ţiglina, în treimea superioară a râpei, iar cu materialul rezultat şi cu cel adus din alte cariere de pământ, au taluzat pantele asigurândule astfel aspectul actual.

Aspecte din timpul construcţiei falezei Dunarii de la Galaţi
(sursa "Vechiul Galati în imagini", pagina Facebook.)

Aspecte din timpul construcţiei falezei Dunarii de la Galaţi
(sursa "Vechiul Galati în imagini", pagina Facebook.)

Din considerente de evitare a tasărilor în timp, determinate de umezirea solurilor de loess, limita construcţiilor ridicate în cartierul Ţiglina I şi Mazepa I s-a facut la distanţa de 30 de metri de marginea taluzului, iar înalţimea construcţiilor nu a depăşit cu excepţia G-urilor de pe strada Roşiori nivelul 4.

La distanţe mai mici s-au amplasat Complexul Comercial din Ţiglina I de la „Francezi” (Piaţa Coventry), iar chiar în taluz Restaurantl „Pescarul”. Ambele plasamente s-au dovedit în timp neinspirate, clădirile fiind incluse în programe de consolidare foarte costisitoare.

In galben limita construciilor anterioare anului 1990,
in rosu limita construciilor de dup 1990.
zona Ţiglina

In galben limita construciilor anterioare anului 1990,
in rosu limita construciilor de dup 1990.
zona Mazepa

 După 1980 cănd dictatura de partid a cerut ansambluri arhitecturale după dorinţa conducerii centrale, s-au construit în Mazepa 1 şi 2 blocuri cu mai multe etaje în apropierea marginii taluzului, intercalate între cele deja existente, aducând astfel o greutate suplimentară pe întreaga zonă şi interceptând astfel traseele subterane de drenare naturală a apei meteorice, pe care le-au blocat.

O situaţie şi mai complicată a aparut după 1990, când interesele unor politicieni locali, la care a aderat conducerea Institutului de Proiectari Judeţean („Proiect S.A.”) şi constructorul „Vega”, a dus la apariţia de blocuri şi alte construcţii plombate pe spaţiile rămase libere pe faleza superioara. Aşa a aparut clădirea Curţii de Conturi, Hotelul Vega, blocurile turn de la „Pastilă”, biserica de pe faleză, vilele şi blocurile cu multe etaje din Ţiglina I, iar construcţiile continuă, în prezent in apropierea Complexului „Francezi” construindu-se un bloc cu 5 etaje al firmei unui politician PDL din Bucureşti. (Cezar Preda, care în asociere cu directorul societaţii de salubrizare R.E.R.Ecologic Service, Dumitru Ion, a cumparat de la Consiliul Local Galaţi în 2009 terenul, pe care tot acelaşi consiliu a aprobat în 2013 amplasare unui bloc cu 5 etaje).

Din ce spun cei care se pricep, greutatea acestor construcţii situate pe buza unui taluz, combinată cu umiditatea solului de tip loess, poate determina lichefierea solului în caz de seisme şi răsturnarea acestor construcţii în Dunăre.

Dar nu numai construcţiile sunt cele care favorizează tasarea accentuată a falezei superioare a Dunării la Galaţi. O să vedem într-un episod următor ca cei vinovaţi de distrugerea sistematica a domeniului public sunt tocmai cei care ar trebui să-l admnistreze.

De ce se dărâmă faleza?

Galaţii în secolul XVIII.

Se tot discută de mai mult timp despre tasarea falezei Dunării la Galaţi, dar nu se face mai nimic. O dezbatere publică desfaşurată anul trecut la Galaţi cu firma care execută studiul de fezabilitate privind modernizarea acestei zone verzi a oraşului, a sfârşit între dorinţele poate exagerate ale gălăţenilor şi neputinţa autorităţilor, incapabile să asigure finanţări pentru proiecte mari şi costisitoare care sa mulţumesca pe toată lumea.

Cu un an înainte, Primaria Galaţi pierduse 86 de milioane de euro finanţare europeană pentru amenajarea falezei, dar cu o nonşalanţă suspectă aceaşi pri-mărie, dar cu altă pălărie, aruncă 10 milioane de euro pe un studiu de fezabilitate pentru traversarea Dunării şi sute de mii de euro pentru tot felul de chermeze pe bani publici, cu mici, bere şi lăutari, la care se adaugă jocuri de artificii, să se bucure prostimea văzând cum arde spectaculos pe cerul oraşului banul public. Asra în timp ce promenada Galaţiului se prăbuşeşte în fluviu.

Dar dincolo de discuţia specialiştilor, de ieşirile la rampă ale politicienilor locali, imaculaţi ca lacrima, (ca şi când nu ei au aprobat toate monstruozităţile apărute după revoluţie pe faleză), de incursiunile timide şi adesea diletante şi alergătoare după senzaţional ale presei, până acum nimeni nu a analizat temeinic şi documentat cauzele tasării falezei şi a alunecarilor de teren de acolo, aşa că am să încerc să o fac eu.

Vă mărturisesc încă din start că nu sunt specialist în construcţii, nici în geologia solurilor, sau în seismologie, dar observaţiile mele provenite din decenii pe scanat zilnic faleza, combinate cu unele informaţii accesibile oricui este interesat de subiect, m-au dus la mai multe concluzii pe care am să le împartăşesc cui va dori să le citescă.

Istoric.

Malul stâng al Dunării a constituit încă din antichitate un loc bun de acostare pentru corăbii, pentru că reflectat de Munţii Măcinului, şuvoiul fluviului face în dreptul Galaţiului o curbă largă, săpând în malul de loess. In contrast, în malul celălalt, viteza mai mică a apei, combinată cu sedimentele aduse de râul Siret, fac ca malul să prezinte o întinsură largă cu apă mică şi depuneri de nisip ce formeaza plaje, sau chiar insule (cum a fost Cocuţa).

Oraşul Galaţi la 1877.

Diferenţa între albia minoră (plină mereu cu apă) şi albia majoră (care se umple numai la inundaţii) nu a fost semnificativă niciodată în porţiunea Gura Siret- strada Dogăriei pe malul stâng. Aşa cum ne arată imaginile vechi cu portul galăţean şi cum îmi aduc şi eu aminte Râpa înainte de afi amenajată faleza, apa fluviului spăla piciorul falezei, pe jos doar în anii secetoşi se putea merge doar pe porţiuni scurte fără să te uzi pe picioare. Se înţelege de aici că oraşul avea de suferit la inundaţii doar în partea sa situată la est de străzile Cuza Vodă, Mihai Bravu şi Râpa Brateşului.

Râpa Galaţiului văzuta de pe Dealul Ţiglinei la 1877.

Presupun că acum 2000 de ani malul Dunării era mult mai spre locul unde se află mijlocul Dunarii acum, eroziunea malului în tot aceşti ani a spălat miile de tone de deşeuri aruncate în râpă timp de sute de ani de muncitorii abatoarelor şi fabricilor de conserve situate în oraşul vechi. Concomitent pe malul de peste fluviu apa Dunării a încetat să mai spele poalele Munţilor Măcinului, Dinogetia a încetat să mai fie port la fluviu, iar aluviunile au transformat vechea albie antică în şirul de bălţi: Jijila, Lăţime, Crapina ş.a.m.d.