Harta Daciei, Panoniei, Iliriei si Moesiei

O harta deosebita din colectia David Rumsey (davidrumsey.com) este cea alcatuita de Adrien Hubert Brue la Paris in 1826 care incearca sa localizeze pe seama izvoarelor istorice din antichitate forme de relief si localitati de pe teritoriul Daciei, Panoniei, Iliriei si Moesiei. Vom avea bucuria sa gasim pe aproape de Galati, pe undeva in Moldova, in Carpatii orientali probabil pe valea Putnei: M. sacer apud Getas Cocajon v. Cogaion, iar pe malul marii si pe Dunare toate cetatile cunoscute: Callatis, Tomi, Constantiniana, Histropolis, Adv Salices, , Salsovia, Aegissus, Noviodunum, iar intre ele Pons Darii Hystaspis. Gurile Istrului de la nord la sud sunt:

• Boreum ostium, (cu un canal mai mic Calum ostium), pe actualul Chilia
• Naracum secundum ostium, actual Sulina
• intre ele insula Peuce
• Pulchorul ostium, actual Sf. Gheorghe
• Naracum ostium, Gura Portita
• Sacrum ostium, Gura Periteasca

Dintre localitatile din interiorul Moesiei este interesanta localizarea cetatii Vallis Domitiana probabil identic cu Valle Domitiana din Itinerarium Provinciarum Antonini Augusti si cu Vicus Domitianus din alte harti, pe malul vestic al lacului Halmyris, cam pe unde ar fi Babadagul considerat de unii Vicus Novus.

Cum harta lui Brue nu poate fi download-ata de pe colectia Rumsey va propun o harta din 1849 a lui Alexander Findlay, de pe site-il bibliotecii Universitatii din Texas (lib.utexas.edu), care pare copiata dupa harta din 1826, cu mici modificari date de datele adunate in doua decenii.

O ipoteza romaneasca privind gurile Istrului

Un cercetator roman, Sorin Olteanu, studiind textele istoricilor si geografilor antici a ajuns la o teorie interesanta cu privire la pozitia gurilor Dunarii in antichitate. Stim deja de la Herodot ca Istrul se varsa prin cinci guri si tot el ne spune ca varsarea fluviului in mare se facea langa Istria, cetate a Miletului la Pontul Euxin. Mai multi autori antici de origine greaca semnaleaza la gurile fluviului mai multe insule din care cea mai importanta ar fi Peuke sau Peuce, formata intre bratele fluviului si comparata ca marime cu Rhodos. Examinand numeroase surse documentare antice, autorul roman considera ca fluviul avea in antichitate un brat care pornea de la Noviodunum si care forma limita de sud a insulei Peuce si care ar fi strabatut actualul teritoriu al lacului Babadag si Valea Nucarilor, brat in prezent disparut prin colmatarea sa cu aluviuni. (A nu se confunda cu insula Serpilor, (insula lui Ahile), in care conform traditiei ar fi fost inmormantat eroul din razboiul troian).
Un citat din lucrarea domnului Olteanu ne trimite la textul lui Strabon care descriind insula Peuke ca fiind dupa gura de varsare a Istrului in Pont: "mai incolo de acesta insula a construit Darius podul de vase".
Un alt mare carturar al antichitatii Ptolemeu, descriind gurile Dunarii plaseaza prima despartire a apelor fluviului pe brate mai jos de Dinogetia la Noviodunum, bratul cel mai de sud numindu-se Peuce, iar gura Sfanta, urmata de la sud spre nord de gurile: Narakion (gura Ingusta), Kalon (gura Fumoasa), Pseudon (gura Falsa), Boreion (gura Nordica), Psilon (gura Pustie), care se varsa prin lacul Thiagola.

 

Controversa despre gurile Dunarii in antichitate. Podul lui Mandrocles.

Acelasi parinte a istoriei Herodot face referiri in "Istoria" despre varsarea Dunarii in Marea Neagra in mai multe capitole ale cartii sale. Prima precizare din Cartea a II a, paragraf 33:
"Istrul curge prin toata Europa inainte de a se varsa in final in Euxin, langa Istria, o colonie a milesienilor" (locuitori ai Miletului).
Aceasta precizare importanta privind pozitia gurilor fluviului in antichitate ar justifica si numele de Istria dat de greci in antichitate coloniei lor de la Marea Neagra. In Cartea a IV a, paragraful 47 Herodot scrie despre raurile din Scitia care erau navigabile pe oarecare distanta de la mare:
"Acestea sunt, Istrul, care are cinci guri, Tyras (Nistrul), Hypanis (Bug), Borysthenes (Niprul), Panticapes (Pripet sau Konskaia), Hypacrys (Sivas), Gerrhus (probabil o ramura a Niprului sau Molocinoe, sau Turunchuk) si Tanais (Donet)."
Iar in aceieasi Carte la paragraful 89:
" Darius dupa ce l-a rasplatit pe Mandrocles (grec samian, din Samos, care a construit pentru Darius un pod peste Bosfor) a trecut in Europa, ordonand in acelasi timp ionienilor sa intre in Pontul Euxin si sa navigheze la gurile Istrului. Acolo el a cerut sa se ridice un pod peste fluviu si sa astepte venirea lui. Ionienii, aeolienii si helespontienii au fost nationalitatile care i-au furnizat comanda vaselor sale. Deci flota a depasit insulele Cyneene, a ajuns la Istru si a urcat pe rau pana in punctul in care canalele lui se separa la distanta de doua zile de calatorie pe mare, la cotul suvoiului ".
Aici in amonte de separarea bratelor fluviului, acelasi Mandrocles va construi un pod peste Dunare pentru armata regelui Darius. Daca privim o harta a regiunii vom constata ca primul cot serios al Dunarii de la separarea bratelor sale principale este Cotul Pisicii, situat in aval de Galati, locul cel mai probabil de amplasare a unui pod avand in vedere configuratia albiei si a terenului in antichitate.