O ipoteza romaneasca privind gurile Istrului

Un cercetator roman, Sorin Olteanu, studiind textele istoricilor si geografilor antici a ajuns la o teorie interesanta cu privire la pozitia gurilor Dunarii in antichitate. Stim deja de la Herodot ca Istrul se varsa prin cinci guri si tot el ne spune ca varsarea fluviului in mare se facea langa Istria, cetate a Miletului la Pontul Euxin. Mai multi autori antici de origine greaca semnaleaza la gurile fluviului mai multe insule din care cea mai importanta ar fi Peuke sau Peuce, formata intre bratele fluviului si comparata ca marime cu Rhodos. Examinand numeroase surse documentare antice, autorul roman considera ca fluviul avea in antichitate un brat care pornea de la Noviodunum si care forma limita de sud a insulei Peuce si care ar fi strabatut actualul teritoriu al lacului Babadag si Valea Nucarilor, brat in prezent disparut prin colmatarea sa cu aluviuni. (A nu se confunda cu insula Serpilor, (insula lui Ahile), in care conform traditiei ar fi fost inmormantat eroul din razboiul troian).
Un citat din lucrarea domnului Olteanu ne trimite la textul lui Strabon care descriind insula Peuke ca fiind dupa gura de varsare a Istrului in Pont: "mai incolo de acesta insula a construit Darius podul de vase".
Un alt mare carturar al antichitatii Ptolemeu, descriind gurile Dunarii plaseaza prima despartire a apelor fluviului pe brate mai jos de Dinogetia la Noviodunum, bratul cel mai de sud numindu-se Peuce, iar gura Sfanta, urmata de la sud spre nord de gurile: Narakion (gura Ingusta), Kalon (gura Fumoasa), Pseudon (gura Falsa), Boreion (gura Nordica), Psilon (gura Pustie), care se varsa prin lacul Thiagola.

 

Controversa despre gurile Dunarii in antichitate. Podul lui Mandrocles.

Acelasi parinte a istoriei Herodot face referiri in "Istoria" despre varsarea Dunarii in Marea Neagra in mai multe capitole ale cartii sale. Prima precizare din Cartea a II a, paragraf 33:
"Istrul curge prin toata Europa inainte de a se varsa in final in Euxin, langa Istria, o colonie a milesienilor" (locuitori ai Miletului).
Aceasta precizare importanta privind pozitia gurilor fluviului in antichitate ar justifica si numele de Istria dat de greci in antichitate coloniei lor de la Marea Neagra. In Cartea a IV a, paragraful 47 Herodot scrie despre raurile din Scitia care erau navigabile pe oarecare distanta de la mare:
"Acestea sunt, Istrul, care are cinci guri, Tyras (Nistrul), Hypanis (Bug), Borysthenes (Niprul), Panticapes (Pripet sau Konskaia), Hypacrys (Sivas), Gerrhus (probabil o ramura a Niprului sau Molocinoe, sau Turunchuk) si Tanais (Donet)."
Iar in aceieasi Carte la paragraful 89:
" Darius dupa ce l-a rasplatit pe Mandrocles (grec samian, din Samos, care a construit pentru Darius un pod peste Bosfor) a trecut in Europa, ordonand in acelasi timp ionienilor sa intre in Pontul Euxin si sa navigheze la gurile Istrului. Acolo el a cerut sa se ridice un pod peste fluviu si sa astepte venirea lui. Ionienii, aeolienii si helespontienii au fost nationalitatile care i-au furnizat comanda vaselor sale. Deci flota a depasit insulele Cyneene, a ajuns la Istru si a urcat pe rau pana in punctul in care canalele lui se separa la distanta de doua zile de calatorie pe mare, la cotul suvoiului ".
Aici in amonte de separarea bratelor fluviului, acelasi Mandrocles va construi un pod peste Dunare pentru armata regelui Darius. Daca privim o harta a regiunii vom constata ca primul cot serios al Dunarii de la separarea bratelor sale principale este Cotul Pisicii, situat in aval de Galati, locul cel mai probabil de amplasare a unui pod avand in vedere configuratia albiei si a terenului in antichitate.

Putina Istorie dupa Herodot

In cartea a IV a a Istoriei sale, Herodot povesteste despre expeditia regelui Darius in Scitia. Numit cand "primul mare istoric al antichitatii", cand "primul mare mincinos al antichitatii", Herodot a lasat mostenire omenirii cateva detalii despre Dunare foarte interesante. Primul ar fi ca Istros curge continuu cu acelasi debit vara si iarna, spre deosebire de Nil, al carui debit variaza semnificativ. Herodot numeste 5 afluenti ai Dunarii care sporesc apele ei:

1. Porata, Pyretus actualmente Prut
2. Tiarantus, actualmente Siret
3. Ararus probabil Buzaul, rau care se varsa insa in Siret, ca de altfel si Barladul
4. Naparis: Ialomita (a nu se confunda cu Nipru numit in antichitate Borysthenes)
5. Ordessus: Argesul

Intrucat Herodot scrie ca Ararus, Naparis si Ordessus se afla intre celelalte doua, iar Tiarantus ar fi mai la vest, a fost asimilat de unii autori cu cu Tisa. Dar Tisa nu se gasea in Scitia, iar despre raurile care se varsau mai in amonte Herodot ne aminteste de Maris, care curgea din tara agatarsilor, Atlas, Auras si Tibisis (Timisul).
Totusi etimologia cuvantului Tiarantus dupa Vasile Parvan in "Consideratiuni asupra unor nume de rauri daco-scitice", (1923) ar fi de origine dacica: Sarant (repede), iar dupa alti autori latina Saratus (sarat). Daca concludem ca Tiarantus este Siretul, atunci in ordinea lor Ararus ar trebui sa fie Calmatuiul care se varsa in Dunare direct, in apropiere de Harsova, Buzaul fiind latinescul Buseos din grecul Buvalos provenit din dacicul Movalos (V. Parvan). Daca pentru Naparis si Ordessus nu exista dubii, sa vedem cu harta in fata ce rauri mai avem pana la Tibisis.
Atlas poste fi Alutus, adica Olt iar Auras in ordine Jiu, Cerna sau Caras.

