O DIMINEAȚĂ DE DUMINICĂ PE FALEZĂ (pamflet în 10 puncte)

 Ce poate fi mai liniștitor și mai relaxant decât să petreci o dimineață de duminică pe faleza Dunării de la Galați? Poate o dimineață în familie, sau poate o plimbare în familie pe faleză, așa cum fac sute de gălățeni.
Așadar pornești cu entuziasm să-ți încarci bateriile, să te relaxezi și să-ți umpli plămânii cu cel mai curat aer din Galați. Da' nu te grăbi cetățene de la bloc, că înainte de a face toate astea trebuie să urmezi pașii de mai jos:

1. trebuie să treci de "furcile caudine" de la Trecere bac, să faci slalom printre basculante, fente printre taximetre și treceri milimetrice pe lângă mașinile parcate aiurea, sau pe lângă lăzile de plastic cu care unii patroni din zonă își rezervă parcarea.
   
2. urmează apoi cercetarea, identificarea și luarea în stăpânire a unui loc de parcare, că 2/3 din spațiile de parcare de la Trecere Bac sunt concesionate de Navrom Bac S.R.L. care le ține goale, dar blocate.
3. fericit că n-ai călcat pe nimeni și nici nu ți-ai zgâriat mașina printre mobilierul urban (?) treci de bariera care nu oprește pe nimeni și de căsuțele paznicilor care nu păzesc pe nimeni și intri fericit pe șoseaua inferioară de pe faleză să tragi o gură de aer curat. Sau mai bine nu, așteaptă să treci de căsuța din povești ca sa nu tragi o gura de aer cu miros de ulei încins de la popcorn.
   
4. mai faceți câțiva pași dar vă implor nu încercați să trageți aer în piept, ci mai degrabă țineți-vă respirația până treceți de cele două toalete ecologice (!!??) și de balta formată în apropierea lor. Garantez că mirosul de urină încinsă de căldură e mai greu de suportat și decât mirosul de mici care vine de la Riverside și de cel de saramură care năvălește de la Pescăruș.
   
5. dacă și acest obstacol a fost depășit, după o lunga perioada de apnee voluntară aveți posibilitatea să vă curățați căile aeriene trăgând adânc aer în piept, pentru a surprinde mirosul de floare de tei și de flori de mălin. Dar profitați de moment că orice clipă zboară, iar plăcerile nu durează niciodată prea mult. Apar una câte una mașinile cârciumilor și ale cârciumarilor de pe faleză: Mercedesul patronului de la "Libertatea 2000" și cel al patronului de la restaurantu "Kaptan", mașinile de marfă, cele ale firmelor de organizat evenimente, că doar e vremea banchetelor de sfârșit de an școlar și cele ale firmelor primăriei care taman acum când te plimbi tu se apucă de strâns câinii comunitari, sau gunoiul din coșuri și veșnica mașina de poliție care duce o domnișoară polițistă acasă după o noapte în slujba comunității.
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
6. Nu fiți disperați! Mașinile vin și pleacă, mirosul de motorină rămâne, dar noroc cu vântul care adie și care împrăștie gazele de eșapament. Dar nici norocul nu ține mult așa că un pic mai încolo vă întâlniți cu ultima invenție în materie de mătură a firmei locale de salubritate Ecosal, mătură care nu mai matură, nu adună gunoiul, ci îl împrăștie să nu se mai vadă cu suflanta de frunze.
   
   
   
   
7. asociați la norișorul de praf și de gaze arse și miresmele îmbietoare care vin dinspre tomberonul ecosaliștilor, care n-a mai văzut cum arată apa de când a fost fabricat și veti avea o suită olfactilă de neuitat.
   
8. iar dacă nu v-a fost de ajuns, încă mai miroase a cetină arsă prin apropiere.
   
9. nu ratați mirosul original de mlaștină care se degajă din canalul de la baza taluzului, unde le puteți arăta copiilor dumneavoastră un adevărat ecosistem deltaic, cu broaște, buhai de baltă, șerpi de apă și culturi ecologice de lintiță, ceratophylium și miryophylium.
   
