Daca tot am vorbit despre lacul Brates, care facea parte din delta in miniatura a Prutului, sa ne reamintim cate ceva despre ea, caci din pacate acum este disparuta si nu cred ca o vom mai vedea vreodata asa cum ne-au lasat-o stramosii nostri. Avand o suprafata de 18000 ha, zona de varsare a raului Prut in Dunare cuprindea lacurile si baltile aferente raului de pe ambele maluri, incepand de la Carja spre Giurgiulesti: Balta Mata-Radeanu de la Cavadinesti- Vadeni, balta Cacia si lacul Teleajen, lacul Broscarului si balta Leahului, balta Pochina de la Rogojeni, Sovarca de la Oancea, balta Maicasu, balta Vladesti, balta Branesti, lacul Vlascuta, balta Cotul Chiului, lacul Valeni si lacul Brates.
In anii in care Prutul venea mare, aceste balti si lacuri erau primenite cu apa proaspata si cu peste care se inmulteau in aceste locuri. Bunicul meu care in perioada interbelica a avut o gradina de zarzavat luata in arenda de la boereasa din Branesti pe nume Virginia Gutu, imi povestea in copilarie despre cum prindeau peste basarabenii care lucrau la el in gradina. Istorisirea mi-a fost confirmata si de mama mea, azi aproape nonagenara, care copil fiind il insotea pe bunicul in gradina de zarzavat din paradisul de alta data al luncii Prutului, loc de truda si de bucurie pentru taranii locului.
"In fiecare an tata arenda din iarna teren pe malul Prutului in balta Branestiului de la Coana Virginica, care avea mosie acolo si in al carui conac s-a facut dupa razboi GAC (Gospodaria Agricola Colectiva). Desi aveam si noi pamant destul, nu ne ajungea sa cultivam atatea legume si verdeturi cate se cereau pe piata Galatiului. Bunicul meu dupa mama fusese adus din Bulgaria de catre regele Carol I sa-i invete pe romani arta gradinaritului. Atunci dupa razboiul de independenta Carol I a adus mesteri din toata Europa pe care i-a folosit la modernizarea Romaniei: pietrari din Italia, motoristi si batozisti din Germania, viticultori din Franta si ingineri din Anglia. Probabil au fost si alte nationalitati, dar sa ma ierte daca nu le tin minte pe toate. Tata a invatat meserie de la el si a fost probabil cel mai mare gradinar din sudul Moldovei in perioada dintre razboaie. Toamna tarziu dupa ce se strangeau roadele campului il aveam invitat la masa pe directorul de la Santierul Naval Galati, care venea cu lista de legume de care era nevoie pentru muncitorii din santier: atata varza, atata morcov, atata telina, atatia ardei si rosii si asa mai departe. Se negocia un pret orientativ si se semna un contract, in baza caruia tata arenda pamant de la boieroaica. Din februarie trimetea raspuns in Basarabia la gradinarii cu care lucra si cum se topea zapada incepea lucrul la gradina. Pe atunci nu erau sere sau solarii si rasadurile se faceau in istic. Isticul sau rasadnita era o rama facuta din scanduri, cam de 30 cm latime, in care se aseza un start de gunoi de grajd peste care se aseza un strat de mranita de o palma. (N.A. Am cautat in dictionarele romanesti "istic" dar n-am gasit, iar "mranita" pare a fi un cuvant bulgaresc format din "chrana", adica hrana sau aliment, cu alte cuvinte hrana pentru plante). Peste istic se aseza acoperisul care era format din ochiuri de sticla prin care soarele trecea si incalzea gunoiul (facea efect de sera). Ajutate de caldura gunoiului de grajd si de cea a soarelui in istic cresteau rasadurile pentru gradina, cu care se plantau hectare intregi de legume si zarzavaturi. Tata avea sute de isticuri si un om statea si le repara cat era iarna de lunga. Terenul de pe malul raului avea sapate canale de udat plantele, in care se turna apa din Prut cu ajutorul unei roti mari trase de boi, in asa fel incat curgea in permanenta apa pe teava in care se goleau caldarile de apa de pe roata. Aveam