Groapa

Daca dai clic pe pagina din dreapta a blogului pe "Panorama falezei Dunarii life", poti vedea on line o imagine a ceea ce se chema odata "Vadul Sacalelor", sau acum cativa ani "la zid", iar mai nou " la elice".  Daca dai clic zilele astea vei vedea o groapa cat casa care ar putea inghiti microbuzul primarie cu tot cu consilieri si viceprimari, care a aparut de o saptamana in mijlocul drumului, urmare a unei surpari de zile mari. Sa ne amintim ca acolo anul trecut au lucrat cateva luni bune constructorii, care in cadrul programului ISPA au reconfigurat traseele canalizarilor din oras. Cum le-au reconfigurat se vede, tot orasul este devastat, de la intrarea in Bariera si pana in port numai santuri, gropi, noroi iarna, praf vara si disconfort cat cuprinde. Imediat dupa ce s-a produs surparea am trecut cu masina pe faleza si am fost uimit de cata politie si gardieni publici erau adunati sa pazeasca groapa ca sa nu dam ca prostii in ea. Am numarat 3 politisti de la circulatie in fata la scena, numai pe sensul meu de mers, dar cred ca erau si-n celalalt capat spre Navelor si o duzina de gardieni care ne grabeau spre Prelungirea Traian. Cand eram fericit ca mi se da atata importanta mie, umilului cetatean posesor de autoturism, si eram gata sa-i iert de toate lampile de semnalizarea a escavarilor si santurilor lipsa, am constata ca toata agitatia era data de prezenta in zona a unui viceprimar, "nu spui numele, persoana importanta", care venise sa-l vada presa cum se implica in gaurile negre ale orasului.

Lebede si cormorani la grindul Chituc

Cormoranii

In fiecare iarna poposesc pe faleza Dunarii cateva pasari interesante si elegante: cormoranii. Nu stiu de unde vin, dar ne viziteaza numai toamna tarziu si iarna, in sezonul cald dispar, pentru a reapare dupa ce cade prima bruma. I-am vazut vara in Delta sau la Marea Neagra, zburand la rasul apei in zori si seara tarziu, in stoluri mici, uneori aproape sau impreuna cu pelicani, cu care se inrudesc si cu care sunt inglobati in acelasi ordin: "Pelecaniformes". Sunt pasari harnice care pescuiesc toata ziua scufundindu-se in apa inghetata a Dunarii pana la fund pentru a inhata cate un chitic.In orele mele de plimbare pe faleza am observat de multe ori aceste pasari frumoase si stilul lor de pescuit. La cativa metri de mal, calcand apa isi trag sufletul dupa ultima imersiune apoi scurt si fara zgomot se arunca cu capul in valuri si dispar la fund. Aripile mari le folosesc la inotat pe sub apa iar ciocul ascutit si incovoiat la varf ca o gheara de vultur la dibuit si inhatat pestele. Pot sta scufundati 30-40 secunde, dar am vazut exemplare care depaseau minutul. Dupa partide de pescuit in apa rece ca gheata obisnuiesc sa-si usuce penele intinzandu-si aripile, moment in care seamana cu un pterodactil, fapt ce i-a atras in popor porecle cum ar fi: "drac", sau "corb de mare".
Am fost convins mereu ca este doar o singura specie si ca diferentele de marime sunt date de varsta, dar am descoperit intr-o monografie despre pasarile din Delta Dunarii ca sunt doua specii diferite: cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) si cormoranul mic sau pitic (Phalacroconax pygmaeus). Ambele sunt asemanatoare ca aspect, exceptand marimea si cateva diferente de culoare la nivelul ciocului.
Considerati de profani ca fiind lacome si chiar daunatoare, aceste pasari muncesc mult pentru un chitic de peste. Rata de capturi este de 1/10 scufundari si consumul de energie in apa rece ca gheata este imens mai ales ca trebuie sa stea atat timp la fund. Uneori se scufunda si nu mai ies....un fir de nylon de la o undita rupta, o sarma aruncata aiurea, o bucata de parama pierduta sau o punga de plastic dusa de apa il poate prinde intr-o capcana mortala. Sa ne bucuram de spectacolul oferit de acest scafandru dibace care foloseste aripile la fel de bine in apa sau in aer. Cand este deranjat de insistentele noastre si trebuie sa zboare falfaie aripile greoi pana decoleaza si apoi zboara aproape razant greoi pentru a se opri cateva sute de metri mai incolo. Altfel, daca e lasat in pace sa-si faca siesta, se usuca la soare si cand pleaca din loc se arunca cu capul inainte plonjand in oceanul de aer si zburand elegant si in viteza..

Iarna pe ulita