10. nu vă sfătuiesc în nici un caz să va încercați norocul la pescuit, că în perioada asta cad numai obleții și cărășeii, peștele cel mare e greu de prins. În plus va puteți alege cu a amendă de la vajnicii apărători ai legii și ai peștilor mai mici și mai mari.
    

A reînceput umezirea falezei

 

Sănțul plin de apă da pe afară.

Apa trece peste șoseaua de jos.

Zona de mlaștină în zona unde șanțul dă pe afară.

Conducta de sus fisurată pierde apă peste zi si peste noapte.

Din cauza umezelii au putrezi radăcinile tufisurilor msi ale copacelului din imagine. În zona anul trecut la furtuna au fost scosi din pamânt doi pini si mun copac mare.

Tufe uscate de prea multa apă.

 A venit căldura și cum era de așteptat a reînceput umezirea falezei. Nu udarea, umezirea. Nu udarea, fiindcă n-am văzut încă pe nimeni să ude vreo floare pe faleza fiindcă nici nu sunt. În schimb trandafirii de pe Brăilei, palmierii și oleanderii au nevoie de apă așa că de ceva timp au pornit pompele de la stația de pompare și o dată cu ele și problemele.
Cum obiceiul de a se "răcori" al băieților de la SADP a fost reeditat și în această vară, șanțul de la baza falezei este plin de apă, gazonul și câteva tufișuri distruse, iar zona a devenit mlaștină. Entuziasmul reprezentanților Primariei Galați (city managerul), care a dispus curățarea canivoului de la baza falezei s-a stins, întocmai ca elanul celor de la Ecosal care au curățat partial șanțul pâna a venit iarna.
Așa că "rămâne cum ne-am înțeles". Dacă adaugăm și vechile probleme ale conductelor (robineți, găuri etc.) putem spune că în materie de faleză autoritățile nu fac nimic, sau mai bine spus fac totul pentru a o distruge.

Salvaţi faleza de Navrom Bac. Cum distruge traficul greu străzile oraşului Galaţi.

Coada la trecere bac în 2013, foto Viata Libera

Unul din motivele cele mai importante pentru care trecerea fluviului nu ar trebui făcută prin oraş este poluarea cu gaze de eşapament. Zilnic sute de maşini mai mari, sau mai mici fac coadă la trecerea fluviului, transformând oaza de aer curat de la faleză într-un melanj de praf, fum şi poluare sonoră. 
Majoritatea traficului spre Dobrogea din regiunea Moldovei, ba chiar şi din Ucraina, sau Basarabia se desfăşoara pe aici. Vara cozile formate la trecerea fluviului de către maşinile aflate în drum spre mare sunt uriaşe. Dacă adăugăm la maşinile care aşteaptă să treacă Dunărea, zecile de taximetre şi autobuzele regiei autonome de transport local, va puteţi imagina cum arată o zi încărcată la trecere bac şi mai ales cum arata aerul respirat de gălăţeni.

Coada de la trecere bac, mai 2015

Ce este mai trist este faptul că intrarea de la Trecere Bac Galaţi nu are limită de greutate pentru autovehicule aşa cum ar trebui să fie în fiecare oraş civilizat şi atunci circulaţia este permisă pentru toate categoriile de autovehicule indiferent de masă şi zilnic văd autotrenuri cu remorci, TIR-uri, basculante, camioane cu buşteni, sau cu produse laminate, autocare, autobuze etc.

Pe unde ajung aceste autovehicule cu masă totală uriaşă în afara oraşului pe drumul de centură? 
Iniţial traficul greu se desfăşura pe strada Prelungirea Saturn, pe lângă Uzina de apă, apoi pe lângă Liceul Sportiv, pe strada Stadionului, iar de acolo pe strada Oţelarilor. Vă sună cumva cunoscut numele de strada Stadionului? Aici peste drum de Liceul cu program sportiv exista blocul C1 în faţa căruia s-a produs în 2014 o alunecare de teren ce a distrus drumul şi a tasat blocul. Deşi mai toată lumea a arătat cu degetul spre Apă Canal, nimeni nu a analizat de fapt ce rol a avut traficul greu în acesta alunecare de teren şi tasare. Povestea mai departe o ştim, traficul s-a mutat când a început amenajarea străzii Otelarilor pe strada Cloşca până la intersecţia de la Popescu, fapt ce a dus în martie 2013 la distrugerea carosabilului de pe banda 2 şi la o alunecare de teren serioasă în faţa stadionului Siderurgistul.
Ori la problemele pe care le are Galaţiul cu terenul de loes, cu tasările si infiltraţiile de pe faleză numai trafic greu nu-i mai trebuie.
Să înţelegeţi mai bine: pentru o mână de şmecheri locali care câştigă milioane, admninistraţia oraşului Galaţi menţine punctul de trecere bac în oraş, distrugând faleza, distrugând drumurile, distrugând casele oamenilor!
Ce este culmea la aceste probleme generate datorate traficului greu permis de primarie prin oraş este faptul că cei care au distrus faleza sunt cei care o distrug în continuare cu camioanele lor, dar sunt aceiaşi cu cei care primesc de zeci de ani contracte de reparare si de asfaltare a străzilor din oraş.
Să luăm cazul grupuli de firme Vega. A construit cu complicitatea primăriei mai multe blocuri pe faleză, adăugând o presiune suplimentară de sute de tone asupra taluzului. În plus Vega a luat partea leului din Programul ISPA de reabilitare a reţelei de apă şi de canalizare, iar camioanele firmei au făcut praf străzile cu încărcătura lor de piatra şi pământ. În mod similar şi altă firmă Tancrad ataşată de PSD ca un peşte remora de un rechin, veşnică abonată la lucrări municipale şi nu numai, frământă asfaltul oraşului sub roţile basculantelor de zeci de tone pline cu piatră. Şi apoi primeşte lucrări de la primărie pe bandă rulantă de reparat şi asfaltat drumuri.
Interesant este faptul că şi atunci când au lucrări în alte judeţe, atât Vega cât şi Tancrad îşi trec mastodonţii plini cu piatră tot pe la Galaţi, de unde trag concluzia că mafia transportatorilor navali si cea a firmelor de construcţii sunt bara-bara, în timp ce noi ne uităm ca proştii cum faleza ne fuge de sub picioare.

Salvaţi faleza Dunării de S.C. Trecere Bac

Nu e campanie electorală desfăşurată după 1990 la Galaţi în care politicienii locali să nu promită construcţia unui pod peste Dunăre. Mai nou, noul primar al Noului Galaţi (??!!), Marius Stan vrea chiar un tunel pe sub Dunăre, pentru care a aruncat deja sume consistente de bani din bugetul local pe studii de fezabilitate. Nu e rea ideea unui tunel, au facut-o olandezii la Rotterdam pe sub Maas, nemţii la Hamburg pe sub Elba şi belgienii la Anvers pe sub Escaut, dar să nu uităm ce sunt Rotterdam, Hamburg şi Anvers: primule trei porturi ca marime din Europa, cu alte cuvinte oraşe cu bani mulţi. Aşa că Marius Stan visează cai verzi pe pereţii tunelului de sub Dunăre, fituid în acelaşi timp bănuţii cetăţeanului pe visele sale faraonice.

Ori ce nu pricepe Mariu Stan, venit ceva mai recent cu pluta în politica gălăţeană, este că aparent toată clasa politică vrea pod peste fluviu, sau tunel, ce-o fi el, dar de fapt indiferent de partid politicienii nu fac altceva decât să saboteze aceste idei fiind legaţi nemijlocit de interesele celei mai profitabile firme din Galaţi: S.C. Navrom Bac S.R.L.

Să dezvoltăm un pic subiectul. S.C. Navrom Bac S.R.L. Galaţi este o filiala a Navrom S.A., companie naţională de transport naval. La conducerea acestei companii naţionale s-au perindat de-a lungul anilor nume sonore de politicieni galăţeni: Mircea Nicu Toader fruntaş şi deputat PDL (1990-1991), Viorel Ştefan (1991-1996) senator PSD, Hărţan Constantin, politian PSD şi cumătru cu Dan Nica (în prezent).

Din considerente numai de ei ştiute reprezentanţii Fondului Proprietăţii de Stat au decis la începutul anilor 2000 că Navrom S.A. este mai bine să fie privatizată, aşa că în mai multe rânduri au scos la vânzare pachete mari de acţiuni ale societăţii, achiziţionate pe rând de firma S.C. Transport Trade Services din Bucureşti, care deţine în prezent 87,39% din acţiuni, restul de 12.6% fiind minoritari.

Citez din interviul dat de Mircea Toader ziarului Viaţa Libera din 10.02.2004:

„Flota fluviala s-a vandut altfel. NAVROM Galati prin bursa, de exemplu, dar s-a castigat incomparabil mai putin, de ordinul a 3,5 milioane de dolari nici nu ştiu dacă s-a ajuns la aceasta suma.”

S.C. Transport Trade Services din Bucureşti cunoscută ca T.T.S. S.A. are acţionar majoritar pe domnul Mircea Alexandru Mihailescu în proporţie de 45,8% şi International Finance Corporation , divizia de investiții a Băncii Mondiale, cu 9,99%. Restul acţiunilor sunt deţinute de persoane fizice, în cote de sub 10%, printre ele numarându-se foşti şi actuali directori de la Navrom.

De exemplu directorul executiv actual domnul Hărțan Constantin deţine la aceasta firmă 5%, iar domnul senator Viorel Ştefan 6000 de acţiuni, care potrivit declaraţiei de avere din 2012 (ultima postată de site-ul Parlamentului) i-a adus în acel an 736.034 lei. Nici domnul deputat Mircea Toader n-a stat departe de TSS, domnia sa încasând pentru „colaborări” în 2014 nu mai putin de 41.664 de lei.

Cum de au devenit aceşti foşti sau actuali directori ai Navrom acţionari tocmai la firma care a cumpărat Navromul este o întrebare pe care ar trebui să și-o pună instituţiile statului. Tot ei ar trebui să se întrebe cum S.C. Navrom Bac S.A. (aşa cum apare în documentele Navrom S.A. ani de zile, a devenit în 1999 S.C. Navrom Bac S.R.L. şi cine sunt cei 18 acţionari care controleaza acest S.R.L. performant: 11 din ei deţin 97%, iar 7 din ei deţin 3%.

Oameni norocoşi care au făcut o alegere corectă în viaţă şi despre care „Viaţa Liberă” în 2013 scria că numai operaţiunile de trecere a Dunării cu bacul de la Galaţi aduc de 7 ori mai mult venit decât toată flota de peste 500 de nave ale Navromului.

Mai concret din bilanţul contabil al C.N.F.R.Navrom S.A. pe 2013, rezultă că profitul este de 4.615.187 lei, sumă identică cu profitul înregistrat de S.C. Navrom Bac S. R.L. în acelaşi an. La o cifra de afaceri de 12 milioane de lei în anii 2012 şi 2013, Navrom Bac a avut un profit de 38% şi respectiv 33%, iar în 2014 la o cifra de afaceri de 13 milioane de lei a înregistrat un profit de 5,57 milioane de lei.

Cu alte cuvinte Navrom Bac din Galaţi ţine în viaţa compania mamă C.N.F.R. Navrom care este total neperformantă: majoritatea navelor sunt gajate pentru un credit luat pentru reabilitarea flotei fluviale, iar nu mai puţin de 28 milioane de € sunt contractate în fiecare ani din ultimii zece cu S.C. T.T.S , care se obligă sa asigure marfa pe care s-o transporte Navrom.

Şi atunci ce ai domle’cu Trecere Bac? E profitabilă, aduce venituri locale, dă de lucru la 50 de muncitori, ţine în viaţa încă 600 de locuri de muncă de la Navrom, ce dacă a îmbogăţit pe unii?

O să intrăm în detalii legate de activitatea foarte rentabilă pentru acţionaratul S.C. Navrom Bac S.R.L. Galaţi , dar extrem de costisitoare pentru noi gălăţenii datorită amplasarii eronate a acestui punct de trecere al fluviului în oraş în episoadele următoare

Din nou despre drenajul apelor pe faleza Dunării de la Galaţi

Tub din Premo distrus de prabuşirea digului de piatră.

Într-o prezentare pe care o găsiţi aici pe care am ţinut-o anul trecut la întâlnirea dintre societatea civilă şi administraţia publică locală, pe teme de reabilitare a falezei Dunării de la Galaţi, am insistat asupra refacerii sistemului de drenaj al apelor meteorice, foarte ingenios elaborat şi construit, dar în prezent distrus complet şi nefuncţional.
Pe scurt proiectantul amenajarii falezei s-a gândit acum 50 de ani la faptul că apa meteorică dacă nu este captată şi eliminată poate duce la tasarea terenului, umezirea lui şi alunecări de teren, aşa că a gândit un sistem de colectare şi drenaj a acestora în Dunăre. M-am gândit adesea în plimbarile mele prin crângul falezei din ultimii ani la ce au folosit zecile de cămine de vizitare situate în spaţiul verde aparent fără nici-o logică. Majoritatea din ele nu mai au capace metalice din fonta de foarte mult timp, multe din ele sunt doar gropi betonate foarte periculoase pentru cine se aventurează în zonă. Unele sunt pline de pământ, altele au folosit drept punct de colectare a gunoiului. Oricum nimeni nu ştie la ce au folosit, nici măcar actualii administratori ai falezei, salariaţii SADP.
Ce sunt aceste gropi de canalizare în mijlocul parcului? Cămine de vizitare si de decantare a apei meteorice (ploi şi zăpezi) adunate de pe taluzul falezei în şanţul betonat de la baza pantei, aşa numitul "canivou".
Apa scursă de pe versant ajungea în şanţ, vegetaţia era oprită de grătarul de beton, iar noroiul adus de apă ajungea în aceste cămine, sedimenta şi era evacuat manual, pentru ca apa să se scurgă mai departe în Dunăre prin tuburile de beton comprimat ("premo").
Situaţia canivoului de colectare a apei o cunoaşteţi: după prezentarea mea, la vreo lună, doi muncitori de la Ecosal s-au apucat de curăţat şanţul şi după vreo sută de saci de pământ scoşi a venit iarna şi s-au oprit. Curăţaseră aproape până la "Confluenţe", dar nu asiguraseră nici-o cale de drenaj apei, aşa că la un moment dat lucrau în apă, iar după ce s-au oprit toata munca lor a fost data peste cap de toaletarea de toamna a falezei şi apoi de ploi, aşa cum am mai scris aici.

Capatul canalizării pluviale de unde ar trebui începută verificarea traseelor.

Ce nu putusem fotografia anul trecut datorită apelor fluviului care erau crescute au fost canalele de scurgere a apei în fluviu. Cum astăzi apele sunt mai scăzute am identificat aproape 10 guri de scurgeri şi cerd ca de aici ar trebui să înceapă Primăria Galaţi prin societăţile sale subordonate să înceapă: să sape de-a lungul conductei, s-o scoată dacă este distrusă, sau s-o cureţe dacă este colmatată şi apoi în amonte de conductă să repare caminele de vizitare si golire şi şanţul canivou.
Asta ar trebui să facă Primăria!
Ori în loc să repare sistemul de drenaj care este principala cauză de degradare a falezei, administraţia locală sparge a 3-4 oară sute de mii de euro pe studii de fezabilitate. Să ne amintim: în 2000 primarul Dumitru Nicolae a comandat un studiu de fezabilitate, (dar în urma lui n-a mişcat un deget în ameliorarea situatiei de pe faleză), studiu ignorat de actualul primar Marius Stan, care în 2014 a dat 347.000 de lei pentru alt studiu, iar in 2015 mai are bugetaţi înca 100.000 pentru "completarea studiului". Aşadar în mai puţin de 5 ani primaria a cheltuit o jumătate de milion de lei pe studii de fezabilitate şi în afara unor planşe frumos colorate, prezentate pe "şestache" în aceeaşi zi când societate civilă, în speţă Asociaţia "Galaţi oraşul meu" provocase primaria la o dezbatere publica pe tema falezei, n-a facut nimic. Iar urmările se văd, crăpaturi, surpări, alunecari de teren şi ameninţarea unor evoluţii severe în caz de cutremur.

Digul de piatră s-a dărâmat
A venit apa si l-a luat...

Bordurile noastre admirabile şi sublime, dar care lipsesc cu desăvârşire.

Intersectia de la "Pastilă" unde apele pluviale
de pe străzile Coşbuc şi Cernat se scurg şi inundă spaţiul verde.
se observă cum apa meteorică a distrus spaţiul verde şi mai mulţi copaci.

Până nu a fost sistematizată, faleza Dunării de la Galaţi avea mai multe văi prin care se scurgeau în mod natural, gravitaţional, apele de ploaie şi cele provenite din topirea zăpezilor. Aceste văi se numeau vaduri şi cele mai cunoscute au fost: Vadul Bacalbaşa, Vadul Sacalelor, Vadul Râpei, Vadul Bondrea, Vadul Ţiglinei.

Prin taluzarea falezei aceste văi naturale săpate de torenţi au dispărut, dar apele meteorice nu ţin cont de acest lucru şi sub influenţa legilor fizicii se scurg pe unde găsesc tot spre fluviu. 

Ai crede că sistemul de canalizare poate face faţă oricărei ploi mai serioase, dar în realitate mare parte din canalizările stradale sunt colmatate, iar reţeaua lor întreruptă, fisurată, fapt ce conduce la tasarile şi alunecările de teren cu care se luptă astăzi populaţia oraşului.

Canalizare nefuncţională la trecerea de pietoni de la faleză.
O fi din cauza celor care au lucrat la trecerea de pietoni?

Dacă adaugăm la asta şi faptul că cea mai mare parte a terenurilor din cartiere sunt acum betonate, sau asfaltate, putem să înţelegem de ce o ploaie de vară torenţială, sau apa provenită din zăpada căzută în timpul unui viscol serios, nu poate fi absorbită de pământ şi ajunge în canalizările stradale, care sunt vai de mama lor.

O plimbare pe faleza de sus a Dunării (Bulevardul Marii Uniri), la Pastilă, (nume intrat în toponimia locală, deşi generaţia mai tânără îl cunoaşte mai ales ca Parc Viva), arată şi pentru un profan că apele pluviale de pe strada Prelungirea George Coşbuc, Alexandru Cernat (fost Căzărmii) şi cele din parte de sus a falezei se adună şi se scurg tocmai în zona cea mai afectata a străzii.

Apa meteorică de pe cele 3 străzi principale se scurge în zona colorată în galben si se infiltrează in taluzul falezei.
În violet: str. Al. Cernat, în roşu str. Coşbuc

Dacă la asta mai adăugam şi faptul că asfaltările efectuate an de an, covor peste covor, au ridicat nivelul carasabilului peste nivelul bordurilor şi că intervenţia firmelor de dezăpezire, cu utilaje primitive şi neadaptate zăpezii, au distrus parţial mai multe borduri în zonă, putem înţelege de ce spaţiul verde dintre trotuar şi stradă este complet distrus şi din bordura de lalele plantată de SADP în urmă cu un an s-a ales praful.

Lucrările de ridicare a denivelărilor pentru încetinirea vitezei pe faleza superioară de la Pastilă au înlocuit şi câteva borduri, dar imediat după trecerea de pietoni barajul format din borduri nu mai există, iar canalizarea arată ca în îmaginea de mai sus.

Bordurile sunt mai joase ca partea carosabilă şi apa balteşte în spaţiul verde.

Zone in care bordurile au fost "curăţate" cu lama plugurilor de zăpadă.

Lipsa borburilor a dus la degradarea spaţiului verde.

Stradă prinipală din Galaţiul Nou

Oricum, am avut un primar care schimba bordurile de granit cu unele din beton, acum avem un primar care le vopseşte. Probabil abia în viitor vom avea un primar (responsabil) care să înlocuiască bordurile care trebuiesc facute praf. Până atunci asistam la degradarea falezei cu aprobare de la primărie.

P.S. Mă întreb de ce admnistraţia locală nu rezolvă cu forţe locale şi bani puţini problema degradării falezei, reparând ţevile de apă, canalizarea, bordurile, astupând gropile şi plantând arbori pentru a fixa taluzul. Probabil nu-i rentabil pentru unii. Păi ce să-ţi iasă dintr-o reparare a canalizărilor dacă o face Apa-Canal S.A., o reparaţie de borduri dacă o face S.C. Construcţii şi Reparaţii, sau o plantare efectuată de S.A.D.P., sau de Ecosal? (am enumerat aici doar societăţile Consiliului Local Galaţi ).

Mai bine 1-2 sau chiar mai multe studii de fezabilitate (că doar n-a fost primar de Galaţi să nu studieze fezabilitatea consolidarii falezei în mandatul său) şi dă Doamne să se taseze mai mult, să putem achiziţiona o lucrare serioasă, de milioane de euro, de preferat de la clienţii de partid şi de stat Vega &Tancrad, tot ăia care şi-au plimbat basculante pe bulevardul falezei până s-a dus la vale şi au ridicat mamuţii de blocuri pe buza falezei care acum stă să cadă.

Bordurile noi montate lânga trecerea de pietoni ţin până în dreptul teiului. Mai departe apa de ploaie intre in spaţiul verde şi de aici în taluzul falezei. Remarcaţi în mijlocul intersecţiei amenajarea de arta monumentală formată din 2 closete ecologice. Vă recomand să treceţi pe partea opusă dacă nu doriţi să leşinati de mirosuri.

Faleza o ia la vale....

Zona cea mai afectată de tasare din dreptul parcului de la Viva.

            Încă de la întâlnirea de la Grădina Botanică cu reprezentanţii primăriei Galaţi şi societatea civilă au fost voci care au spus ca fenomenul de tasare de pe faleza Dunării de la Galaţi nu este aşa de grav, iar surpările şi gropile apărute în zonă nu se pot explica prin pierderile de apă din reţelele urbane, mai precis prin pierderile de apă din sistemul de irigaţii, pierderi pe care le prezentasem într-o prezentare P.P. cu imagini luate în multi ani pe faleză. Ori cei care pun la îndoială efectele devastatoare ale pierderilor de apă, sau care le minimalizează, fac parte din categoria celor care văd faleza din viteza maşinii. Eu vă propun o analiză în urma verificării pas cu pas a terenului în discuţie.

Să începem cu zonele cele mai expuse.

1. Tasarea trotuarului din vecinătatea monumentului „Poarta oraşului” se explica prin uriaşele pierderi de apă din conducta SADP Galaţi din anii 2012-2013, când dintr-o flanşă stricată s-au pierdut sute de tone de apă. În absenţa unui drenaj apa a intrat în terenul pantei şi astfel au apărut şi primele alunecări masive de teren din 2013, iar acum trotuarul s-a denivelat cu mai mult de jumătate de metru, este brăzdat de crăpături de 2-3 degete şi orice supliment de precipitaţii poate declanşa oricând prăbuşirea zonei. Să nu uităm că zona este Valea Abatorului şi prin construirea falezei traseul normal al apelor meteorice a fost întrerupt. Tot acolo exista şi „izvorul lui Bondrea” si faleziştii ştiu ca imediat lângă scările de lânga fostul parculeţ de căini, azi dispărut, apa se incăpăţâneaza şi astăzi să iasa din pământ. Din această cauză şi trotuarul de pe faleza inferioară este crăpat, întregul taluz deplasându-se în ultimii 2 ani cu câţiva centimetri spre apă. În zonă sunt si alte alunecări de teren mai vechi, iar mulţi arbori care n-au putut face faţă vântului din iarna asta s-au prăbuşit la pământ din cauza solului înmuiat în care erau înfipţi. Ce se întâmplă acum în mai multe zone de pe faleză cu arborii scoşi din rădăcini nu sunt urmările vreunui taifun, ci faptul că întreg solul este umed şi favorabil dezrădăcinării arborilor sub infuenţa vântului.

Crapături în asfalt de câţiva centimetri.

Denivelare de jumătate de metru, observabilă la nivelul gardului.