O teorie proprie despre traseul râului Buzău în antichitate.

În cartea a IV a a Istoriei sale, Herodot povesteşte despre expediţia regelui Darius în Sciţia. Cu această ocazie Herodot numeşte 5 afluenţi ai Dunării care sporesc apele ei:

1. Porata, Pyretus actualmente Prut
2. Tiarantus, actualmente Siret
3. Ararus probabil Buzaul, râu care se varsă însă în Siret, 
4. Naparis: Ialomiţa (a nu se confunda cu Nipru numit în antichitate Borysthenes)
5. Ordessus: Argeşul

Când am dezvoltat acest subiect aici  în urmă cu doi ani am afirmat (citez textual): "Ararus probabil Buzăul, râu care se varsă însă în Siret". Şi aveam creptate: Buzăul se varsă în Siret, în amonte de Galaţi, în dreptul localitaţii Vasile Alecsandri. Se varsă, dar acum! Este posibil ca Herodot să aibă dreptate şi în antichitate râul să se fi vărsat direct în Dunăre, iată de ce.
Recent mi-a căzut în mână o lucrare despre geomorfologia Văii Dunării între Brăila şi Pălăgeanca, elaborată la Universitatea din Bucureşti, în care sunt amintite şi traseele paleoalbiilor râurilor din zonă în antichitate. Astfel Dunărea curgea spre nord, pe la poala Munţilor Măcin, Siretul avea un traseu mai lung orientat spre est, iar Prutul scălda falezele de loess ale Galaţiului. Cu aceste noi cunoştinţe am trecut la vizualizarea acestor trasee antice pe hărţile din satelit, unde albiile străvechi se observă destul de bine, cum ar Google Earth. Ori în momentul în care am pus pe hârtie noile trasee, am constatat că dacă Siretul este mai lung şi orientat spre est, traseul Buzăului spre vărsare, aşa cum este el azi, ar fi prelung şi fără sens, apele dirijându-se mult mai uşor în Dunăre decât în Siret.
Să recapitulam: dacă azi Buzăul trece prin Scorţaru Nou, Pitulaţi, Sihleanu, Latinu şi se varsă în Siret la Voineşti, în antichitate albia lui vizibilă pe harţi şi pe fotografii din cosmos, urma traseul Sorţaru Nou, Găvani, Râmnicelu, Pietroiu, Baldovineşti, Brăila, varsându-se în Dunăre în aval de actuala localitate Smârdan, situaţie în care ultima porţiune din Braţul Măcin este constituită probabil pe vechea albie a Buzăului.

Albastru: Dunărea, Violet: Prutul, Roşu: Siretul, Galben: Buzăul

În ce priveşte etimologia cuvântului Siret din grecescul Tiarantus, după Vasile Pârvan în "Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice", (1923) numele ar fi de origine dacică: Sarant (repede), din sarmatul Caranţ, iar după alţi autori de origine latină Saratus (sărat). Internetul (Wikipedia) abundă însă şi de aiureli (Hierasus: "Sfăntul", Seret: "Dragul" în maghiară etc.)
Dacă concludem că Tiarantus este Siretul, atunci în ordinea lor Ararus ar trebui să fie Buzăul din latinescul Buseos, sau din grecul Buvalos, provenit din dacicul Movalos (V. Pârvan). 

Bratele Dunarii

Este foarte probabil ca in antichitate unele din lacurile conexe Razelmului (Valea Nucarilor-Agighioil, Babadag, Nuntasi) sa fi fost considerate ca fiind brate de varsare ale Istrului, dar din punct de vedere stiintific acest lucru este imposibil. Terenul din preajma Deltei Dunarii este probabil cel mai vechi din Europa si n-a suferit modificari semnificative in ultimele milioane de ani. Nu acelasi lucru se poate spune si despre Delta, care daca ar trebui sa luam in calcul ipoteza Ryan-Pitman, de formare a Marii Negre prin revarsarea Marii Mediterane via Egee-Marmara-Bosfor, n-ar avea mai mult de 7600 de ani. Cert este ca dincolo de relatarile anticilor simpla consultare a unor harti ne arata ca Histria, Tomis, Callatis, Parthenopolis, Arganum, Halmyris si cel putin inca 3-4 care stau ingropate in grindurile deltei.au fost porturi maritime si nu fluviale, aluviunile din fluviu depuse in miile de ani izolandu-le pe unele din ele de apa marii.
In ce priveste traseul bratului sudic propus de dvs. si pe care sper sa-l explorez la vara per-pedes daca sanatatea imi va permite, cred sincer in urma consultarii hartilor existente pe net, ca nu putea a fi altul decat: Noviodunum, Somova, Tulcea si apoi urmand limita nordica a masivului dobrogean si actuala sosea judeteana 222C Nufarul-Bestepe-Mahmudia-Murighiol- Dunavatul de Sus, unde se varsa in mare. Pe mai multe harti din cosmos intre Dunavatul de Sus si cel de Jos se vad albii de fluvii care ar corespunde aproximativ actualului loc de amplasare a Canalului Dunavat. Shimbarea directiei suvoiului de la vest la est catre sud as pune-o pe seama barajului format de grindul Caraorman si a curentilor marini. In ce priveste Lacul Babadag si celelalte mai mici satelite golfului Halmyris probabil ca erau mlastini uriase si greu de trecut atat pe jos cat si cu o nava si puteau lesne a fi confundate cu ostiumuri de varsare.
Daca mergem mai jos pe litoralul romanesc, gasim situatii similare cu foste golfuri acum lacuri: Histria, Nuntasi, Corbu, Tasaul, Siutghiol, Tabacariei, Techirghiol, Costinesti, Neptun, lacul de la Saturn si in fine cel din Mangalia, care ar fi putut fi cu usurinta confundat cu un fluviu datorita marimii sale si lungimii considerabile.
Nu-mi ramane decat sa verific in teren in amanunt o parte din parerile mele.

Critica teoriei lui Sorin Olteanu II

Iata cum ar fi aratat in antichitate bratele Dunarii la varsare, in viziunea cercetatorului roman Sorin Olteanu: imediat dupa Noviodunum, Isaccea de astazi, s-ar fi desprins un brat care pe traseul sud-est s-ar fi deplasat spre mare, cu care s-ar fi intalnit aproape de Istria, delimitand astfel latura sudica a insulei Peuce. Ori atat dupa configuratia din teren, dar mai ales studiind hartile existente, eu personal nu cred ca acest traseu ar fi posibil din considerente aratate anterior. In oglinda cu schema domnului Olteanu puteti vedea o harta din anul 2000 construita dupa topografia prin radar de catre NASA a zonei de nord a Dobrogei, care ne arata clar ce bariere ar fi trebuit sa treaca Dunarea ca sa urmeze traseul propus de domnulmOlteanu.