mai multe perechi de boi pentru treaba asta, dar cand era nevoie mare de apa mai si imprumutam. Primavara cand Prutul venea mare canalele si baltile din jur se umpleau de peste mare care intra in ape mai putin adanci si mai calde sa-si depuna icrele, iar o parte din el ramanea prins acolo. De cate ori pornea apa sa curga de la roata, pestele sarea in sus sa treaca dincolo in Prut. Tata avea la roata un baiat din Basarabia un fin pe care-l cununase si care cand venea tata pe la roata striga la el: "Dom' Apostol, nea Aurel lasa-ma sa-ti fac o saramura" si cat ai clipi lua un cos de nuiele din cele in care se carau rosiile si ardeii si fixa pe un loc al lui sub teava din care curgea apa proaspata din Prut si in cateva minute se umplea cosul cu peste, in special crap si caras, dar si alte soiuri ca era prutul plin de toti pestii de pe lume. Basarabeanul ii spinteca si-i curata si cat tragea tata cateva tigari, fina facea mamaliga si saramura ca-n Basarabia cu mujdei frecat cu zeama de rosii si bulion din ardei iute, asa ca tata care stia lectia lua intotdeauna cu el si cate o sticla de vin ca sa aiba cu ce stinge arsura saramurii. Locul asta al rotii era cam in dreptul satului Vadu lui Isac, de unde veneau si cei mai multi lucratori basarabeni. Erau oameni saraci, dar muncitori si traiau toata vara in balta, acolo dormeau, acolo mancau, acolo faceu copii si cum tata era cel mai instarit om din sat veneau la el si-l rugau sa-i cunune, sa-i boteze si de la Cahul pana la Giurgiulesti traiau oameni botezati de el cu nume de Gherghina, Ivanciu, Maria sau Aurel. La fel de multi fini avea si-n Branesti. Da' dupa aia au venit vremuri grele pentru basarabeni, cand s-a cedat Rusiei tara si oamenii au fost deportati, iar multi au murit pe front inrolati in Armata Rosie sau in Siberia in lagarele lui Stalin. Razboiul l-a prins si pe un frate de-a lui tata in Basarabia unde era casatorit c-o basarabeanca, pe Vasile Apostol, care n-a mai venit in Romania a murit acolo. Am aflat tarziu despre el ca a murit cand a strigat cineva peste Prut:
-Ba care esti neam de-a lu' mos Aurel Apostol? Si erau destul de multe neamuri care lucrau la gradina CAP din Branesti in frunte cu nea Enachi Munteanu, brigadierul de la gradina, care invatase meserie de la tata dupa razboi, ca era mai mic decat barbatul meu, cel care tinea pe fata lu' tusa Mariuca, vara buna cu mama, pe Zamfirica.
-Ce vrei ba? Da' asa cu jumate de gura, mai cu fereala ca sa nu-l auda vreun granicer de-al nostru, ca de ai lor nu era nevoie ca toti erau cu ochi tataresti in cap si nu stiau romaneste niciunul.
-Sa le zici la tanti Geta si lu' Nelu de la Galati c-o murit fratele lui mos Aurel Apostol! Dumnezeu sa-l ierte!
- Dumnezeu sa te auda, o sa le transmit!
Si nentu' Enachi care nu era prost de loc, n-a dat telefon sa-l asculte centralista de la Foltesti si sa raporteze la securitate ca a vorbit cu strainii, s-o suit in Rata de Galati si-o venit la noi acasa si aici pe scaunul asta pe care stai tu o stat si el si s-o foit si s-o invartit pana ce-o venit tata-tau de la Salvare, ca era mare prieten cu Nicu, Dumnezeu sa-l ierte, tineu unul la altul ca fratii si mereu se sfatuiau, si cand o fost cu gospodaria colectiva, tot la el o venit, adica la tata-tu. Si apoi in soapta, ca sa nu-l auda nimeni ca vorbise cu cineva de peste Prut, ne-o zis c-o murit fratele lu' tata Aurel. Am plans oleaca ca mi-l mai aminteam, era un barbat frumos asa ca tata Aurel, dar mai petrecaret ca-i placeau femeile si bautura si de aia sa si dus in Basarabia ca erau muierile mai dracoase si tineau la bautura ca si el si le-o facut o gramada de copii la cele doua neveste pe care le-o avut, fie la el acolo, Dumnezeu sa-l ierte".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu